1,588 matches
-
măsură să creeze poezie frumoasă numai în genul în care i-a dat Muza avânt: unul ditirambi, altul encomii, altul versuri pentru pantomime, altul poeme epice, altul iambi, în rest însă fiecare nu este decât un neputincios. (Platon 1961: 534a) Alienarea mintală care, în alte momente ale istoriei, a trecut drept magie, devine subiect de analiză atentă odată cu constituirea psihiatriei ca știință, în secolul al XIX-lea. Caracterul inefabil al creației artistice, enigma geniului (preocuparea de o viață a lui Ernst
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de-a VIII-a clasă de boli, sub titlul generic "nebunie, delir" (lat. vesaniæ), este prezentată astfel: Bolile din această clasă, pe care latinii le numesc morbi vesani sau vesaniæ, sunt cele ale căror simptome principale includ "o eroare, o alienare, un delir, o demență a sufletului, sau o dereglare a imaginației, judecății, dorinței ori voinței". Grecii le numesc paraphornici, ele desemnând o formă de nebunie, asociată cu febră mare și cu demență; ei le numesc astfel de la paraphrosine, ceea ce înseamnă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
funcții sunt mai mult sau mai puțin suspendate, diminuate sau subliniate în cursul acceselor; câteodată, însă, doar una singură sau mai multe suportă modificări, câtă vreme altele, dimpotrivă, câștigă în dezvoltarea de sine și par a exclude orice tentativă de alienare a înțelegerii". Psihiatrul francez descrie în continuare episoade maniacale (cu agitație psihomotorie euforică) și melancolice (cu stări de inhibiție psihomotorie, cu delir de autoacuzare față de Dumnezeu), ori fenomene confuze în cursul cărora judecata pare uneori pusă între paranteze, iar cuvintele
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
sous les rapports médical, hygiénique et médico-légal, vol. I-II, reprezintă un punct de cotitură în formarea concepției moderne despre paranoia, mai bine zis, despre "monomanie" (monomanie), termenul propus de el în defavoarea celui de "paranoia". Folosind drept criteriu principal "crizele" - "alienarea mintală se judecă după crize" - psihiatrul francez identifică, între bolile mintale, monomaniile (intelectuale, emoționale și voliționale). Sub denumirea de "monomanie", el se referă la o formă de semi-delir, caracterizat prin "leziunea parțială a intelectului, afectelor și voinței, ce se manifestă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
vorbește atunci cînd trebuie să cînte, debordează de amenințări și freamătă la dorința de revanșă în clipa în care azvîrle prosopul în mijlocul ringului. Chipul ei, înghesuit de cască și schimonosit de loviturile de cofetărie ale adversarei, este expresia definitorie a alienării spre care poate conduce această formă de distracție populară, izvor nesecat de rating, formă globalizată de sport. Sport am spus? E prea mult! Privind această încăierare contemporană învelită într-un munte de bani, nu te cuprinde nostalgia boxului, dar deloc
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
la nivelul minții prin supunerea acesteia unui proces de sfârtecare, de rupere cognitivă ea ne mai fiind întreagă adică ne mai activând ca o strucutură nedivizată funcțional, ca un ceasornic bine calibrat. Astfel, oricât de avansat ar fi procesul de alienare al unui dement el rămâne o individualitate-persoană umană, o prezență și nu mai multe. Prăbușirea în demență a celui angoasat în urma unei revolte sufletești oarbe semnifică, prin urmare, o explozie la nivelul astrului conștiinței sale, o detonație a stelei interioare
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
implozia acestui salt către himera perfecțiunii rostuite în plan terestru. În mijlocul unui astfel de avânt, oamenii decadenței fraternizează cu demonul și își închipuie că sunt pe drumul atingerii absolutului, că sunt la un pas de a intra în cer, turnul alienării lor fiind aproape finalizat. Dar acest turn nu se termină și nu străpunge porțile cerului, istoria nu poate răpi transcendența și cade în sine prin distrucții și grozăvii fără margini. Pedepsind mândria adamică sfidătoare, Divinitatea încurcă limbile oamenilor, iar ei
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
legată de fidelitatea soției sale, dar și cu ,,vremile” aflate în schimbare majoră, înlocuirea unei lumi cu alta făcând victime între cei care nu găsesc resurse de ajustare a propriilor convingeri. Bătrânul nu face față șocului și se afundă în alienare, așteptând clienți care nu vor mai veni și izolându-se complet. Prezență ușor detectabilă în economia textului, autorul îi atribuie personajului o profunzime artificială, transformându-l în vehicul al opiniilor sale. În nuvela titulară Ț. își construiește un alter ego
ŢARANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290083_a_291412]
-
transforma în bine. În orice caz, trebuie respinsă credința că regimul ar tolera oficial așa ceva și totul să se facă numai ilegal, indiferent de numărul de indivizi care ar iniția aceste forme de organizare. Criza regimului, dezastrul economic, degringolada morală, alienarea tineretului sunt elemente care ar putea fi o bună bază de organizare. Detașamente înaintate ale muncitorimii noastre, în primul rând minerii, tineri entuziaști și generoși, ar putea face primul pas. Am trece astfel peste nimicnicia noastră și stima pentru noi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
slugarnici? Aceste josnice sentimente nu ne împiedică oare să simțim, să gândim și să creăm, deci să rămânem oameni? Cu excepția lui Béranger, eroul piesei, toate personajele sunt stăpânite de teamă în fața terorii și se transformă treptat în rinoceri, simbol al alienării. Discuțiile cu studenții au pus în lumină faptul că pierderea identității la personaje, printr-un jalnic și ireversibil proces de omogenizare, este posibilă datorită destrămării trăirilor interioare sub imperiul fricii, acest corp străin ce s-a strecurat în conștiințe. Omul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de studenți și apreciat ca fiind de mare actualitate. Totuși, ei nu citiseră nimic din teatrul lui Ionescu, după cum nu au avut prilejul să citească nici din ceilalți autori menționați. Dacă afectivitatea așa cum am văzut îl apără pe individ de alienare, cultura, în sensul ei larg, poate apăra o națiune de înstrăinare în fața vicisitudinilor istoriei, a terorii istoriei, cum le numește Mircea Eliade. Ea devine implicit un mijloc de supraviețuire. În legătură cu această temă, am dat două fragmente care vorbesc despre această
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
scriitorilor români de origine evreiască (a huliganilor, aș spune azi) la tensiunile „identității” lor complicate, mereu pusă În chestiune. Nu era vorba, subliniase, de o „Înregimentare” iudaică, ci, adesea, cum era și cazul meu, de o marcată, specifică sensibilitate, de alienare, de predispoziția analitică și dubitativă, de conștiința marginalizării și a excluderii. Până la urmă, „a noble disengagement from any form of vulgar aggressiveness, social or moral, from routine and ossification - a revulsion at conformism that becomes fertile ground for anomalies”. După ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atât de musiliană a lui Musil o prevestire a „revoluției sexuale” și a dezintegrării mariajului, specifice epocii noastre? O operă literară, a unui mare scriitor. În definitiv, nici Procesul, Metamorfoza și atâtea alte scrieri ale lui Kafka nu anunțau, neapărat, alienarea și totalitarismul modern. Anunțau, Însă, un mare scriitor al modernității, care scrutase ca nimeni altul relieful straniu al sufletului său și al semenilor deloc asemănători. New York, 1996 (Familia, nr. 7-8/1999) Traducerea citatelor: Delia Radu Scrisoare către prietenii germanitc "Scrisoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
kitsch” pe care Îl conține. Multe interpretări apelează sau chiar inventează, deloc surprinzător, acest kitsch, atât de frecvent În retorica dezbaterilor publice și În produsele culturii pop și senzaționaliste, comercializate astăzi. Oricum am privi textul, Însă, ca o istorie a alienării În familie și societate sau ca o metaforă a solitudinii, ca scrutare a procesului de depersonalizare, chiar și ca invocare simbolică a situației unui grup sau a unei comunități persecutate pe motive rasiale sau În conjuncturi istorice extreme (am putea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de derivate ludice, oricare ar fi fost, refuzând semnificația antropomorfică. Semnificația, câtă este, a acestei și altor metamorfoze din proza lui Schulz ține de alternanță, alternativă, alteritate histrionică. Codificarea opresivă din Metamorfoza kafkiană, centrată pe simbolul Înstrăinării, al limitării și alienării, al reducției anihilante și, până la urmă, ucigașă și sinucigașă, ca și structura riguroasă a unei proze minimaliste, austere, ar fi total inadecvate universului fluid și liric al lui Schultz, specific copilăriei, ultim tărâm paradisiac al libertății. Lumea kafkiană rămâne situată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spune oamenilor ce se Întâmplă În Europa, exprimă-ți opinia, fă ceva” mărește Încă mai mult distanța Între ceea ce „ar fi vrut” și ceea ce „este În stare” să facă omul izolat prin vârstă, doliu și temperament, de ambianța socială. Istoria alienării și regenerării lui Pereira pare istoria relației sale cu adevărul. Pereira trăiește În trecutul cu care a stabilit un cod cotidian protector. Ritualurile sale gastronomice intră și ele În subterfugiile de a evada din rigorile prezentului. În pofida sfaturilor cardiologului și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acorde, apoi, din nou, micul act rebel de plăcere. Când se Întreabă de ce Îl ajută pe subversivul Monteiro Rossi și neștiind răspunsul decide să Înceteze a se Întreba, Pereira semnalează deja că s-ar putea Întrezări o trecere de la compromisurile alienării, prin compromisurile Încă timide ale implicării, la o reală schimbare În statica senectuții. Monteiro Rossi, devenit un fel de fiu surogat pentru văduvul care convorbea zilnic cu soția defunctă, raportându-i minorele evenimente ale vieții sale solitare, ca și doctorul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să căutăm, neapărat, Într-o astfel de mărturisire, și ceva din eclectismul și „colajul” mental al dadaiștilor. Nu mai este vorba, neapărat, de o insurecție care să scandalizeze, ci de solitudinea care Își caută expresia În farsele cotidianului modern, În alienarea burlescă a insului oarecare, un Bérenger „chaplinizat”... Este autobiografia codificată a străinului și Înstrăinatului. Un copil, de data asta „cosmopolit” și „cosmic”, al lumii Întregi, ascuns În anonimitate la fel ca și În celebritate, Își joacă identitățile succesive și Înlocuitoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru Beethmann Bank. Cunoaște pe Samuel Fischer, editor la „Frankfurter Algemeine Zeitung”, unde publică articole despre lumea pe care o părăsise. Scrie mult. Publică în 1966 romanul Les Initiés, cu o temă germană, apoi, Le Sourire sarde (1967), despre tema alienării individului; în 1968, începe o trilogie romanescă, L’Homme aux yeux gris, Retour à Milo și Le Beau voyage (ultimele două apărute în 1969), un roman istoric cu tema căutării lui Dumnezeu. Trece printr-o puternică criză existențială și psihică
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
vrea să facă nici un fel de concesie formalismului, birocratismului, devenind astfel o persoană indezirabilă într-o colectivitate coruptă și imorală. Retrogradat, calomniat, discreditat, dat afară din trust, părăsit de familie, eroul, victimă a propriei sale consecvențe principiale, trăiește acut sentimentul alienării, al neîncrederii în sine, dar, mai ales, în semeni. Finalul cărții încearcă, neconvingător, să sugereze posibilitatea reintegrării lui în colectivul ce și-a recunoscut vina. Din păcate, fibra de prozator a lui D. (existentă, fără îndoială) s-a dovedit mai
DEBOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286710_a_288039]
-
sentimente de nostalgie prin evocarea pomilor și a livezilor, există aici sfâșieri israeliene, meditații despre alterarea timpului și a vieții înseși, despre dispariția cântecelor și despre durerea poeților. „Amurgul zeilor” din orașul malefic, neputința comuniunii sufletelor, lipsa de comunicare și alienarea aduc imagini și motive frecvente în poezia modernă. În antiteză cu armonia câmpului și a livezii, orașele își trăiesc delirul bolnav. Ceața umedă nu este doar un fenomen meteorologic israelian, ci obscuritatea - opusă limpezimii solare - instalată în lumea strâmbă a
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
de geometrie raționalistă. Și volumele târzii, Cronică (1993; Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor) și Abaddon (1995), sunt expresii ale aceluiași suflet bântuit alternativ de duhul paradisului și de cel al infernului, ale unei conștiințe lucide care trăiește, paroxistic, sentimentul alienării într-o lume dezaxată spiritual. Vibrațiile eului ultragiat consemnează cu acuitate apropierea „îngerului adâncului”, textele constituindu-se în adevărate „cărți ale infernului personal”. Efortul de izbăvire existențială, culturală și spirituală al poetului convertește glasul Apocalipsei în cântec. D. captează liric
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
care știa să cînte dar nu era În stare să compună. De ce nu scrie Raphael? „Între ceea ce simți și ceea ce exprimi există aceeași distanță ca Între suflet și cele 24 de litere ale alfabetului.” Intrăm aici Într-o logică a alienării despre care știm astăzi prea multe pentru a mai insista asupra ei. Pe scurt, dihotomia les mots versus les choses este tradusă de Gleize În temenii expresie versus experiență. O dată cu convingerea că experiența este ireductibilă la expresie se naște antiliteratura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o dialectică nesfîrșită, drept un război de gherilă purtat În vederea revoluției care să restaureze o societate - imposibilă - unde gradul libertății indivizilor să nu fie atins decît de cel al conștiinței acesteia - un stat spiritual hegelian a sinelui universal, “care din alienarea sa se reîntoarce În sine Însuși, Sinele universal, conștiința care asimilează conceptul”, o societate de genii ca un ochi imens de insectă unde fiecare celulă vede totul fără a fi obligată să schimbe informații cu o alta. Să ne gîndim
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la maximum, În așa hal Încît exigențele convențiilor narative sînt adesea abandonate pentru a-i face loc. În sfîrșit, supratema: iubirea. Ceea ce se narează este la prima vedere o poveste de iubire, o dragoste terminată tragic, cu moartea ei și alienarea definitivă a lui. Nu este vorba Însă despre o poveste petrecută În illo tempore. Contextul Îi determină evoluția: sîntem În anul 2000, În Franța, la Paris. Personajele duc viața parizianului de rînd: “metro, boulot, (fără) dodo” Acesta este un prim
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]