25,860 matches
-
primăriei s-au perindat câteva persoane dubioase cu discursuri de moment. Se spunea că este un lunetist în clopotnița Bisericii Domneasca. A mai circulat zvonul că un secretar de partid a plecat să dinamiteze barajul de la lacul de acumulare „Rîpa albastră”. Seara,vidul de putere a dispărut. Funcționarii din conducerea S.M.A. ului local și comandanții unităților militare din oraș au preluat conducerea și paza. Am plecat acasă.Am comentat cu familia evenimentele zilei. Pe urmă m-am cantonat în fața televizorului. Se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de telefon. O voce tânără de femeie mă învăluie hipnotic: -Aloo,domnul Lupulescu? -Greșeală,îi răspund timid. Aici domnu’ lu’ Popescu!... „Doream vreo douăzeci de ani Portretul ei s arate Dar arăta mai mulți de-atît Și încă jumătate; Închipuisem ochi albaștri Și părul lung buclat, Dar verde a ieșit albastrul Și blondul,vai,roșcat”.(L.Carroll) „Omul care s-a obișnuit să fie condus, nu-și mai dorește să fie liber”. (Jean-Jacques Rousseau) In garaj In fiecare țară civilizată există o
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
că nu a mai oprit pe traseu.Astfel,am călătorit lejeri în căldura sufocantă de etuvă. Îmi aminteam de primul drum de la Tulcea la 23 August cu autobuzul și de un moș vesel și de parfumul său de “Doi ochi albaștri” sau mai nou sub numele de “Ochii lui Dobrin”... Moșul îmi oferea un loc de muncă în Delta Dunarii.Plimbare cu barca non stop... Ajuns pe malul Dunării am preferat bacul în locul «pasagerului» și după traversare am debarcat cu succes
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
se află o clădire veche,cu etaj,izolată într-o parcare. Pe fațadă domnește o firma impozantă cu neon roz și albastru.Textul : ”La Mulți Ani 2005 ! «Agenția conjugală Eros»”. In sediu se găsesc doua persoane.Un bărbat cu ochi albaștri și barbă albă și o femeie tânără cu ochii verzi și părul vopsit blond. Pe un perete există un motto auriu: „Vremurile,ploile și femeile trebuie să le accepți așa cum sînt”. (Alfred de Musset). Fiecare personaj stă la un birou
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
revedere. „Ți-am smuls,atunci o sărutare La despărțire,dar eu știu: Un strop de apă pe dogoare, E prea puțin într un pustiu”. (M.I.Lermontov) Când s-a apropiat de mine o ilustră necunoscută,am citit în ochii ei albaștri surpriza. Ii auzeam bătăile inimii.Știam ce va urma... Am zâmbit neutru.M-am prezentat. Știam că ea este dorința;ea este visul... „Există o ușă-ascunsă ce-nchisă stă mereu Și este-un văl prin care răzbat graiuri străine. De
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un loc.Femeia se așează.Poate să-i observe trăsăturile;poate să facă speculații privind vârsta.Vreo 30 de ani?! Se eliberează un loc lângă ea.Necunoscutul cere permisiunea și se așează.O privește discret. Profil atenian,păr negru,ochi albaștri verzui,buze subțiri și roșii.Necunoscuta îi surprinde privirea.Surâde.Dinți albi,plăcuți.” Sunt bărbați care nu pot cuceri o femeie,decât dacă se prezintă singuri la concurs și nu o pot păstră decât dacă nu se ivește un concurent
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de nava rapidă și au plecat grăbiți.Chița s-a speriat inutil.A fost o zi plăcută de muncă în incinta de la Ceatalchioi. ”Soarele-a apus,iar luna,o cloșcă rotundă și grasă, Merge pe-al cerului aer moale și-albastru și lăsa Urme de-aur a labelor ei strălucinde ca stele”. (M.Eminescu) Ultimul pătrar Astrul nopții este cântat de poeți și de muzicieni.Adorat de îndrăgostiți.A rămas celebru romanul science-fiction „De la Pamânt la Luna” de Jules Verne. Luna
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Roman polițist.De Americanu.Acțiunea se petrece într-un oraș.Bărbatul se plimbă prin fața unei cutii poștale.Femeia vine din direcție opusă și pune un plic în cealaltă cutie de scrisori. Lui i se pare cunoscută.Ea poartă un pardesiu albastru.S-o urmărească? Tentația e mare.Nu rezistă.O urmărește. (Pe scări coboară încet Monica.Nimeni n-o observă) Urmărirea se desfășoară pe un mare bulevard.Asfaltul este distrus.Ea își rupe tocul.Intră într-un supermarchet.El după ea
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
roșcată amară — De ce se spune că roșcatele au un miros aparte? m-a întrebat, fără să clipească, Rebecca. Simți ceva deosebit la mine? Aplecată așa, în dreapta mea, în mașină, și citindu-mi proza, coama stacojie îi ascundea pistruii și ochii albaștri. Și-a scuturat-o teatral și mi-a aruncat spre stânga o ocheadă înduioșător de calculată. — Miroși a iepșoară, i-am zis serios, fără să mi crâcnească vreun mușchi al feței, fixând sever banda de asfalt impecabil a autostrăzii bavareze
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o remarc brusc, surprins, și i-am aruncat arogant: — Să știți că eu am mecanisme de supraviețuire afectivă superbe. Aroganța mea afișată nu era însă convingătoare, pentru că îi văzusem de aproape detalii ce mă înduio șaseră iremediabil. Avea tandre vinișoare albastre la colțul ochilor, iar sprâncenele îi formau o bară continuă și deasă, în acel moment încruntată acru. Pe deasupra, mă încerca o durere de cap la fel de intensă ca durerea de care a suferit Gheorghe Doja cu coroana aia incandescentă. Chinuri de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
timpului). Legătura - accesul în cheson se face printr-o scară metalică tip incendiu, realizată în dreptul golului de acces personal. Confecțiile metalice din interiorul chesonului vor fi înlocuite dacă sunt deteriorate sau grunduite și apoi vopsite cu vopsea în ulei culoarea albastră sau crem. 1.1.5. Breviar de calcul rețea de canalizare Această rețea a fost proiectată astfel: Colector principal CP1 - 1 ¸ 26 (cuprinzând Str. 3, Str. D.C. 141, Str. Alexandrești, Str. Pungă și Str. Drum Vicinal). Din nodul 26 apele
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
Alegerea convenabilă a codurilor de culori permite vizualizarea rapidă a modului de funcționare a rețelei și interpretarea rapidă a calculelor, precum și o percepere clară a împărțirii rețelei pe zone de presiuni. De ex: - zonele roșii - zonele cu suprasarcini hidraulice; - zonele albastre - zonele cu presiuni apropiate de cele de serviciu. Schema unui sistem de alimentare complex - calibrare hidraulică - funcționare în regim static - suprapresiuni Schema unui sistem de alimentare complex - calibrare hidraulică - funcționare în regim dinamic - ora de consum maxim EPANET înlesnește efectuarea
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
clasică a pasiunii mele, un aparat bătrân în care introduci filmul, te face să simți mult mai bine ceea ce fotografiezi, cel puțin asta este părerea mea... Îl fascinau scuturile oștenilor, mari, dreptunghiulare, pline de ținte, împărțite în patru sectoare, două albastre, două albe, așezate în diagonală, clic, clic, chiar se întrebă cât de greu putea fi un astfel de scut și cum ar fi fost să pornească tocmai el la atac, cu o sabie în mâna dreaptă - și cu aparatul agățat
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
utilul cu plăcutul, la fel ca mine. Două feluri diferite, dar la fel de incitante, prin care poate fi imortalizat tot ceea ce se oferă privirilor noastre hulpave de orășeni. Pentru posteritate sau doar pentru ochii rudelor superficiale, aș zice... Surâse. Ochii pictorului - albaștri, tăioși, ascunși sub sprâncene stufoase, probabil că are și o grămadă de păr pe piept, gândi fotograful îl fixară câteva secunde. Umerii se ridicară, la un moment dat, apoi reveniră la linia inițială. Gestul putea fi tradus prin asta este
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire hibernală cu termometrele timorate. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub ochii închiși ai saxofonistului care dădea senzația că se contopește cu instrumentul său, transpus
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
din dorința nerostită de a se trezi, la un moment dat, cu o burtă de baron Münchausen. Ei, da, Amalia era înciudată atunci, strângea buzele dezaprobator, țuguindu-le aproape indecent, bătea tactul din piciorul stâng, încălțat în papuc cu puf albastru și ochi de Mickey Mouse (privirea era crucișă), și ofta resemnată, ridicând ochii către lustra din tavan, parcă implorând mila divină sau intervenția bruscă a vecinilor de deasupra, cei care loveau cu un băț în podea de fiecare dată când
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
respectată, indiferent dacă dă naștere unor inevitabile semne de întrebare care nu vor primi (aproape sigur) vreun răspuns. Draperiile - alt exercițiu: vi le puteți imagina vișinii, acea culoare a vișinei putrede care îți provoacă stări contradictorii sau, de ce nu?, chiar albastre, un tulburător albastru ultramarin destinat a da o notă rece și misterioasă încăperii, totul depinde numai de dumneavoastră - sunt trase acum, așa că nicio privire curioasă nu ar putea arunca ocheade prin fereastra care ocupă jumătate din cel de-al patrulea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un măr. O fetiță, în iarbă, jucând-se pe lângă Casa Păpușilor, în vreme ce alături de ea, întinși pe o pătură cadrilată, părinții ciocneau pahare cu vin roșu. Se vedea în spate creasta unui munte, acoperită cu un capișon alb. Fetița avea ochi albaștri și privea direct către pictor. O undă aproape insesizabilă de mirare se putea citi în ochii ei... Majordomul își privi ceasul pe care îl scoase dintr-un buzunar al vestei. Promit, Lady Esmeralda. Promit... Finalul Dispariția celor doi hoți nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cele mai multe ori. Dar te amăgești cu ideea că ești altfel. V-am spus că eu mi-am dorit să fiu altfel. Și cred că am reușit. Cu ajutorul Durerii din mine... 24 martie... Azi, doamna Geta era îmbrăcată într-un taior albastru. Și-a vopsit iarăși părul, în roșu strident, de data aceasta, iar combinația mi-a împăienjenit privirea. Am simțit și un nod în gât, n-am avut aer câteva secunde, dar nu a fost ca atunci când se apropie momentul în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
încercat să nu mă enervez, Durerea dormea, era liniște în trupul meu și în gândurile mele. Costă atât. Și mi-a făcut un semn, cu degetul arătător, către casa de marcat. Am plătit și m am uitat în ochii ei. Albaștri. Spălăciți. Ochi de curvă cu ecuson, plină de tupeu, dornică de tăvăleală printre rafturi, cu te miri cine. O și vedeam transpirată, gâfâind sub un zdrahon în salopetă, în timp de pachete cu făină cădeau peste ei și se rupeau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pic, îmi intrase în cap ideea că trebuie să iau un ochi cu mine, ca amintire. Un ochi e ușor de scos, ar fi ieșit mai repede decât a intrat creionul în urechea curvei. Un ochi. Un suvenir cu iris albastru. În amintirea unei seri de neuitat, la porțile Babilonului. 27 martie Ieri am dormit mult. Și am visat-o pe curva din Babilon. Am visat-o și pe mama, dar mai întâi vă povestesc cu Babilonul. Parcă era real, așa
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Încâlcit și plin de scaieți și rădăcini. Zilele treceau, săptămânile zburau, anii se călătoreau și Zâna creștea văzând cu ochii. Și era așa de frumoasă, că nici nu ziceai că este vrăjitoare.Trupul subțirel Îi era Încins cu o panglică albastră, părul de aur Îi era despletit , pe frunte avea o coroană de flori proaspete. Și nici nu făcea ceea ce fac de obicei vrăjitoarele. Nu făcea nici un rău nimănui.Dimpotrivă, când se ivea prilejul făcea fapte bune.Odată a găsit niște
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
un bolovan. LEGENDA RÂNDUNICII A fost odată un Împarat bâtrân care avea o grădină cu care se lăuda și toți vecinii când veneau În ospeție vroiau să se plimbe prin grădina cea vestita. Aici Înfloreau flori albe, roșii, roz, galbene, albastre, mici și mari, parfumate care mai de care.Pomii Înfloreau de două ori pe an și făceau fructe zemoase și dulci, ba un măr bătrân făcea mere de aur.Și grădina era Împrejmuită cu gard verde format din arbuști rari
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mânca și le da și câinilor.Și se gândea! Cine a făcut lumea asta? Cine a făcut pădurea, stâncile, izvoarele, iarba? Cine l-a făcut pe om? De ce este omul - om? Cine a făcut cerul? De ce l-a făcut albastru? Albastre sunt apele, albastre sunt florile, albaștrii erau ochii mamei lui. -Cine? Întreba el.Spune tu, Cuțulache.Sau tu, Ursilă.Sau tu, Haiduc,vorbea el cu câinii.Și câinii dădeau din coadă. Seara când sta lângă foc pe o cergă, cânta
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
da și câinilor.Și se gândea! Cine a făcut lumea asta? Cine a făcut pădurea, stâncile, izvoarele, iarba? Cine l-a făcut pe om? De ce este omul - om? Cine a făcut cerul? De ce l-a făcut albastru? Albastre sunt apele, albastre sunt florile, albaștrii erau ochii mamei lui. -Cine? Întreba el.Spune tu, Cuțulache.Sau tu, Ursilă.Sau tu, Haiduc,vorbea el cu câinii.Și câinii dădeau din coadă. Seara când sta lângă foc pe o cergă, cânta câteodată din fluier
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]