1,678 matches
-
cu demonul Măra este un episod semnificativ, care reprezintă confruntarea dintre bine și rău cu triumful binelui la final. Din acest motiv, înfrângerea lui Măra are o însemnată funcție soteriologică. Este posibil ca toată această confruntare să reprezinte în mod alegoric zbuciumul interior din mintea lui Gautama. În prima veghe a nopții, între orele 18-22, Śăkyamuni și-a amintit toate viețile sale anterioare, miile de nașteri prin care a trecut. „Desigur - a conchis el - această lume este neapărată și neajutorată și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
acțiunea unei opere literare: 1.Dupa locul ocupat în operă: a)principale; b)secundare; c)episodice; d)figurante 2.Dupa prezența în operă: a)individuale; b)colective 3.Dupa raportul cu realitatea: a)Reale b)Imaginare (miraculoase); c)Simbolice; d)Alegorice 4.Dupa metoda de creație folosită de scriitor: a) romantice; b) realiste; c) clasice II. A caracteriza un personaj înseamnă, în esență, a evidenția trăsăturile fizice și morale ale acestuia, așa cum se desprind din opera literară respectivă Caracterizarea personajului este
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
metafora "lacrimi de sânge". In a doua parte a sa (tot o parte lirică), testamentul conține rugămintea ciobanului de a ascunde oilor moartea sa, înfățișând-o ca pe o nuntă "Cu o mândră crăiasă/ A lumii mireasă." Moartea este prezentată alegoric, ca o nuntă de proporții impresionante, cosmice, cu participarea masivă a tuturor elementelor naturii și aștrilor: "Soarele și luna/ Mi-au ținut cununa,/ Brazi și păltinași/ I-am avut nuntași,/ Preoți, munții mari,/ Paseri, lăutari/ Păsărele mii/ și stele făclii
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lupi, Dia-bolein, Vita etc.). Multe dintre poemele care proiectează drama morților din familie (un fel de sacrificiu simbolic al părinților pentru nașterea și viața fiului) par generate de sugestiile prezente în Datoria, care deschidea volumul de debut. Poemele sunt scenarii alegorice despre moarte, despre copilărie și trecere, hrănite în profunzime de acea violență care transpare încă din prima carte și care aici erupe nestăvilit, purtând amprenta unui expresionism întunecat. SCRIERI: Gramatica morții, București, 1995; El-Roi, București, 1997. Traduceri: Helen și William
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
legate tot de lumea satului: Cântec de război, Un diagnostic ratat, Semnul echinoxului și O pasiune inexplicabilă. Eroul din Cântec de război, un individ traumatizat, ajunge să confunde planul trecutului cu prezentul, spațiul imaginar cu cel real. Confuzia este transpusă alegoric în încheierea, de-a dreptul expresionistă, a nuvelei: personajul sapă o groapă care să îl ferească de inamic, act elementar și, prin aceasta, pur simbolic. Semnul echinoxului reprezintă o ruptură față de proza anterioară, prin folosirea persoanei întâi și prin alegerea
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
Flacăra”, „Poesis”. Cartea de debut este inegală, arborând poze, tonalități și limbaje diverse: de la baladescul cu modulații folclorice sau argotice la poezia conceptuală, metafizică, de la poza ludică la cea livrescă, artificială, de la poezia cotidianului la poezia vizionară, intens metaforică și alegorică. Surprinde frecvența termenului neologic, din sfera limbajului tehnic și științific: „sunt filament de wolfram într-un tub de sticlă vidat/ mâinile mele sunt mercurice/trupul meu se electrocutează continuu” ( Fi-lamentație). Poemul Știri despre mine anunță linia antimitopoetică, autoironică a viitoarelor
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
în această înlănțuire de scurte proze poetice, simplitatea plină de ambiguitate și claritatea plurisemantică a limbajului din Biblie, acea concretețe subțiată până la simbol pe care doar spusele profeților (poeților) o pot avea. Meșterii de clopote (1999), roman inițiatic, poetic și alegoric, merge pe aceeași conjuncție dintre tema religioasă (cristică) și tema poetului, mizând pe amestecul de lirism, poezie, „poveste” și parodie, (auto)ironie, umor savuros, livresc. Romanul încheie o anumită etapă, legată de obsedanta temă a morții (ca viață), a dublului
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
de imaginea care stă în centrul scrierii lui Cantemir, Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea, și de reprezentarea de pe coperta ediției de la Iași (1698). La mijlocul secolului al XVI-lea, un călugăr iezuit a scris în Spania Espejo del religioso, scriere alegorică despre drumul perfecționării spirituale. Frumos și bine alcătuită, cartea a fost curând tradusă în limbile italiană, franceză, germană, olandeză și latină. În 1598 s-a tipărit și o traducere în limba polonă, al cărei titlu se reflectă, prin intermediar, și
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
în limbile italiană, franceză, germană, olandeză și latină. În 1598 s-a tipărit și o traducere în limba polonă, al cărei titlu se reflectă, prin intermediar, și în limba română: Desiderosus sau Drumul către dragostea lui Dumnezeu. Din polonă, romanul alegoric a fost tradus în slavona de redacție rusă și tipărit în anul 1688 la Moscova. Cea mai veche copie manuscrisă cunoscută a textului slavon se găsește într-un miscelaneu din prima jumătate a secolului al XVIII-lea de la schitul Poiana
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
slavon se găsește într-un miscelaneu din prima jumătate a secolului al XVIII-lea de la schitul Poiana Mărului, alături de scrieri originale ale starețului Vasile, dar și de alte copii ale unor scrieri mai vechi. Deosebit de interesantă este așezarea unui îndrumar alegoric de ascetică occidentală, alături de Rugăciunea inimii sau Rugăciunea lui Iisus în redactarea starețului Vasile și de traduceri ale unor vestite îndreptare ascetice răsăritene. Lucrul nu este neobișnuit, de vreme ce Ignațiu de Loyola enumera printre maeștrii săi spirituali pe Ioan Klimax (Scărarul
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
spectacol-în-spectacol, un poet vizual și vizionar, care trage peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina unei blânde ironii, pline de umor absurd ori negru. În volumul Deasupra lucrurilor, neantul (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), indiferent de modalități (poezia alegorică și limbajul metaforic abstract sau poezia epică, ironică și absurd-ludică), discursul se articulează în jurul melancoliei: pe de-o parte melancolia care vine din sentimentul trecerii și al deșertăciunii lucrurilor, pe de altă parte teama de inconsistență, de „neantul de deasupra
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
copii orbi/ Le clătește apoi seara/ în albia dulce a râului/ le stoarce și le întinde/ la uscat pe sârmă/ în livada de vișini.// În locul fiecărui cârlig/ cântă albastra privighetoare.” (Peisaj cu îngeri orbi). Poemele în proză - sau proza poetică, alegorică și poemele epicizate, cu „tramă” - continuă o linie foarte fertilă în opera lui D., desăvârșită, în Suflete la second hand (2000), de poemul (ciclul poematic) Fluture cap-de-mort. Aici, „drama morții” e folosită de autor ca materie poetică de mâna a
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
tot numai tăceri grele de înțeles, D. încearcă intuitiv să sporească, așa-zicând prin „amuțire”, posibilitățile de sugestie ale unui teatru altminteri discursiv. E ca o convertire dinspre retorism spre negația lui absolută - expresia pur gestuală, asimilată sistemului de semnalizări alegorice al dramei. Vlaicu Vodă a creat, oarecum, tipul cel mai nobil și mai reușit al dramei istorice naționale și naționaliste, esențial patriotică, în versuri de evidentă factură romantică, prin care se vede bine că a trecut mai ales Victor Hugo
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
nestrămutat pe poziția sa, argumentată repetat: „Miorița este o creație străveche vrâncenească, generată de realități ale vieții păstorești arhaice, care au dat naștere unui arhetip Mioara”. Peste acest arhetip s-au altoit, în numeroase texte, teme din varianta Alecsandri: „însurătoarea alegorică” și „cadrul păstoresc”. Culegeri: Ținutul Vrancei, București, 1930; Folklor din Râmnicul Sărat, I-III, Focșani, 1933-1948; Reflexiuni despre cântecul și versul popular, Focșani, 1946; Ținutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie, I-IV, București, 1969-1989; Cântăreți și povestitori populari. Câteva criterii asupra
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
să se descopere pe ei înșiși. Un fel de sosie a Aviatorului din Micul Prinț descinde, în romanul Justițiar din alte lumi (1998), în împărăția forfotitoare a păsărilor, plină de triluri, cârâieli, ciripituri. E o fantezie năstrușnică, surâzătoare, cu sclipet alegoric, promovând printre lumini și umbre, ca și întreaga creație a lui D., valorile sufletești. SCRIERI: Vara cu trei nebuni, Iași, 1970; Cetatea, Iași, 1972; Insula cu amintiri de acasă, Iași, 1978; Vremea lupilor, Iași, 1980; Gura lumii, Iași, 1982; Lăpușneanu
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
texte se apropie, stilistic și tematic, într-un registru compozit (de parodie livrescă binevoitoare), de feeria shakespeariană (Kagemusha, împărăteasa fluturilor repovestește în stilul unui basm optzecist Furtuna), de parabola orwelliană sau de cea cantemirescă în Imago. Imaginea Egiptului nostru (poveste alegorică despre idila unui profesor de liceu cu o elevă) și în Templul poeziei (poveste-parabolă despre lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc, de cel al narațiunii picarești, în Întâmplări pe drumul mătăsii, basm despre o călătorie inițiatică pe
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
influență). Cinci noi comedii sunt cuprinse în volumul Teatru. Schimbare de sex (2001). Sunt satire și farse burlești ale prăbușirii societății românești, o lume ce continuă să se dezagrege și după ieșirea din totalitarism. Promiscuitatea sinistră a „tranziției” întregește panorama alegorică pe care autorul o construiește, travestind realitatea în fantezie și reușind să-i anuleze spectatorului (cititorului) orice iluzie legată de aceste forme degradate. Teatru. Comedii la microfon (2001) reia trei piese mai vechi, difuzate între timp radiofonic. Adunând în placheta
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
seară etc.) ilustrează, prin poezia profunzimii lor, o literatură stând sub semnul dăruirii evanghelice („spiritualitate cu rădăcinile în cer”) și a identificării, prin visul de izbăvire, cu esența ei divină. Hermeneutica lui D. are solemnitate liturgică și o deosebită capacitate alegorică de a însufleți ideile. Pentru el, cartea reprezintă modelul și mijlocul de îndreptare morală după litera și arhetipul frumuseții eterne. SCRIERI: The Liturgy of the Word - Liturghia Cuvântului, ed. bilingvă, pref. Leonard Cain, Oregon (SUA), 1989; The Icons. Theological and
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
pe Lucreția, fiica sa, de la oraș, s-o revadă înainte de a muri. În așteptare, Irimie își rememorează frânturi din viață, oprindu-se mai cu seamă asupra relației sale cu Grațiela, fosta soție. Rememorarea este o reconstrucție într-un plan legendar, alegoric, cu atât mai mult cu cât efectul devastator al inundațiilor care trecuseră peste sat lasă impresia unui sfârșit de lume, în orice caz sfârșitul unei generații profund legate de pământ, de viața frustă. În finalul romanului apar confesiunile altor voci
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
o perspectivă de anvergură. În volumul de povestiri și nuvele Sfârșit de vară (1984), sunt transcrise momente de viață într-o manieră neorealistă: cadre austere, eroi ce se prăbușesc în singurătatea sinelui. Proza ridică faptul banal, aparent plat, la valențele alegorice ale unor semnificații existențiale. Ca traducător din italiană și-a manifestat preferințele pentru autorii contemporani - prozatori și poeți -, selectați din aceeași zonă de preocupări literare: Rolando Certa, Oliver Friggieri, Federigo Tozzi, Mimmo Morina ș.a. De asemenea, a tradus din română
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
lui Roger Caillois sau Tzvetan Todorov. D. concepe „definirea frontierelor” literaturii fantastice „în funcție de regimul său estetic particular” și desfășoară o suită de aproximări ale raporturilor fantasticului cu „fabulosul feeric”, „miraculosul mitico-magic și superstițios”, „ocultismul inițiatic”, „literatura științifico-fantastică”, „proza poetică și alegorică”, „proza vizionară (de factură absurdă)”, „literatura de aventuri”, „proza de analiză”. În consecință, „catalogul tematic” secvent disocierilor teoretice identifică „trei tipuri generale de situații fantastice, corespunzătoare interacțiunii între normal și supranormal, mutației peste marginile firii, deci supranormale, a planului prim
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
duhul înaintașilor. Peisajul terestru sau cosmic, rotirea anotimpurilor, roadele câmpului, contactul cu spiritul locului, trăiri intime sunt distilate în imagini animate de lumini și culori. Proiectate pe acest fundal, meditațiile asupra timpului, a îmbătrânirii și morții își atenuează dramatismul. Reprezentări alegorice ale condiției poetului afirmă statutul deosebit al acestuia. El plătește cu propria ființă călătoriile în ficțiune, dar este beneficiarul unor stări de grație, când poate percepe tainele firii. În ciclul intitulat Fântâni, își omagiază modelele - Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
exacte servește construirii unui decor ce nu aparține lumii acesteia, ci alteia, Imaginariei. În perioada 1948-1965, scriitorul nu publică nimic; cărțile încep să-i apară din 1967. La punctul de interferență dintre basm, povestire de aventuri, narațiune cu animale, roman alegoric și parodie a tuturor stilurilor narative consacrate, Închide ochii și vei vedea Orașul (1970) transpune în imaginar căutarea micuței Elli, frumoasa fetiță răpită de căpcăunul Gagafu, cu ajutorul motanului Sultan. Alice în țara minunilor, Pinocchio, basmul românesc, Dumbrava minunată sunt apropieri
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
Laurențiu Ulici, „Drumul”, RL, 1983, 40; Radu Călin Cristea, Cartea de debut, F, 1983, 12; Mariana Codruț, „Drumul”, CL, 1984, 1; Olimpia Berca, Iluzia maturității, O, 1984, 12; Radu Călin Cristea, Numărătoarea inversă, RL, 1988, 2; Olimpia Berca, Epic și alegoric, O, 1988, 5; Ioana Bot, O soluție imperfectă, TR, 1992, 23; Claudiu Constantinescu, Fascinația eleganței, RL, 1992, 38; Ioana Bot, Revenirea la normal, TR, 1993, 21; Victor Cubleșan, „Agonia”, ST, 1998, 4-5; Călin Teutișan, Fețele discursului, APF, 1998, 5; Liviu
GHEŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287250_a_288579]
-
și urme ale injectării unor puternici germeni freudieni, erosul este figura polarizantă. Pansenzualismul, de fapt pansexualismul, văzut de Pompiliu Constantinescu drept ideologie frecventată monoman de A. (altfel, tendința, „îmblânzită” și legitimată estetic, apare la mari scriitori ai epocii), se proiectează alegoric în narațiune, într-un joc riscat, libertin, care tranșează în favoarea eclerajului crud, nu o dată impur, exhibiționist. Personajele, oameni neimportanți, fără ambiții și stabilitate socială, anonimi (depersonalizați și la nivelul onomasticii), cu profesii, îndeletniciri erante, se instalează în clipă, consumându-și
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]