7,971 matches
-
o clipă. Ochii mei îi zâmbeau și îl priveau în același timp cu tristețe. Și el mă îmbrățișă din nou, mă strânse la piept și toată noaptea nu părăsisem nici unul ringul. Înainte de a răsări soarele, fără a-l privi, îi alunecai din brațe și fugii cât mă ținură picioarele. Un timp nu-l mai căutai. Îmi găsisem servici ca secretară la o întreprindere. Postul era vacant, patronul mă văzu, îi plăcui și mă angajă. Ca tată aș fi putut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
amândoi erau mai atenți ca oricând unul la altul. Cine va ceda primul? Însă rezistau. Nu puteau să se liniștească, se simțeau vulnerabili, puteau pierde totul. Însă iată că puteau trăi complet separat, deși aveau de împărțit destule. Cel tânăr alunecase când mergeau pe munte, deasupra prăpastiei. Celălalt se afla cu mult în urmă (din precauție, așa stabiliseră). Te ajut, rezistă! Nu e nevoie, mă descurc. Haide, fii serios! Într-adevăr, nu se descurca. Când ar fi fost ultima șansă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
metafizică. Trebuie să facem cum avem chef, dacă, din diverse motive nu ne putem atinge un scop. Dacă ai chef să te miști, fă-o. Dacă ai chef să pleci, pleacă. Și astfel mă plimb pe barcă pe cer și alunecând pe liniștea cântării sufletului universal admir această realitate. Nu știu cum percep viața celelalte animale. Dar mă uit în jur și îmi dau seama că de fapt ceea ce cunosc eu ar fi păcat să se irosească. Chiar și la societate referindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dată valul pasiunii, tot la fel de carnal, fu simțit mai sălbatic. Într-o împletire ne rostogolirăm jos, unde ne oprisem câteva clipe pentru a ne privi în ochii râzând inocenți, și apoi el, cu aceeași atingere fină, delicată îmi luă mâinile, alunecând pe pielea lor sensibilă, și mi le lăsă deasupra capului, după care coborî spre sâni, sfârcuri. Eu zâmbeam cu ochii închiși, simțind aceeași libertate, și în acest fel de dragoste o continuare a primului, respect, libertate și intimitate, care însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
logodnicii care nu mai aveau stare. Cecilia cu Matei au mai rămas pe cearșaf, ungându-se cu spirt mentolat și cu alifie ca să nu facă arsuri. În timp ce Matei o ungea pe spate, cu sau fără voia lui, mâinile i-au alunecat spre sânii fetei. —Ce faci Matei? Ai greșit direcția? l-a întrebat Cecilia. El nu și-a retras mâinile a căror atingere a stârnit un fior de plăcere în amândoi. Nu degeaba se spune că medicii sunt păcătoși, i-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
zâmbetul provocator, te farmecă. —Trebuia să-ncerci. Nu se poate să nu fiți o dată pe aceeași undă? glumesc logodnicii. —Știți ce? Într-un moment de acesta, fiind pe aceeași undă am încercat să prelungesc sărutul, cum ziceți voi, de pe obraz alunecând spre gură. Imediat s-a distanțat, mi-a pus degetul pe buze și m-a mângâiat pe obraz. Ce să fi înțeles de aici? Că nu acceptă încă gestul plănuit de mine, dar să nu mă supăr și să am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei! de când ești aici? S-a ridicat încrucișându și brațele după gâtul lui. După sărutul prelungit, fermecat de parfumul corpului ei, Matei nu s-a stăpânit să nu-i sărute sânii dezgoliți și mai mult din cauza reverului pijamalei care-i alunecase pe umăr, simțind amândoi, deopotrivă, plăcerea care-i domina. De când ești aici?l-a întrebat din nou. -te admir de ceva timp. —Romanticule! Cum ai intrat? Încet, că dormeai ca un copil nevinovat. Era ușa deschisă? — Da, spre bucuria mea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
salvarea. — Imediat sun eu, că am mobilul la mine, își caută telemobilul Leontina. Până la sosirea salvării, părinții s-au interesat ce s-a întâmplat de a căzut. Leontina le-a explicat cum creanga putredă s-a rupt, cum ea a alunecat. Luată prin surprindere, nu s-a mai putut asigura și chiar de s-ar fi prins de vreo creangă, greutatea corpului a dus-o la cădere. Imediat a venit salvarea, a ridicat-o cu grijă pe Natalia și însoțită de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care le are cu el. — Într-o bună dimineață a încercat să se ridice în fund, cum învățase de la o vreme, punându-și palmele sub șolduri în poziția orizontală și săltându-și încet trunchiul. În mișcarea ei plapoma i-a alunecat și ea a simțit puțin, foarte puțin această alunecare pe unul din picioare. Și-a pipăit picioarele. Pe piciorul stâng a simțit atingerea, pe piciorul drept nu. —Simt piciorul! Simt piciorul! a strigat plângând. Bolnavele au alergat cu vestea la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de bună seamă că își aduce aminte de acele nopți lungi, în care, deși stai cu ochii închiși, chinuindu-te să adormi, nu izbutești decât să te foiești de pe o parte pe alta, fără să-ți găsești locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se rostogoli peste canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, 74 Rareș Tiron ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
numele meu. Nu-i știam însemnătatea până acum, însă îți mulțumesc, Victor, pentru că acum i-o știu. Și, în fine, de acum nu mai este absolut necesar a mai urmări, pas cu pas, și restul acestei discuții, care, chiar dacă a alunecat pe urmă, concentrându-se în jurul unor subiecte generale, nu a fost deloc neînsoțită și de acele apropouri simbolice și inteligent presărate ici și colo, toate subtile și pline de subînțelesuri istețe. Iar astfel, nu se stabilea cumva, oare, prima înțelegere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înțelepciune - se vede că este fără niciun leac sau speranță de salvare. Aceasta, lăsând impresia că o înțelege pe femeie și dorește necondiționat s-o vindece, nu făcuse altceva, decât s-o condamne la panta primejdioasă, de pe care cel ce alunecă aproape întotdeauna moare... Această societate, s-ar părea, nu știuse că o bestie nu are cum să mângâie o floare, fără să nu o rupă! Iar, îndată după ce ajunge să facă asta, așteaptă atentă să se asigure temeinic că nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
control și fără judecată, lăsându-se cu totul dus de val, adică de valul tinereții și al plăcerii consumului de substanțe interzise. Situația lui se asemăna izbitor de mult cu cea în care, atunci când se întâmplă 172 Rareș Tiron să aluneci pe un povârniș abrupt, nicidecum nu te mai poți echilibra și, astfel, te rostogolești necontrolat în vale. Trebuie, totuși, să remarc acum că, în scopul satisfacerii viciului său păcătos, narcomanul furase isteț, cu o mână experimentată și iscusită, bani din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Ție îți flutură, derizoriu, pe coapse, mâna ta încă se împotrivește. Pășești repede, oarbă, clipind des, ochelarii așteaptă, cuminți, afară, în coșulețul de bambus; oricum nu ți-ar fi fost de folos. Tragi aer în piept, deschizi ușa, lemnul subțire alunecă ușor. Frigul te izbește în obrajii fierbinți. Traversezi cărarea îngustă, săpată între mormane de zăpadă, spre bazinul înfășurat în abur ca într-o lacrimă. Cobori cu frică, să nu aluneci, te ții de stâncile care îi desenează conturul alb. Este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de folos. Tragi aer în piept, deschizi ușa, lemnul subțire alunecă ușor. Frigul te izbește în obrajii fierbinți. Traversezi cărarea îngustă, săpată între mormane de zăpadă, spre bazinul înfășurat în abur ca într-o lacrimă. Cobori cu frică, să nu aluneci, te ții de stâncile care îi desenează conturul alb. Este cald și bine aici, în apa care se deschide pentru a te primi. Ai împăturit cu grijă prosopul și l-ai lăsat pe margine. Reiko și Olga, prietena care a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să sorb câteva picături. Este cel mai banal gest cu putință, unul repetat de atâtea ori, încât a devenit pur automatism fizic, vidat de orice semnificație superioară. Înainte de a-l face, puteam să jur că, la capătul lui, mâncarea va aluneca mai lesne. Cât de mult aveam să mă înșel... De-abia apuc să duc paiul la buze, că, din stihiile înaltului, se prăvălește un uliu, care îmi smulge hamburgerul cu ciocul și se îndepărtează iute. Merindele anexe îmi cad din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zor prestând pentru comunitate care petrecea de dimineață până seara. Toată lumea, de la mic la mare, petrecea într-o veselie, în timp ce buruienile au inundat parcelele cu recolte. Astfel că pe zi ce trecea, posibilitățile de trai scădeau și viața comunității încet aluneca spre dezastru. În pragul toamnei a revenit în comunitate primasul după ce a petrecut în străinătate timp de peste șapte luni de zile. Încă de la intrare în comunitate a găsit dezastrul împlinit. L-a căutat pe vice și după ce l-a găsit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
preotul din sat, căruia îi relatează toată discuția pe care a avut-o cu prietenul lui. Preotul s-a gândit ce s-a gândit, după care a zis: -Ai dreptate dumneata dar și prietenul dumnitale. Într-o zi când soarele aluneca către asfințit, și razele își domoleau din intensitate, prietenii Fănică și Costică treceau prin dreptul bisericii. Amândoi cu câte o undiță în mână se duceau la undit în Bașiu la iazul lui Amarandei. Întâmplător, preotul se afla în curtea bisericii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se derulează arcul unui ceasornic pe care dacă l-ar fi avut l-ar fi văzut și l-ar fi auzit fie zi fie noaptea, numai că ticăitul vieții nu-l auzea dar îl simțea cum se derulează ușor și alunecă spre final fără a ține cont de starea lui psihologică. Cineva spunea: „să iubești înseamnă să te doară”. Omul acela iubea viața și-l durea că nu poate fi liber; în schimb putea râvni la libertate. Trăia cu picioarele pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acest lucru poate părea o exigență lipsită de sens. Concluzia mea, atunci ca și acum, este următoarea: strategiile economice și concepția etică trebuie să fie unite în mod convingător. Desigur că economia mondială, sub semnul globalizării inevitabilă și justificată a alunecat într-un nou model de capitalism, un "neo-capitalism" ce trebuie criticat și de cei ce fac parte din mediile economice. Este inacceptabil deoarece a provocat tulburări sociale la numeroase persoane și este principalul responsabil al crizei economice actuale. Acum se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
odată: incinerația nu atinge nici un fel de dogmă și cu atât mai puțin canoanele și tradiția, după cum s-a văzut în oarecare măsură și din articolele precedente și după cum se va vedea mai târziu amănunțit. Discuțiile teologice nu trebuie să alunece pe povârnișul fanteziei fiecăruia din noi, ci să fie-ntemeiate măcar pe Scriptură, pe care Biserica creștină o crede "sfântă" și "piatră unghiulară" a tuturor învățăturilor Ei. Oare "sectanții" nu ne numesc pe noi ortodocșii și pe catolici "păgâni" și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în care ei nu mai cred de mult și frâng spinările bieților oameni pașnici, cu ajutorul și puștile jandarmilor, care de multe ori sunt mai miloși, decât sutanele negre și misterioase. Oamenii neputincioși recurg totdeauna la minciună, când simt, că le alunecă terenul de sub picioare și că sunt gata să se prăbușească. "Așa, de exemplu, în secolul II, III și la începutul secolului IV, pe lângă persecuțiile creștinilor de către împărații păgâni, se mai vi încă o serie de dușmani în persoana filosofilor păgâni
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în Sfânta Scriptură, în care stă scris cuvântul etern și neclintit a lui Dumnezeu. Conducătorii bisericii, cari se abat de la această normă religioasă, cad în păcatul rătăcirilor de tot felul; își micșorează autoritatea și produc printre credincioși nedumerire, care poate aluneca pe panta celor mai neînchipuite rătăciri. În materie de drept, există un principiu, care ar trebui aplicat, în orice ramură de activitate socială: "Dura lex, sed lex", adică "legea este aspră, dar este lege". Oricât de aspre ar fi canoanele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
În fapt, lumea este un mediu de exterioritate pură. Tot ceea ce găsește în ea condiția ființei sale nu se înfățișează niciodată decât ca ființă-exterioară, o bucată de exterioritate, o suprafață, o plajă oferită unei priviri și pe care această privire alunecă la nesfârșit, fără a putea vreodată pătrunde în interiorul a ceea ce i se sustrage îndărătul unui nou aspect, al unei noi fațade, al unui nou ecran. Căci nefiind decât exterioritate, această ființă nu are deloc interior, legea sa este devenirea, ivirea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]