KorAP: Find »[drukola/base=alcoolism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...61 >

1,519 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

apare o pierdere a autocontrolului asociată cu dependență fizică și psihică; d) Alcoolismul delta este forma în care capacitatea de a se abține de la a bea dispare și se accentuează dependența fizică și psihică de aportul regulat de alcool; e) Alcoolismul epsilon este alcoolismul periodic masiv, imposibil de a fi stăpânit și controlat, de tipul dipsomaniei. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că alcoolismul nu constituie un grup nosologic omogen. De regulă, în această categorie de tulburări sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
a autocontrolului asociată cu dependență fizică și psihică; d) Alcoolismul delta este forma în care capacitatea de a se abține de la a bea dispare și se accentuează dependența fizică și psihică de aportul regulat de alcool; e) Alcoolismul epsilon este alcoolismul periodic masiv, imposibil de a fi stăpânit și controlat, de tipul dipsomaniei. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că alcoolismul nu constituie un grup nosologic omogen. De regulă, în această categorie de tulburări sunt incluse numeroase aspecte

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
dispare și se accentuează dependența fizică și psihică de aportul regulat de alcool; e) Alcoolismul epsilon este alcoolismul periodic masiv, imposibil de a fi stăpânit și controlat, de tipul dipsomaniei. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că alcoolismul nu constituie un grup nosologic omogen. De regulă, în această categorie de tulburări sunt incluse numeroase aspecte care de fapt, din punct de vedere psihopatologic, sunt foarte diferite între ele, fiind legate formal prin consumul de alcool. De multe ori

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
categorie de tulburări sunt incluse numeroase aspecte care de fapt, din punct de vedere psihopatologic, sunt foarte diferite între ele, fiind legate formal prin consumul de alcool. De multe ori ceea ce etichetăm din punct de vedere diagnostic, în psihiatrie, prin alcoolism, este, sub aspect psihopatologic, expresia clinică a unor tulburări psihice, nevroze de eșec, complexe de inferioritate, dependență afectivă, abandon-eșec, epilepsie larvată sau boli afective ciclice. Din punct de vedere psihopatologic, alcoolismul se manifestă printr-o multitudine de tulburări pe care

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
etichetăm din punct de vedere diagnostic, în psihiatrie, prin alcoolism, este, sub aspect psihopatologic, expresia clinică a unor tulburări psihice, nevroze de eșec, complexe de inferioritate, dependență afectivă, abandon-eșec, epilepsie larvată sau boli afective ciclice. Din punct de vedere psihopatologic, alcoolismul se manifestă printr-o multitudine de tulburări pe care le vom menționa sintetic în continuare: a) Tulburări psihice, caracterizate în primul rând prin obișnuință și dependență, acestea fiind reprezentate de următoarele: - tulburări psihice acute: beția acută simplă, beția patologică, psihozele

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
vitaminelor B. d) Tulburări dermatologice cunoscute sub numele de „pseudo-pelagra alcoolică” caracterizate prin dermite carențiale cronice, telangiectazii cutanate etc. e) Tulburări digestive, manifestate prin inapetență, scăderea sensibilității gustative, gastrită cronică, ciroză hepatică etc. Delirium tremens În evoluția tabloului clinic al alcoolismului, delirium tremens reprezintă un complex psihopatologic specific. Acesta trebuie considerat ca reprezentând un „episod de intoxicație acută” la un bolnav cu „alcoolism cronic”. Pentru Marchand și Courtois, delirium tremens trebuie înțeles ca o formă particulară de „encefalită psihotică acută”. Din

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
manifestate prin inapetență, scăderea sensibilității gustative, gastrită cronică, ciroză hepatică etc. Delirium tremens În evoluția tabloului clinic al alcoolismului, delirium tremens reprezintă un complex psihopatologic specific. Acesta trebuie considerat ca reprezentând un „episod de intoxicație acută” la un bolnav cu „alcoolism cronic”. Pentru Marchand și Courtois, delirium tremens trebuie înțeles ca o formă particulară de „encefalită psihotică acută”. Din punct de vedere psihopatologic, delirium tremens se caracterizează prin următoarele tulburări: a) criza este precedată de o stare prodromală cu tulburări de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
și caracterul secundar al stărilor depresive, așa cum rezultă din schema de mai jos: Fig. pg. ms. 317 Stările depresive (schimbarea dispoziției afective) Tulburări afective primare Tulburări afective secundare Depresie unipolară Depresie bipolară Sindromul depresiv din cursul evoluției bolilor psihice (schizofrenie, alcoolism etc.) Sindromul depresiv din cursul evoluției unor boli cerebrale sau somatice (tulburări cerebrale, endocrine, boli somatice etc.) Depresie nevrotică Psihoză depresivă unipolară periodică În concluzie, în ceea ce privește etiologia stărilor depresive, se poate afirma că sunt incriminate trei grupe de factori, și

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
căsătoriți. Este mai frecvent la bărbați decât la femei. Bolnavul își suspectează partenera de infidelitate, necinste, chiar în absența oricăror dovezi. El își acuză soția sau chiar o brutalizează pentru bănuieli absurde. Delirul de gelozie apare în schizofrenie, psihozele presenile, alcoolismul cronic. 6) Delirul de grandoare Megalomania este forma de delir în cursul căreia pacienții își supraestimează propria lor persoană, importanța acesteia, capacitățile și posibilitățile lor. Conținutul delirului se poate manifesta în domeniul posibilităților sau poate rămâne numai ceva gândit. Bolnavii

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
persoana complet nepregătită să răspundă la acestea și făcând-o astfel vulnerabilă. Aceste situații critice de viață au, de regulă, un caracter psiho-traumatizant deosebit de brutal. Ele se pot manifesta prin depresii morale, doliu prelungit patologic, conduite de refugiu (fugi, vagabondaj, alcoolism, toxicomanii etc.), prin fabulații etc. Toate aspectele mai sus prezentate reunesc condițiile etiologice capabile de a produce suferințe psiho-morale. Să analizăm aspectele formale ale acestor suferințe. Formele suferințelor psiho-morale Așa cum am spus deja, suferințele psiho-morale au fost semnalate și descrise

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
vinovăție asociat cu o stare depresivă, desgust de viață, idei sau acte suicidare, situația de izolare datorată claustrării forțate, autoizolare, închidere în sine, asceză, recluziune, situația frustrantă, legată de un obstacol, interdicție sau constrângere, situațiile de refugiu, de tipul toxicomanilor, alcoolismului, fugi sau vagabondaj, situațiile de criză, datorate unor stări de anomie socială, legate de absența normelor, a criteriilor valorice morale pozitive, ale unor repere normative stabile ale modelului socio-cultural. Față de cele două aspecte descrise mai sus, K. Menninger menționează existența

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de control și protecție socială. Ele se produc ca manifestări generale în cadrul unui grup comunitar-uman și sunt expresia și consecința acestor stări de criză socială. Ca modalitate de manifestare ele se caracterizează prin panică, conduite deviante antisociale, conduite de refugiu (alcoolism, toxicomanii) criminalitate, suicid, conduite de dependență (prostituție) etc. Având cauze sociale și fiind, cum spuneam, consecința unor evenimente sociale psihotraumatizante colective care le explică apariția, formele de manifestare și dinamica psihosocială, ele vor avea soluții de ordin social (cultural, moral-religios

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Celelalte interesează întreaga comunitate social-umană de indivizi, fiind, prin aceasta, desemnate cu un termen comun psihoze colective. Ele vizează comunicarea interpersonală, comportamentul și adaptarea socială sau familială; sunt conflictual-agresive (conduite violente de tipul criminalității sau a suicidului), conduite de refugiu (alcoolism, toxicomanii etc.) etc. Psihozele colective recunosc drept cauză frustrări colective, presiuni sociale asupra maselor, influența unor modele sociale negative etc. Din acest motiv ele sunt de regulă manifestări exterioare, de factură comportamentală revendicativă sau vindicative, legate din punct de vedere

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
cauta să se pună la adăpost, să evite pericolul. De regulă acestea sunt veritabile manifestări care configurează psihozele colective, manifestate prin apariția unor noi forme religioase, ideologii soteriologice, forme de protest, sinucideri colective, grupări marginale, migrații în masă, toxicomanii și alcoolism, psihoze pasionale, ideologii social-politice, mișcări revendicative de masă etc. Și prima și cea de-a doua etapă, sunt momentele obligatorii care contribuie la configurarea unor manifestări psihopatologice colective specifice stărilor de criză psiho-socială, reprezentate prin psihozele colective. Dar psihozele colective

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele trăsături: conduite de refugiu, fenomene de regresiune, de regulă, de factură isterică, compensarea culpabilității colective prin auto-pedepsire, ritualuri cu caracter sau semnificație de acte reparatorii, manifestări de factură pasională, refugiul în alcoolism sau consumul de droguri psihotrope halucinogene etc. Din punct de vedere formal și tematic, psihozele de refugiu pot lua aspecte dintre cele mai diferite cum ar fi următoarele: grupurile Hippy, secte religioase sau pseudoreligioase, suicid colectiv, ritualuri sacrificiale sataniste etc.

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
asterognozie, prosopagnozie). Agorafobie: frica patologică de spații deschise. Agrafie: tulburare caracterizată prin pierderea capacității de a scrie care apare în cadrul afaziei. Agresivitate: dispoziție fundamentală a ființelor vii. Poate avea un caracter ostil-distructiv sau un caracter activ-constructiv de afirmare de sine. Alcoolism: stare patologică datorată dependenței de ingestia excesivă și îndelungată a băuturilor alcoolice, însoțită de tulburări psihice, neurologice și somatice cu caracter specific. Alexie: tulburare a cititului și a înțelegerii lecturii care apare în cadrul afaziei. Alienare mintală: stare psihopatologică desemnând ansamblul

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
bruscă, adesea cu consecințe periculoase, antisociale (suicid, homicid). Reacție: răspunsul emoțional-afectiv la evenimentele vieții trăite de individ. Refugiu: atitudine de „refuz mascat” prin ocolirea sau sublimarea obligațiilor firești, în forme simbolice de izolare sau deplasare către alte obiecte sau situații (alcoolismul, toxicomaniile etc.). Refuz: atitudine de respingere, de opoziție, de negare a unor situații pe care individul nu le acceptă, deși acestea au un caracter firesc. Retard: stare de întârziere în dezvoltarea intelectuală, psihomotorie și afectivă a copiilor, de diferite grade

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
culturelle de la maladie (1980) J. Postel și Cl. Quétel Franța Nouvelle Histoire de la psychiatrie (1983) Hemm S., Sartorius N., Helmchen H., Lauter H., Germania Contemporary Psychiatry (2001) Index tematic Absență Abulie Acalculie Acatisie Achinezia Afazie Agitație Agnozie Agorafobie Agrafie Agresivitate Alcoolism Alexie Alienare mintală Ambivalență Amimie Amnezie Amuzie Andropauză Anestezie Angoasa Anorexia mintală Anormalitate Anticipație Anxietate Apatie Aprosexia Apsihia Arierație mintală Astenie Ataxia Aura Autism Automatismul mintal Automutilare Baraj Boală psihică Bovarism Bradipsihie Carență de autoritate Carență afectivă Catalepsie Cataplexie Catatonie

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469

lor degradare, alcoolicii recurg deznădăjduit la suicid; intre 5% si 25% din indivizii alcoolici mor prin suicid, iar 40% din cazurile de suicid se realizează sub influenta băuturilor alcoolice (Grecu-Gabos, 2000), ceea ce nu Înseamnă ca toți au fost alcoolodependenți. Concluzionând, alcoolismul reprezintă o tulburare psihica asociata cu un risc crescut al agresivității in general, atât sub aspect heteroagresiv, cât și autoagresiv. 1.Obiectivele cercetării Datorită creșterii Îngrijorătoare a consumului excesiv de alcool În teritoriul studiat, În special În rândul tinerilor, dar nu

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
risc suicidar crescut la grupele de vârstă 41-50 de ani (216 cazuri 27,8 %) și 5160 de ani (194 cazuri-22,3%), grupe la care suicidul este corelat cu uzul și abuzul de alcool, respectiv cu depresia asociată și complicată cu alcoolismul; o frecvență redusă la cei Între 0-20 de ani, doar 45 de cazuri pe tot parcursul perioadei de studiu (5,2 % din totalul sinuciderilor), grupă În care, Între 0-10 ani, cazurile sunt extrem de rare, fiind rezultatul imitației (nu am Întâlnit

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
cronici (16), un număr de 7 cazuri de schizofrenie, iar 6 subiecți erau depresivi. Aceste date statistice nefiind suficiente, nu se poate stabili o dominanță reprezentativă pentru o anumită afecțiune psihică. Acest aspect, precum și stabilirea legăturii dintre depresie anxietate și alcoolism și a gradului de implicare a consumului abuziv de alcool În comportamentul agresiv și În special autoagresiv, se pot elucida prin analiza datelor obținute În urma anchetei epidemiologice efectuate În teritoriul investigat și pe baza testelor aplicate la alcoolicii cronici și

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
asupra populației generale, În ceea ce privește obiceiurile și permisivitatea acestora la consumul excesiv de alcool. -ca pondere a diferitelor forme ale consumului de alcool, se regăsesc 181 cazuri de consumatori ocazionali și moderați (28,9%), 198 de alcoolodependenți (31,6%), 78 cazuri cu alcoolism cronic (12,4%) și 169 de alcoolici abuzivi(27%). Se constată un risc autoagresiv mult crescut la bărbați față de femei, În raport de 4,6/1, corelat cu consumul de alcool, toți subiecții având legătură cu acesta, fiind ori alcoolici

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
suicidar - 54 cazuri, dintre care doar 8 au declarat că alcoolul le tulbură gândirea și le induce trecerea la realizarea actului suicidar, restul de 46 de subiecți au afirmat că au consumat alcool Înainte de comiterea actului pentru ,,a prinde curaj”;alcoolism - 59; -epilepsie - 3; depresie: severă - 34; moderată - 25; ușoară - 12; anxietate: severă - 29, moderată - 23, ușoară - 19; -stare confuzională - 1; -tulburări de personalitate borderline și histrionică - 3. Corelând toate aceste date, se Înregistrează următoarele rezultatele: la cei 626 de subiecți

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
tulburările depresive și anxietatea, care apare la scurt timp după instalarea depresiei, reprezintă principalele comorbidități ale alcoolodependenței, iar persistența acestora Înrăutățește calitatea vieții și crește riscul suicidar - 30% din alcoolici sunt depresivi și anxioși. Asocierea dintre cele două comorbidițăți și alcoolism este variabilă. Mulți autori susțin că anxietatea și depresia, apar de cele mai multe ori ca tulburări secundare alcoolodependenței. De asemenea, deseori pacienții anxioși apelează la alcool pentru proprietățile dezinhibitorii ale acestuia care Îl ajută să suporte mai ușor manifestările tulburării sale

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
12 cu depresie ușoară, aceleași cazuri prezentând și anxietate severă - 29, anxietate moderată - 23, anxietate ușoară - 19. Se constată că doar un procent foarte mic din cazurile de conduite autoagresive sunt asociate cu alte tulburări psihopatologice decât depresia, anxietatea și alcoolismul: 3 epileptici, stare confuzională 1 și 3 cu tulburări de personalitate borderline și histrionică, afecțiuni cunoscute ca factor de risc al comportamentului suicidar.

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]