3,029 matches
-
care sunt îmbrăcați în haine albe cine sunt oare? Și de unde au venit?" 14. "Doamne", i-am răspuns eu, "Tu știi!" Și el mi-a zis: "Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele, și le-au albit în sîngele Mielului. 15. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie, își va întinde peste ei cortul Lui. 16. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Ca un câine-i dar nu latră. Prin desișuri ziua toată Hoinărește după hrană, Iepurașu-l ia la goană, Mai poftește și cornute, Cele de pe vârf de munte. Vara păru-și înegrește Iar în iarnă și-l albește, Nu e greu noi să ghicim Cum îl cheamă, oare știm?!
Lupul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83637_a_84962]
-
îi atinse ușor fruntea. Părul ei era mai rar decât fusese în facultate, când se cunoscuseră. Ce frumusețe pătrunzătoare fusese ea. Dar pentru el era și mai frumoasă acum, când în sfârșit ea se împăcase cu sine. Mai frumoasă pentru că albea. Ea ridică spre el o privire curioasă. Deschisă. —Mersi, spuse el. Acum, dacă aș trece cu bine de porcăriile alea de controale de pe aeroport... —Lasă-l pe Ghid să se ocupe de asta. La asta se pricepe cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chei de mă simt ca acasă. Sunt al visărilor fiu, aud cum se coace auru n spice întreb pe Loreley și pe Beatrice dacă timpul meu nu-i prea târziu. . 15 Ianuarie 2012 De copii fug numai nebunii Primăvară! Sunt albi prunii în livezi se joacă-o zestre, trage storul la ferestre să nu te vadă gura lumii! Aprinde violetul jos și scaldă-te în infinit! Iubirea când e la zenit primul copil e-un Făt-Frumos! Izvor de rare satisfacții un
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pentru alt gen de chestiuni, în general administra tive (curățenie, mâncare) sau urgențe, și nu pentru literatură. Natalia mai are însă și un tată implicat, iar mama ei mai are și niște nopți la dispoziție, pe care poate să le albească, de câte ori dorește. Lăsând însă gluma la o parte, pentru că, evident, planul cincinal de mai sus nu reprezintă altceva decât un intro glumeț, nu numai că nu cred că treaba asta cu scrisul se poate planifica (știu că există marile contraexemple
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
urăște lumina, după cuvântul Tău cel nemincinos. De aceea păcătuind, ne poticnim zilnic pentru că umblăm în întuneric. Dă-ne să viețuim restul zilelor noastre cu ochii minții luminați. Dă-ne să umblăm ca fii ai luminii în lumina poruncilor Tale, albește veșmântul strălucitor al sfântului Botez pre care l-am înnegrit cu faptele noastre, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină. Dă-ne să îmbrăcăm armele luminii ca să îndepărtăm pre stăpânul întunericului ce se preface în înger
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
la ușa din spatele căsuței și-i făcea semn cu mîna. La Început, femeia avusese un copilaș, iar acum copilașul devenise femeie În toată firea, și venea și ea zilnic cu mama ei, și făcea semne din prag. Mecanicul Îmbătrînise și albise În slujbă. Străbătuse țara cu trenul său mare, Încărcat cu vieți omenești, de mii de ori. Copiii lui crescuseră, se căsătoriseră, iar el văzuse cu ochii săi de patru ori săgeata tragediei arcuindu-se peste șine, spre Întunericul groazei, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
poziția culcat, cu capul dat într-o parte, era o cameră foarte luminoasă, înțesată de aparatură - în fața lui, pe un perete, erau instalate în șiruri orizontale, paralele, alte aparate. Acestea străluceau. Interesant, tot ca informație, era că cei doi erau albi ca și el. Dar fețele lor nu erau ca cele ale americanilor - europeni de vest, de pe Pământ, așa cum îi avea Gosseyn în memorie. Și îmbrăcămintea le era absolut ridicolă: mulate pe corp, niște cămăși cu aspect metalic, se încheiau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
comun cu realitatea emoțională care-l ținea nemișcat pe celălalt. Ceea ce spuse el, avea legătură cu realitatea sa, mult mai simplă: - Cât mai e până să ajung la Stabiliment? - Uhhh! făcu Breemeg. Dacă așa ceva era posibil, omul păru să se albească și mai tare la față. Părea că se-ntoarce de foarte departe din gândurile sale intime spre realitatea din jur. Brusc, degetele sale se strânseră pe brațul lui Gosseyn. Și-l traseră. Direcția în care-l trăgeau era o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
umbră al planetei, iar soarele inunda sala de pilotaj. În placa retrovizoare, imaginea lumii Yalerta apăru aidoma unei farfurii de lumină garnisită cu o mare bulă de pâclă întunecată. Gosseyn întoarse spatele acestei scene și-l privi pe Oreldon. Ofițerul albi când Gosseyn îi împărtăși planul - să-l contacteze pe căpitan. - Să nu creadă că eu sunt răspunzător, ceru el. Gosseyn îi promise pe loc. Dar se gândi că, dacă biroul militar al Celui Mai Mare Imperiu va ancheta vreodată capturarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dacă ți se resping avansurile, zise Gosseyn. - Atunci, tu riști să mori. - Prințul, zise Gosseyn, este folosit de Enro pentru un scop personal. Nu crezi că Enro îl va lăsa în viață după ce s-a folosit de el? Ea se albi. - Îndrăznești să vorbești așa, zise ea, știind că el poate asculta. - Prințul, zise Gosseyn, nu are nimic de pierdut. Ochii gri îl priviră, curioși - mai mult decât curioși. - Vorbești de el de parcă ar fi altcineva. - Este un mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
continua Armstrong. Am construit o sumedenie, dar pentru alte uzanțe. - Știu, zise Gosseyn. Nava pe care mă aflam a intrat în contact cu unele din rezultatele lucrărilor voastre. Armstrong se opri când ajunseră la distorsor. Privirea îi îngheță și se albi la față. - Vrei să spui, întrebă el, că defensiva noastră nu este bună de nimic? Gosseyn șovăi: - Nu sunt încă sigur, dar mă tem că așa este. Trecură prin întunericul distorsorului Când Armstrong deschise ușa cabinei, se găseau la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
intens cu creier. Victimele nu erau mai nefericite, dar mișcările le deveneau mecanice și frenetice, iar cuvintele, repetitive și vulgare. Apoi, păduchele, ale cărui mișcări fuseseră lente și graduale, ataca brusc principalele organe, luînd proporții gigantice. Oamenii infectați se făceau albi ca varul, se prăbușeau pe stradă, se umflau și crăpau ca niște saci putrezi de orz, și fiecare grăunte era un păduche mișunător. Apoi păduchii crăpau și scoteau din mădulare insecte înaripate atît de minuscule, că îți puteau intra prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ele. Ușa glisă fără zgomot. Intră cu îndrăzneală și examina aparatele de control. Erau mai complicate decât se aștepta. Pe perete se înșiruia un rând de tuburi, dar nu se vedea nicăieri vreun levier de control. Obrazul lui Gosseyn se albi când înțelese despre ce este vorba. Un elevator ― distorsor. O asemenea drăcie, în mod sigur, nu-i făcută numai să urce și să coboare. Ci te expediază la oricare din cele ― numără tuburile ― douăsprezece destinații. Bombănind pentru sine, se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
n-avea nici o importanță dacă îl mai găseam sau nu. Îmi venea să râd, dar am oftat : „Vezi cum mă laud ?“. „Iar n-ai încredere în tine“, a spus Zenobia. (Acum zâmbea.) * La Institutul de Zoologie al Universității din Saarbrücken, albi nele unui roi lăsat să zboare într-o zonă unde se aflau linii de înaltă tensiune au fost cuprinse de panică, atacându-se reciproc și ucigându-și matca. Ele s-au refugiat apoi în stupi, unde au procedat la un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
clipă să mângâie pe cap javra, care scheuna fericită. „Atunci mi-a venit ideea să plec la mare, măcar pentru o zi, să caut șlepul“, a continuat el. „Am un prieten la Constanța, unul, Poenaru, stă pe lângă geamie, i-a albit părul, de tânăr, din cauza nervilor. Mă gândeam să dorm o noapte la el. Mă temeam să nu fi rămas șlepul cine știe pe unde, la Brăila sau la Galați, parcă poți să știi ?... M-am învoit la regiment, am spus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
scrântesc gleznele. Erau niște bolovani pe acolo, negri, prietenoși, mă priveau ca pe un frate. Păreau că se bucură știindu-mă iar printre ei. În fața scorburii, pe un maldăr de trestii uscate, Zenobia ședea cuminte, cu mâinile în poală. Îi albise părul așteptându-mă... (1980-1985)
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
umbră al planetei, iar soarele inunda sala de pilotaj. În placa retrovizoare, imaginea lumii Yalerta apăru aidoma unei farfurii de lumină garnisită cu o mare bulă de pâclă întunecată. Gosseyn întoarse spatele acestei scene și-l privi pe Oreldon. Ofițerul albi când Gosseyn îi împărtăși planul - să-l contacteze pe căpitan. - Să nu creadă că eu sunt răspunzător, ceru el. Gosseyn îi promise pe loc. Dar se gândi că, dacă biroul militar al Celui Mai Mare Imperiu va ancheta vreodată capturarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dacă ți se resping avansurile, zise Gosseyn. - Atunci, tu riști să mori. - Prințul, zise Gosseyn, este folosit de Enro pentru un scop personal. Nu crezi că Enro îl va lăsa în viață după ce s-a folosit de el? Ea se albi. - Îndrăznești să vorbești așa, zise ea, știind că el poate asculta. - Prințul, zise Gosseyn, nu are nimic de pierdut. Ochii gri îl priviră, curioși - mai mult decât curioși. - Vorbești de el de parcă ar fi altcineva. - Este un mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
continua Armstrong. Am construit o sumedenie, dar pentru alte uzanțe. - Știu, zise Gosseyn. Nava pe care mă aflam a intrat în contact cu unele din rezultatele lucrărilor voastre. Armstrong se opri când ajunseră la distorsor. Privirea îi îngheță și se albi la față. - Vrei să spui, întrebă el, că defensiva noastră nu este bună de nimic? Gosseyn șovăi: - Nu sunt încă sigur, dar mă tem că așa este. Trecură prin întunericul distorsorului Când Armstrong deschise ușa cabinei, se găseau la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ele. Ușa glisă fără zgomot. Intră cu îndrăzneală și examina aparatele de control. Erau mai complicate decât se aștepta. Pe perete se înșiruia un rând de tuburi, dar nu se vedea nicăieri vreun levier de control. Obrazul lui Gosseyn se albi când înțelese despre ce este vorba. Un elevator ― distorsor. O asemenea drăcie, în mod sigur, nu-i făcută numai să urce și să coboare. Ci te expediază la oricare din cele ― numără tuburile ― douăsprezece destinații. Bombănind pentru sine, se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de ordinul pe care-l dăduse oamenilor: Odihniți-vă și dormiți. Acesta era rezultatul: toți oamenii aflați la bordul navei adormiseră. După ce-l trezi pe Korita, Grosvenor ieși în fugă pe coridor. Pretutindeni zări oameni adormiți; cât despre pereți, erau albi, fără nici o imagine! Ajuns pe puntea de comandă, trebui să sară peste trupul căpitanului Leeth, care zăcea pe podea, lângă tabloul de control. Răsuflând ușurat, apăsă pe tasta care dirija fluxul de energie spre scutul de protecție al navei. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
e azi, nu-i luni? Azi era luni! Petre n-a găsit cu cale să-mi mai răspundă. Părea limpezit. Calul mergea la trap, și nu locurile erau de vină că-mi venea să-nnebunesc cu-adevărat. Copacii se bolteau albi deasupra capului, apoi drum întins, soare, iarăși pâlcuri de pădure și câte o pasăre care zburătăcea fără griji. Am dat curând de drumul mare, pe care se vedeau multe urme amestecate. — E vineri, a catadicsit să-mi spună, parcă îmbunat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să nu mai cumpere din Iran! Nu-i așa de greu pe cât crezi! Cu femeile însă, e altceva. — Adică?... Știi cum zice proverbul: „Când îmbrăcămintea norocului ți-a fost toarsă din lână neagră, nici apa Zamzamului n-o mai poate albi!“. Așa le e soarta și nevestele trebuie să și-o ducă! — Și de ce, prietene, cine a hotărât asta? Salvatorul Islamului, Khomeini? Păi, de la Cyrus încoace sunt niște milenii să te convingă cine- au fost în istorie arienii! — Ia mai lasă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aurită. Uneori, camarazii îl mai întrebau de Omar și le arăta câte o poză cu el în garaj sau în restaurantul benzinăriei. Era însă din vremuri bune, de dinainte de a fi orb: părea încă încrezător, nu se îngrășase și nu albise. Nu aveau de unde să știe că, după asta, își lăsase barbă și pletele îi cădeau pe obraz, ca unui rocker la pensie. Oricum, fiu-său povestea despre el ca despre un bărbat dispărut. Trăia fără griji între zidurile grădinii cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]