KorAP: Find »[drukola/base=alternanță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...87 >

2,164 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

de cuvintele funcționale). Acesta era capabil ca, în momentul în care citea o listă de cuvinte, să distingă între itemii funcționali și cei lexicali. În listă au fost incluse, pe lângă itemii funcționali, 125 de verbe (25 de verbe inacuzative fără alternanță de tranzitivitate și 50 cu alternanță de tranzitivitate, 25 de verbe tranzitive și 25 intranzitive) în forma "nudă". Subiectul a făcut greșeli numai în cazul verbelor inacuzative (și nicio astfel de greșeală în cazul celorlalte verbe), pe care le-a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ca, în momentul în care citea o listă de cuvinte, să distingă între itemii funcționali și cei lexicali. În listă au fost incluse, pe lângă itemii funcționali, 125 de verbe (25 de verbe inacuzative fără alternanță de tranzitivitate și 50 cu alternanță de tranzitivitate, 25 de verbe tranzitive și 25 intranzitive) în forma "nudă". Subiectul a făcut greșeli numai în cazul verbelor inacuzative (și nicio astfel de greșeală în cazul celorlalte verbe), pe care le-a confundat cu categorii funcționale. Experimentul a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
complexe și a relației noncanonice dintre structura argumentală și S-Structură. Froud ajunge deci la concluzia că inacuzativele sunt predicate verbale care au fost modificate prin adjoncționarea lexicală a unui centru funcțional care schimbă structura argumentală. În cazul inacuzativelor cu alternanță de tranzitivitate, adjoncționarea centrului funcțional este facultativă. Acest experiment infirmă ideea lui Reinhart, conform căreia inacuzativele care nu au variantă tranzitivă sunt generate în Lexicon ca inacuzative "înghețate" (operația de reducere aplicându-se anterior argumentului extern). Faptul că subiectul a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
experiment infirmă ideea lui Reinhart, conform căreia inacuzativele care nu au variantă tranzitivă sunt generate în Lexicon ca inacuzative "înghețate" (operația de reducere aplicându-se anterior argumentului extern). Faptul că subiectul a făcut mai puține greșeli în cazul verbelor cu alternanță de tranzitivitate decât în cazul celor inacuzative fără alternanță dovedește că inacuzativele sunt tranzitive în Lexicon. Analiza transcrierilor spontane ale aceluiași subiect l-a condus pe Froud la concluzia că în sistemul subiectul afazic, unele inacuzative (de exemplu, appear 'a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nu au variantă tranzitivă sunt generate în Lexicon ca inacuzative "înghețate" (operația de reducere aplicându-se anterior argumentului extern). Faptul că subiectul a făcut mai puține greșeli în cazul verbelor cu alternanță de tranzitivitate decât în cazul celor inacuzative fără alternanță dovedește că inacuzativele sunt tranzitive în Lexicon. Analiza transcrierilor spontane ale aceluiași subiect l-a condus pe Froud la concluzia că în sistemul subiectul afazic, unele inacuzative (de exemplu, appear 'a apărea') acceptă pasivizarea. 5. ALTERNANȚA CAUZATIVĂ Fenomenul alternanțelor de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cazul celor inacuzative fără alternanță dovedește că inacuzativele sunt tranzitive în Lexicon. Analiza transcrierilor spontane ale aceluiași subiect l-a condus pe Froud la concluzia că în sistemul subiectul afazic, unele inacuzative (de exemplu, appear 'a apărea') acceptă pasivizarea. 5. ALTERNANȚA CAUZATIVĂ Fenomenul alternanțelor de tranzitivitate a fost observat pentru prima dată de Jespersen (1927: 332−333)93. O discuție mai detaliată apare la Fillmore (1970)94, care are în vedere comportamentul diferit al verbelor din limba engleză hitt 'a lovi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fără alternanță dovedește că inacuzativele sunt tranzitive în Lexicon. Analiza transcrierilor spontane ale aceluiași subiect l-a condus pe Froud la concluzia că în sistemul subiectul afazic, unele inacuzative (de exemplu, appear 'a apărea') acceptă pasivizarea. 5. ALTERNANȚA CAUZATIVĂ Fenomenul alternanțelor de tranzitivitate a fost observat pentru prima dată de Jespersen (1927: 332−333)93. O discuție mai detaliată apare la Fillmore (1970)94, care are în vedere comportamentul diferit al verbelor din limba engleză hitt 'a lovi' și break 'a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dată de Jespersen (1927: 332−333)93. O discuție mai detaliată apare la Fillmore (1970)94, care are în vedere comportamentul diferit al verbelor din limba engleză hitt 'a lovi' și break 'a se rupe'. Koontz-Garboden (2009: 77) observă că alternanța cauzativ/incoativ a făcut obiectul multor studii despre interfața dintre semantica lexicală, morfologie și sintaxă. 5.1. Probleme terminologice, definiții Alternanța cauzativă a fost discutată în mai multe studii, în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. 5.1.1

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
diferit al verbelor din limba engleză hitt 'a lovi' și break 'a se rupe'. Koontz-Garboden (2009: 77) observă că alternanța cauzativ/incoativ a făcut obiectul multor studii despre interfața dintre semantica lexicală, morfologie și sintaxă. 5.1. Probleme terminologice, definiții Alternanța cauzativă a fost discutată în mai multe studii, în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. 5.1.1. Pană Dindelegan (1972a: 50−51) prezintă situațiile de neutralizare sintactică în structura de suprafață, în absența unei modificări în forma verbului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Koontz-Garboden (2009: 77) observă că alternanța cauzativ/incoativ a făcut obiectul multor studii despre interfața dintre semantica lexicală, morfologie și sintaxă. 5.1. Probleme terminologice, definiții Alternanța cauzativă a fost discutată în mai multe studii, în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. 5.1.1. Pană Dindelegan (1972a: 50−51) prezintă situațiile de neutralizare sintactică în structura de suprafață, în absența unei modificări în forma verbului de la Fillmore (1968): obiectul direct devine subiect (a), instrumentalul devine subiect (b), locativul devine

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
șiroiește pe frunte/ Fruntea șiroiește de sudoare. Ceva mai frecventă este neutralizarea raporturilor sintactice subiect − instrumental: Ion combate boala cu vitamine/ Vitaminele combat boala. Palmer (1994 [2007]: 8−9), fără a folosi un anumit termen pentru a descrie acest fenomen (alternanța cauzativă în primul exemplu și apariția obiectului intern în al doilea), arată că multe verbe sunt atât tranzitive, cât și intranzitive, dar cu diferențe de sens: The door opened/He opened the door ' Ușa s-a deschis'/'El a deschis

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
s-a deschis'/'El a deschis ușa' He ran in the race/He ran the competition ' El a alergat în cursă'/'El a alergat cursa/toată competiția'. Levin și Rappaport Hovav (2005: 5) folosesc pentru fenomenele de acest tip denumirea alternanțele argumentale (cauzativă, locativă, a dativului etc.), arătând că acestea reprezintă un exemplu de realizare argumentală multiplă, care presupune posibilitatea majorității verbelor de a apărea în diverse contexte sintactice. 5.1.2. În studii mai vechi, fenomenul coexistenței unei variante tranzitive

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
incoativizare (Grimshaw 1990) sau anticauzativizare (Koontz-Garboden 2009: 77), definită ca fiind un fenomen prin care un verb incoativ este derivat morfologic din perechea cauzativă. Matsuzaki (2001: 2) arată că perechile ergative sunt caracterizate printr-o schimbare în structura argumentală, numită alternanță ergativă, iar, la alți autori, alternanță cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin și Rappaport Hovav 1995), alternanță de tranzitivitate (Hale și Keyser 1987101), alternanță inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin și Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanța cauzativă, anticauzativ sau alternanța

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2009: 77), definită ca fiind un fenomen prin care un verb incoativ este derivat morfologic din perechea cauzativă. Matsuzaki (2001: 2) arată că perechile ergative sunt caracterizate printr-o schimbare în structura argumentală, numită alternanță ergativă, iar, la alți autori, alternanță cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin și Rappaport Hovav 1995), alternanță de tranzitivitate (Hale și Keyser 1987101), alternanță inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin și Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanța cauzativă, anticauzativ sau alternanța cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
un verb incoativ este derivat morfologic din perechea cauzativă. Matsuzaki (2001: 2) arată că perechile ergative sunt caracterizate printr-o schimbare în structura argumentală, numită alternanță ergativă, iar, la alți autori, alternanță cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin și Rappaport Hovav 1995), alternanță de tranzitivitate (Hale și Keyser 1987101), alternanță inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin și Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanța cauzativă, anticauzativ sau alternanța cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut în teoria realizării argumentelor, unul dintre scopurile acestei teorii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
perechea cauzativă. Matsuzaki (2001: 2) arată că perechile ergative sunt caracterizate printr-o schimbare în structura argumentală, numită alternanță ergativă, iar, la alți autori, alternanță cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin și Rappaport Hovav 1995), alternanță de tranzitivitate (Hale și Keyser 1987101), alternanță inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin și Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanța cauzativă, anticauzativ sau alternanța cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut în teoria realizării argumentelor, unul dintre scopurile acestei teorii fiind să identifice componentele semantice relevante pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în structura argumentală, numită alternanță ergativă, iar, la alți autori, alternanță cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin și Rappaport Hovav 1995), alternanță de tranzitivitate (Hale și Keyser 1987101), alternanță inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin și Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanța cauzativă, anticauzativ sau alternanța cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut în teoria realizării argumentelor, unul dintre scopurile acestei teorii fiind să identifice componentele semantice relevante pentru sintaxă și să explice relația dintre acestea și posibilitățile de realizare argumentală. În ceea ce privește perechile

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
alternanță ergativă, iar, la alți autori, alternanță cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin și Rappaport Hovav 1995), alternanță de tranzitivitate (Hale și Keyser 1987101), alternanță inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin și Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanța cauzativă, anticauzativ sau alternanța cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut în teoria realizării argumentelor, unul dintre scopurile acestei teorii fiind să identifice componentele semantice relevante pentru sintaxă și să explice relația dintre acestea și posibilitățile de realizare argumentală. În ceea ce privește perechile de verbe implicate în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut în teoria realizării argumentelor, unul dintre scopurile acestei teorii fiind să identifice componentele semantice relevante pentru sintaxă și să explice relația dintre acestea și posibilitățile de realizare argumentală. În ceea ce privește perechile de verbe implicate în alternanță, se vorbește despre structuri mediopasive sau anticauzative (Zubizarreta 1985: 259102), cu referire la exemple de tipul The door opened ' Ușa s-a deschis', The lecture began ' Cursul a început', verbe incoative (Manoliu-Manea 1993: 74 arată că incoativitatea se referă la

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
extins și la evenimente în cazul cărora schimbarea e dusă la capăt de factori externi, fizici, care acționează fără voință), anticauzative (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 14, cu referire la inacuzativele derivate). Levin și Rappaport Hovav (1995: 31, 79) observă că alternanța cauzativă este un diagnostic valid pentru inacuzativitate 103, așa cum au arătat Burzio (1986), Rosen (1981), și că în anumite limbi, alternanța cauzativă este asociată cu diferențe morfologice. Relația semantică dintre cele două variante este următoarea: subiectul variantei inacuzative și obiectul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 14, cu referire la inacuzativele derivate). Levin și Rappaport Hovav (1995: 31, 79) observă că alternanța cauzativă este un diagnostic valid pentru inacuzativitate 103, așa cum au arătat Burzio (1986), Rosen (1981), și că în anumite limbi, alternanța cauzativă este asociată cu diferențe morfologice. Relația semantică dintre cele două variante este următoarea: subiectul variantei inacuzative și obiectul variantei tranzitive poartă același rol. Autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 80) observă că multe verbe citate ca inacuzative prototipice (break

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tranzitive poartă același rol. Autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 80) observă că multe verbe citate ca inacuzative prototipice (break 'a se rupe', dry 'a se usca', open 'a se deschide'), în special cele de schimbare de stare, participă la alternanța cauzativă. Levin și Rappaport Hovav (2005: 73) observă că, de obicei, verbele de schimbare de stare sau de localizare prezintă alternanța cauzativă. Unii membri ai acestor clase semantice nu acceptă alternanța (murder 'a omorî', assassinate 'a asasina', stow 'a aranja

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
se rupe', dry 'a se usca', open 'a se deschide'), în special cele de schimbare de stare, participă la alternanța cauzativă. Levin și Rappaport Hovav (2005: 73) observă că, de obicei, verbele de schimbare de stare sau de localizare prezintă alternanța cauzativă. Unii membri ai acestor clase semantice nu acceptă alternanța (murder 'a omorî', assassinate 'a asasina', stow 'a aranja', immerse 'a afunda, a îngropa'). Probabil că aceste verbe au aceeași structură ca dry 'a se uda' sau break 'a se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în special cele de schimbare de stare, participă la alternanța cauzativă. Levin și Rappaport Hovav (2005: 73) observă că, de obicei, verbele de schimbare de stare sau de localizare prezintă alternanța cauzativă. Unii membri ai acestor clase semantice nu acceptă alternanța (murder 'a omorî', assassinate 'a asasina', stow 'a aranja', immerse 'a afunda, a îngropa'). Probabil că aceste verbe au aceeași structură ca dry 'a se uda' sau break 'a se rupe', dar natura rădăcinii lor împiedică detranzitivizarea. Reinhart (1996: 6

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
assassinate 'a asasina', stow 'a aranja', immerse 'a afunda, a îngropa'). Probabil că aceste verbe au aceeași structură ca dry 'a se uda' sau break 'a se rupe', dar natura rădăcinii lor împiedică detranzitivizarea. Reinhart (1996: 6) observă că problema alternanței cauzative se pune pentru verbele inacuzative și pentru cele cu Experimentator, care apar în structuri de tipul: The ball rolled/Someone or something rolled the ball 'Mingea s-a rostogolit'/'Cineva sau ceva a rostogolit mingea' Max worries/Something worries

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]