2,202 matches
-
te ascult, printre umbre trecând Adormind, cer visând, te ating tremurând Peste vânt, pe pământ, te cuprind sărutând. Ascultând, te cobor peste umbre ce mor, Tăinuid noaptea grea, zori de ziuă scobor. Din luceferi ce sting, calde raze ivind Te alint îndrăgind ochi albaștri mijind. În iubire pășind, cu cuvinte de-alint Peste cer, cu senin, zori de zi răsărind Mă aplec, răscolind, peste visuri topind Te găsesc, alintând, vechi poeme scriind. Te sărut, căutând, peste fragede guri Când sub cer
JOC DE CUVINTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374113_a_375442]
-
zori de ziuă scobor. Din luceferi ce sting, calde raze ivind Te alint îndrăgind ochi albaștri mijind. În iubire pășind, cu cuvinte de-alint Peste cer, cu senin, zori de zi răsărind Mă aplec, răscolind, peste visuri topind Te găsesc, alintând, vechi poeme scriind. Te sărut, căutând, peste fragede guri Când sub cer mă aduni, dintre false minuni Și mă pui, alintând, ca pereche să-ți fiu Peste viață iubind, peste tot ce e viu. Când din tine răsar doar iubiri
JOC DE CUVINTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374113_a_375442]
-
cuvinte de-alint Peste cer, cu senin, zori de zi răsărind Mă aplec, răscolind, peste visuri topind Te găsesc, alintând, vechi poeme scriind. Te sărut, căutând, peste fragede guri Când sub cer mă aduni, dintre false minuni Și mă pui, alintând, ca pereche să-ți fiu Peste viață iubind, peste tot ce e viu. Când din tine răsar doar iubiri, mă înclin, Nesecat, nepătruns, râu de viață să-ți fiu Peste ieri, cu un mâine aruncat peste porți Sunt doar veșnicul
JOC DE CUVINTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374113_a_375442]
-
atingere, îl făcea, să se simtă ca într-un pat învelit în petale de trandafir roșii și plăcut mirositoare. Sânii ei tari, întăriți de dorință, la fel ca și sfârcurile drepte așteptau gura lui să le sărute și să le alinte. Femeia îl privea în ochii cu dragoste, privirea ei îl invita să se înfrupte din trupul curat și cast, păstrat pentru el, pentru a fi dăruit în această zi de împlinire a iubirii lor. A fost o seară magică, o
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374095_a_375424]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MAI DE VARĂ Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Câmpul galben înflorește, Palma cea de clorofilă Iar alintă părintește Să-nverzească o argilă. Zig-zag de ploaie în ferești Și turle de Biserici vechi, Profil de case bătrânești, De arbori răsăriți perechi. Un drum de țară mai apoi, Cu urme de venit și dus, Cu umbre vechi și umbre
MAI DE VARĂ de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375358_a_376687]
-
ai rămâne singur acasă, cine te-ar mai proteja pe tine? CUCU: Aah, nu se poate, nu se poate. Aș veni imediat după tine. DOAMNA CUCU: Nu mai spune. Și de ce mă rog? CUCU: Mi-ar fi dor de tine (Alintându-se). M-ai proteja de una, de alta, aș avea grijă de pușca ta, ți-aș unge cocoșu'... DOAMNA CUCU: Bravo, Cucule: te-ai și repezit la pușca mea. CUCU: Ssstai! DOAMNA CUCU: Nu mă speria că trebuie să mă
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
pe șezlong Scrie versuri alalong. Iată stele prind cerul Și îmi adâncesc misterul Prins între nedumeriri Când îmbrac-a lumii firi. Dar eu le privesc întruna Și port în suflet cununa Clipei albe de argint Când cu-amorul meu te-alint. Referință Bibliografică: Iar mă pierd / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
IAR MĂ PIERD de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375472_a_376801]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > PRIN GENELE NINSORILOR CĂZUTE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Prin genele zăpezilor căzute, doar tăcerea îmi mai bate azi în geam, prin zâmbete rămase împietrite, te alint în amintiri să te mai am... Tu m-ai mințit cu gândul și privirea, vrând răzbunare, ai născut iubire, în ochii tăi trăia doar acuzarea și eu orbit de clipe de-mplinire. Când timpu-l măsuram cu fericirea, cu dor deschis
PRIN GENELE NINSORILOR CĂZUTE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375479_a_376808]
-
crisalid,Din tine mă nasc.Rid...Tropar și cuvânt,În tine mă las,Ca în mormânt.... XVII. MAI DE VARĂ, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016. Câmpul galben înflorește, Palma cea de clorofilă Iar alintă părintește Să-nverzească o argilă. Zig-zag de ploaie în ferești Și turle de Biserici vechi, Profil de case bătrânești, De arbori răsăriți perechi. Un drum de țară mai apoi, Cu urme de venit și dus, Cu umbre vechi și umbre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
grădina mea. Salcâmi cu urmă de ciorchini, Fost-au miri în altă vreme, Tăcuți, ei, martori de destin, Știu că vara o să-i cheme. Măceș și maci și verde grâu, ... Citește mai mult Câmpul galben înflorește,Palma cea de clorofilăIar alintă părinteșteSă-nverzească o argilă.Zig-zag de ploaie în fereștiși turle de Biserici vechi,Profil de case bătrânești,De arbori răsăriți perechi.Un drum de țară mai apoi,Cu urme de venit și dus,Cu umbre vechi și umbre noi,De
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
să îl gustăm se cere, De mâine, nu se știe, de nu vom fi tăcere. Vino acum, iubite! iubirea mea te cheamă Când noptatica șoptire seara o destramă. Se lasă umbra nopții pe patul gol de tine, Doar luna mă alintă cu degetele-i fine. Vino acum! iubite, iubirea mea te cheamă, Tu nu-mi lăsa s-apună seninul fără seamă. Curând târziul ne-adoarme tâmplele pale Și viața ne pierde pe-a uitărilor cale Referință Bibliografică: Iubirea mea te cheamă
IUBIREA MEA TE CHEAMĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375515_a_376844]
-
m-am văzut Pictând amintirile efemere ... Așa desprinsa din neprevăzut Păream doar o simplă adiere . Mi-am văzut palmă atinsă De clipă , oprită din timp ... Și ți-am recunoscut umbră ninsa Venind și plecând în contratimp. Mi-am văzut trupul alintat De sălcia, sărutata de vânt ... Când ai trecut resemnat Prin tăcerea amară fără cuvânt . Mi-am văzut privirea plutind Într-o ploaie de stele ... Cu chipul din adâncuri răsărind Peste toate gândurile mele ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Într-o ploaie de
INTR-O PLOAIE DE STELE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375524_a_376853]
-
sfârșit și-o soartă întâmplătoare. Rămas-ai dorul meu ne-nvins, o rază-n suflet și nămeți, în visele de necuprins, te-ntorci adesea să-mbeți. Dar vremea mă apasă greu, de-aș ști să mint trecutul, în gânduri te alint mereu, când îmi visez sfârșitul... Și timpu-n mine-i răvășit, ne-mplinită mângâiere, iubire fără de sfârșit, lacrimi pline de durere... Drepturile de autor aparțin poetului, Mihail Janto Referință Bibliografică: Iubire fără de sfârșit... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072
IUBIRE FĂRĂ DE SFÂRȘIT… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375602_a_376931]
-
Decat din palme-ți boabele să gust La pieptul tău al toamnelor tumult Să îl aud cum se preschimbă-n must. Să gust din gura-ți fraga rodul viei Printre ciorchini privind spre seară cerul La pieptul meu te-ai alinta zglobie Când dragostei îi vei află misterul. Pe frunze ruginii, sub clar de luna Visez, frumoasa mea, să te iubesc De pește dealuri norii de se-adună Cu trupul meu am să te-adăpostesc. Pe toamnă vreau că martoră s-
MARIA ȘI TOAMNA de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375610_a_376939]
-
Caut și regăsesc pe trup, pe-o margine de noapte, Amprenta buzelor ce-au murmurat neauzite șoapte... Și simt al tău parfum, răsfrânt pe-a mea eșarfă Când aerul încins ne-nvaluia în sunete de harfă... Pe buze-ntredeschise, se-alintă cuvinte nerostite Iar eu pictez pe glasul tău, emoții infinite. Cu ele traversăm oceane de mută așteptare Spre malul altui timp de dor și de-ncântare... Referință Bibliografică: Spre malul altui timp / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SPRE MALUL ALTUI TIMP de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375638_a_376967]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > ȘOAPTĂ UNEI VECHI ISPITE Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Floarea-soarelui zâmbește printre spicele de grâu, Soarele-și alinta chipul pe oglinzile de rău, Evantai de aripi albe își desfac în arc de cercuri Pescăruși fără de număr, brăzdând cerul cu-arabescuri. Stau sub clopotul amiezii ostenite-n veac nebun Antagonice dorințe refugiate-n vis postum Și-n ostrov de
ȘOAPTA UNEI VECHI ISPITE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371844_a_373173]
-
uită de mine, Apoi arată-mi cine sunt. Vorbește-mi, sună-mă, citește-mi, Ceartă-mă. ca să te știu aproape, Sărută-mă, regretă apoi, Împacă-mă cu mine, că eu, desigur, Nu mai știu de mine... Cât sunt de fericit. Alintă-mă, iubește-mă din nou, Apoi, poti ca să mă părăsești, Știind că ai să vii `napoi la mine Urându-mă, ca să mă poți iubi. De ce atâtea cuvinte, când sunt doar eu Cu mine însumi, doar eu... Te iubesc și nu
ACELASI, TE IUBESC de COSTI POP în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371840_a_373169]
-
sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la " ferești ", Pe masă mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu și străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Țăranu-i ostenit... În așternut, Femeia lui l-așteaptă veșnic tandră. Târziu... Îngândurat dar liniștit... Cu-n Tatăl Nostru tainic și profund, ( Ca soarele spre-o altă zi de vară) Își trece carul dincolo
ŢĂRANUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371892_a_373221]
-
despre care, în șoaptă sau în gând, facem adesea pomenire, căci sunt Părinții noștri, oameni buni...” (Artur Silveștri. Așa cum l-am cunoscut. Vol. 1, Ed. Carpatia, 2010, p. 17) Prietenul drag care l-a vegheat, l-a alinat, l-a alintat, l-a încurajat, l-a sprijinit, l-a iubit, Mariana Brăescu-Silvestri îi ține permanent aprinsă candela sufletului lui: „Cu eforturi sisife se străduia să înlăture uriașă stâncă a nepăsării, a delăsării, a ignorării valorilor naționale, a deznădejdii marginalizaților oricât de
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
spre soarele fierbinte, câte doi sau mai mulți, în hârjoană de copii. - Câtă puritate! Ce splendoare! se minunară din nou omizile, convinse că întinsul câmp de la poalele dealului e însuși Raiul. Băgară de seamă că și soarele privea admirativ îngerii, alintându-i cu raze călduțe. Și el, ca și ei, așa cum se întâmplă primăvara, păreau, ca toți și toate, foarte tineri. Până și părul sălbatic, cu coaja îngroșată de vreme și scorbura ca o rană veșnic nevindecată, cu crengile înnegrite și
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună să o ajute la o adică. Provenea dintr-un sat îndepărtat, la peste treizeci de
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
bărbați cu suflet uscat sau măcinat de alte patimi. Sau, bărbații așa zis foarte „ocupați”. Bărbați care nu știau să râdă, să glumească, să joace, să cânte, să fie atenți cu partenera de viață, să o protejeze ori să o alinte, atunci când trebuie. Adică, nu știau sau nu puteau să iubească. Acelor femei le cânta Călin. Le alinta duios cu romanțe și melodii de dor. Atunci, vioara lui plângea cu note picurate în suspinuri, se tânguia la atingerea ușoară cu arcușul
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
nu știau să râdă, să glumească, să joace, să cânte, să fie atenți cu partenera de viață, să o protejeze ori să o alinte, atunci când trebuie. Adică, nu știau sau nu puteau să iubească. Acelor femei le cânta Călin. Le alinta duios cu romanțe și melodii de dor. Atunci, vioara lui plângea cu note picurate în suspinuri, se tânguia la atingerea ușoară cu arcușul. Cu note înalte sau abia șoptite, arzătoare, făcea declarații de iubire, pentru ca apoi, să zvâcnească prin note
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
pentru ca apoi, să zvâcnească prin note zglobii, șugubețe, în arabescuri jucăușe. Și ce voce minunată avea!.. Cum ducea el arcușul pe corzile viorii! După cum erau cuvintele cântecului, arcușul aluneca lin pe corzi, ca o dulce mângâiere și vioara îi răspundea alintându-se drăgălaș. Apoi, la o zvâcnire fermă a arcușului, bărbătească, vioara îi răspundea ca o iubită în extaz, cu sunete săltărețe, incitante, făcând femeile să tresalte, răscolite de dorințe. Când femeile dădeau capul pe spate, cu ochii întredeschiși, pierduți în
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
ca Domnica Trop. În orice loc se afla și în orice făcea, cântecul era parte din viața ei, din felul ei de a fi. Am fost șase frați la părinți și cu toții am moștenit talentul artistic al «mumei», cum o alintam noi, cu atâta drag, în dulcele grai gorjenesc, în cazul meu. Prima dată am pășit pe scenă la Cooperativa «Arta Casnică», Tismana, unde, de altfel, am învățat să țes covoare persane și oltenești de la o măicuță de la Mănăstirea Tismana. Cu
POLINA MANOILĂ, CÂNTĂREAŢA UNEI DRAGOSTE OLTENEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372280_a_373609]