1,512 matches
-
este, înconjurat de a fost și va fi. Prin urmare, timpul presupune, pe de o parte, prezentul etern, prezentul absolut, care va fi al sferei Ideilor, dar și devenirea, proprie lumii umane, și care este dizolvantă, transformă existența într-o amăgire ca și Maya hindusă. Pentru rațiunea noastră, care concepe veșnicia ca imuabilă (precum în finalul Luceafărului), conceptul platonician ambiguu, care face din durată totodată și perenitate și vremuire, apare paradoxal, dar totodată, drept cea mai adecvată viziune asupra esenței temporalității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vanitatea lucrurilor omenești: De la pahar la buze totu-i deșertăciune Și ale lumii jocuri sunt tot deșertăciune... A faptei noastră roadă e doar deșertăciune... Paharnici și prieteni sunt doar fantome vane... Un pumn de lut și apă. Căci totu-i amăgire... Pe de altă parte, conștiința tainei de nedezlegat a lumii, a vieții ne întâmpină ca un leitmotiv: În lumea asta, nu-i/ a' timpului secrete un om să le-nțeleagă/ și nici să deslușească a lumii taină-ntreagă". Pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lume" și de anterioritate absolută în raport cu existența și nonexistența deschid un nou plan, dincolo de cel terestru și de cel astral, dincolo de spațiu și timp, dincolo de orice experiență a simțurilor și a intelectului, empirică sau transcendentală. Salvarea de o lume a amăgirii, a distrucției și a suferinței este întoarcerea în neînceput în neexprimat. În increat. Dincolo de posibil și imposibil, prin urmare, în transposibil. Acesta era absolutul deschiderii intelectului "eroic" eminescian. Așa cum am mai relevat, aceasta este experiența originară a lui Eminescu, experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-n mână e-o minciună, Du-o iute la gropar. Nu sunt păduri făr’ uscături, Nici state fără lepre; La noi atâtea secături Au prins adânc în vetre. 3 august 2004 Azi, mulți înghit răbdări prăjite Și sosuri beau de amăgiri; Puțini, în schimb, pe „necăjite”, Se-ndoapă, și-n zadar te miri. Dihania, dar nu-i așa În țara care-i țara mea; E luptă surdă dintre-a vrea Cu fapta oarbă de-a avea. * Azi, mare lucru-i să fii
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
dezorientați, speriați poate de lupta de clasă și de uneltirile imperialiștilor. Oftă. Luă o crenguță uscată și începu să scurme țărâna. Atârnau de bățul acela câteva vișine stafidite, chircite. Rupse una și o mirosi. Parcă vroia să-i mai simtă amăgirea miresmei. - Erau dușmani căcălău, p’atunci, părinte. Și afară, dar mai ales aici. La politică partidul vroia să facă una, și la aplicare dușmanii sabotau totul. Și atunci, cu minerii, crezi că ei au făcut-o acțiunea aia a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui Cangurașu Brandaburlea, păreau o pereche de îndrăgostiți. Una dintre multele perechi în care femeia, mai în vârstă, mătorită în zile, cu semne vădite ale trecerii anilor, se agață disperată de tânărul buimac, încă neciobit de ani, de vorbe, de amăgiri. O cuprinse pe după umeri și o trase ușor după el. - Mamă, te rog eu, nu mai schimba discuția. Te iei de domnul Dominic. Nu l-ai auzit pe doctorul Fârtat ce zicea despre rezistența românilor? Poate ce-a făcut domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să se închidă la loc porii care, adineauri, pocniseră bezmetici, să se chirceasă iar în clipa de dinainte de amețeala amăgirii că-și mai simte trupul, să se pogoare din nou în apăsarea nopții trecute, a zilei de ieri, a zilelor de alaltăieri și de din totdeauna parcă, a timpului sec, prăbușit după moartea lui Stelian. Dar miracolul nu venea. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fi să v-o explice! Dom’ Goncea e îngerul nostru ăl mai mare. Tartorul îngerilor... Chiosea îl asculta cu ochii mijiți. Ar fi vrut să se trezească din molcomeala aceea totopitoare, dar parcă nu mai reușea să se tragă din amăgirea ei. „Ce știi tu ce-s afacerile, Vergilică“, surâse, gândindu-se dacă nu ar trebui, măcar acum, la final, să-i spună toată povestea cu afacerea începută de demult cu Tomnea, de când încă profesorul scormonea pe dealurile alea de la Obancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nesfârșită. Vânzătoarea a aranjat revistele după tematici și mărimi, și intră În chioșc, În universul ei claustrant și umil. Scoate capul prin mica fereastră și-l Întreabă: -Chiar nu vrei să afli ce mai face Uniunea Europeană? -Uniunea Europeană e o amăgire și, nu știu cum, dar dintr-odată, eu, care iubeam amăgirile ca pe niște ființe În carne și oase, nu le mai suport, nu mai vreau să știu de ele. Bătrâna cerșetoare a golit o sticlă de bere și acum, Înjurăturilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și intră În chioșc, În universul ei claustrant și umil. Scoate capul prin mica fereastră și-l Întreabă: -Chiar nu vrei să afli ce mai face Uniunea Europeană? -Uniunea Europeană e o amăgire și, nu știu cum, dar dintr-odată, eu, care iubeam amăgirile ca pe niște ființe În carne și oase, nu le mai suport, nu mai vreau să știu de ele. Bătrâna cerșetoare a golit o sticlă de bere și acum, Înjurăturilor ei s-au adăugat cele ale unui vagabond bătrân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
si cand spre eșec? Când calea, îngustă că un tăiș de cuțit, nu se dovedește a fi doar un drum înfundat? Sigur, crezi și speri că ai o Călăuza - crezi în acea Călăuza! - dar dacă ea se dovedeste doar o amăgire creată de Dușman? Fâșia de nisip lucește că o lamă de iatagan, mărginita de surful oceanului. Dacă ar fi zi, complexul s-ar vedea mai bine: clădiri albe, înconjurate de verdeață și de ziduri la fel de albe, care apără exclusivitatea turiștilor
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
poem, negreșit, adâncește prăpastia tăcerii din noi, până la agonie. slova fermecată las în seama podoabelor toată frumusețea mea crăpată, chiar de-i prilej de râs și pentru mine. femeie sunt și scurta-mi minte mi-ajunge cât să-mi mângâi amăgirea. și dacă tinerețea mi s-a dus, nu plâng pe-al ei morman de coji uscate, când diminețile, de vânt proptite, cu toate sonurile lor mă-mbie să duc la gură plinul lor ulcior de apă vie. mă strădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mai „lumești”. După ce am răscolit toată casa ștergând cu Îndârjire fiecare „fir de praf” și după ce am așezat fiecare lucru În colțișorul lui, mi-am pregătit o listă minuțioasă și am plecat la piață. Știam prea bine că sunt simple amăgiri, tertipuri fără fond... sperând că astfel voi reuși să alung gândul insistent ce mă urmărea ca o umbră răutăcioasă. Revenind În camera unde Îmi petreceam majoritatea timpului, scriind și răsfoind tot felul de cărți, am realizat Într-o fulgerare de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cât mai sărace. Crunta sărăcie le determina pe bietele fete să se mărite devreme, pe la șaisprezece-șaptesprezece ani, cu cine se Întâmpla, să le ofere un adăpost și un trai puțin mai bun decât cel de acasă. Aceasta era doar o amăgire de moment, o falsă iluzie, așa cum avea s-o demonstreze viața Însăși. Odată cu trecerea timpului, cu apariția copiilor, aceleași greutăți aveau să le bântuie existența. Și mai mult decât atât, bărbatul În brațele cărora se aruncau și pe care la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai adevărată și mai Înflăcărată Îmbrățișare. Îmbrățișarea de „adio”! N-am să găsesc niciodată cuvinte suficiente pentru a descrie grandoarea acestei Îmbrățișări. Și niciodată nu voi putea descrie prăbușirea mea Într-o cumplită și agonică suferință... Ești singur În fața durerii. Amăgirea e zadarnică. Fariseii vor Încerca să se scuze, să invoce timpul pentru a se ascunde de propria lașitate. „Liniștește-te, lasă că o să treacă...”, și alte expresii fade, lipsite de conținut. Existența este o căutare continuă care cere un preț
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
prăbușiri!? Mult prea aproape... Februarie, 2013 Nehotărâre ( intervenția radio, 16 februarie 2006) Vorbele sunt mult prea frumoase pentru o creatură a hazardului , a nimicniciei, cum e ființa umană. Un eșec de la Început până la sfârșit. O viață plină de iluzii și amăgiri care sfârșesc Într-un mormânt. Mereu m-am agățat de ceva... precum cel care se Îneacă, plutind o vreme... crezând și sperând că mai există o salvare. După zbuciumul chinuitor În căutarea unui punct de sprijin - mă prăbușeam din nou
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
frații drepți ai bărbatului. Minunea de a-și vedea din nou bărbatul se îndepărta, ca și bucuria vieții, care se pierdea din trupul bicisnic al femeii. Pierdută în negrele gânduri, se cufundă și mai mult în tăcere, îmbolnăvindu-se de amăgirea crudă a întoarcerii bărbatului de pe front. Într-o zi, după întoarcerea din refugiu, degeaba o strigă cumnată-sa Ileana, că Safta pleca spre lumea de dincolo, ducând cu ea speranța deznădejdii. Lăsa trei copii stingheri, pe care-i luă,milos
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ceilalți... aici m-am sărutat prima oară cu ea, mi-e bine când o știu lângă mine, când râdem mult și din orice, când cântăm amândoi sau când visăm împreună cu ochii deschiși.... Ce să înțeleg ? Ce e iubirea, dacă nu amăgiri și iluzii amare? Dacă ai ști cât de bine te pot înțelege... Păi cred că știu și văd că îți pasă... uite de aia ești tu prietenul meu cel mai bun ascuns într-un trup de femeie. Ce mai vorbe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de spital, zic eu/ ai ochii negri verzi/ ai buzele calde/ și picioarele reci/ mi-e frig/ și știu unde ai ascuns totul din jur./ dorm singur/ și mă-ncolăcesc în așternut/ sunt prunc/ și sânul mamei e departe/ e amăgire tot ce-mi spui/ mă minți/ ca să mai stau cu tine/ să mă iubești și-n astă noapte./ când adormim beți de răceala nopții/ și de alte lichide tranchilizante/ mă-mbrățișezi/ și știu că bat clipa aceea în cuie/ flash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ascuțită mă încerca în coșul pieptului. Cred că această durere mă trezise. Încă buimăcit de somn, aveam impresia că tot ce se întîmplase azi-noapte nu fusese decât un vis urât și o clipă mă scăldă o bucurie imensă. Dar frumoasa amăgire nu ținu mai mult de o clipă. Luciditatea îmi reveni și, odată cu ea, conștiința îngrozitoarei realități. Atunci am suferit o sfâșiere îngrozitoare: parcă o mână de fier s-a introdus în coșul pieptului nimicind tot ce se afla acolo. Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ei, este plină de prefăcătorie și, fiind pe cât de vicleană, pe atât de firească în prefăcătoria ei, lasă să-i cadă la picioare o mare mulțime de bărbați, care nici nu bănuiesc că, de fapt, cad doar într-o dureroasă amăgire, ca în cel mai cumplit viespar, iar acest lucru - chipurile - în numele sfânt al iubirii! Acesta este farmecul femeii: subjugă și îngenunchează doar prin frumusețea ei! Iar, în privința asta, deloc nu ai ce să faci, căci lucrul acesta face parte din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire pe sufletul său, căci se simțea că se află parcă în fața unei stavile de netrecut, iar urcușul i se părea atât de greu, atât de sălbatic, încât privea biruirea lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ei ca om. Unde îi erau, deci, toate acestea? Bună întrebare! Nici ea n-ar fi putut să-și răspundă prea bine. În fond, la lucrul acesta merită fiecare de meditat. Unii oameni își dau seama încă din tinerețe de amăgirile pe care viața li le pune dinainte, alții își dau seama de ele pe parcursul ei, mai devreme, sau mai târziu, iar alții nu-și dau seama niciodată și mor precum s-au născut: nepăsători. Amăgirea Adrianei o reprezenta, de bună
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
seama încă din tinerețe de amăgirile pe care viața li le pune dinainte, alții își dau seama de ele pe parcursul ei, mai devreme, sau mai târziu, iar alții nu-și dau seama niciodată și mor precum s-au născut: nepăsători. Amăgirea Adrianei o reprezenta, de bună seamă, serviciul ei, care, prin natura lui, o subjugase pe femeie necurmat. Totuși, nimic nu era prea clar încă pentru ea. Adriana se mai îndoia în privința aceasta și era curioasă și confuză încă, căci ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
văzând în asta ceva cum nu se poate mai firesc, ca un drept al lor legitim. Fericiții! N-am văzut niciodată altfel marea, ori muntele, decât din fotografii. Dar ce sunt, în fond, toate fotografiile? Sunt doar niște hârtii, niște amăgiri deosebit de perverse, care, în cazul meu, mai mult mă hărțuiesc, decât să mă încânte, căci ele înfățișează întocmai ceea ce eu n-am ajuns niciodată să trăiesc pe viu, în persoană. De aceea, nu sunt în stare să privesc vreodată la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]