2,910 matches
-
spre tablă și a scris vreo douăzeci de caractere, apoi mi-a cerut să le pronunț, unul câte unul, și apoi să traduc pasajul. Le-am pronunțat cum m-am priceput, și am tradus ceva, dar nu tot. A zâmbit amabil: Nu e rău, mi-a spus. Dar dacă după cinci luni... Câte ore pe zi?" "Cel puțin șase ore", i-am răspuns. "Atunci, limba chineză nu e pentru dumneata. Probabil că nu ai memoria vizuală necesară... Domnul meu, a adăugat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aș fi găsit slujba acum două, trei luni, și atunci degetele acestea le-ați fi văzut ce pot face, și, credeți-mă, Maestre, v-ați fi simțit minunat!... Cu un efort, Antim o împinse încet către ușă, încercînd să pară amabil și totuși detașat, prefăcîndu-se că nu-i vedea lacrimile alunecîndu-i lin pe obraji. - Noapte bună, Vasile, se adresă portarului. Iartă-ne că am cam întîrziat, adăugă strîngîndu-și din nou fularul în jurul gâtului. Nu prea m-am simțit bine în antract
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu... Nu auzisem... Pauvre Ștefan ! Cum se vede că răspunde de complezență ! Desigur că Titi l-a deranjat venind la ora când se știe care e folia lui : să răspundă la scrisori, în salon ! Pauvre Ștefan ! Dar este atât de amabil și delicat, încât face orice ca musafirul lui să nu se jeneze ! Iar Titi este și el atât de delicat și amabil, că încearcă să facă să se treacă peste gafa sosirii lui într-un moment nepotrivit, tot punând întrebări
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se știe care e folia lui : să răspundă la scrisori, în salon ! Pauvre Ștefan ! Dar este atât de amabil și delicat, încât face orice ca musafirul lui să nu se jeneze ! Iar Titi este și el atât de delicat și amabil, că încearcă să facă să se treacă peste gafa sosirii lui într-un moment nepotrivit, tot punând întrebări la întâmplare ; atât de repede le pune, una după alta, de parcă nici nu l-ar interesa răspunsul ! Toată lumea într-o situație ireparabilă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
al unei femei simple și sănătoase, pe care îl afișează în rusticele tablouri vivante sau la ocaziile când își îmbracă frumosul costum popular de Muscel ! Și cu ce supusă îngăduință îi răspunde musafirului, deși el nu s-a arătat deloc amabil față de ea ! Chiar dimpotrivă ! Dar a vedea aici o deplasată cochetărie ar însemna din partea soțului ei fantezie bolnăvicioasă ? Neurastenie ? — ...așa că politica am lăsat-o pe seama sufragetelor... Neurastenia, desigur, face ca numai închipuindu-și un lucru să-l și simtă real
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu iuțeală în picaj, ca niște funebre aeroplane, și doar ferestrele duble opresc țipetele să intre în liniștitul salon. — Totuși, există o explicațiune chiar și pentru lucrurile mai... neașteptate... Domnul Ialomițeanu se oprește, puțin încurcat, și tușește dregându-și glasul. Amabil însă, așa cum îl știe o lume întreagă, Profesorul Mironescu îi continuă fraza. — Da, într-adevăr ! Trebuie să existe o explicațiune pentru faptul că suntem în asemenea măsură ocupați de ce fac alții ! Și de aceea intenționam să te întreb, dragul meu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Într-o săptămînă. Poți să spui un „Doamne ajută“ că ai scăpat așa ușor. O să-ți rămînă o cicatrice șmecheră... atrage gagici, zice și- mi dă un ghiont În umăr. Ce pot să răspund, e felul lui de a fi amabil. Îmi găsesc un adăpost În cărțile pe care le-am primit, așa că rămîn În pat, citind. Există un difuzor deasupra ușii fiecărui salon. Stația spitalului transmite prin ele programul radio oficial. La buletinul de știri de la ora 10 se anunță
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
simți? o întrebă George. — Bine. Te simți bine? — Da. — Ai un ochi vânăt. — Da. — Și eu la fel, îl simt umflat, nu-mi pot da seama de unde până unde. — Ah... da... — Cei de pe aici par drăguți, sora a fost foarte amabilă cu mine. — Bine. — N-ai dureri? — Nu. — Asta-i bine. Nu pot să mă opresc din plâns. — Nu-i motiv de îngrijorare. Presupun că-i un plâns isteric. Asta nu-mi seamănă. — Nu. Gabriel a venit dis-de-dimineață? — Da. — Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iar părul încărunțit, tuns scurt, i se ondula într-un vârtej în creștet. Nu era foarte înalt și avea o față hotărâtă, cu ochi prelungi, albaștri. Părea anxios și melancolic și era adeseori irascibil. De bună seamă, în comparație cu George era „amabil“, dar în realitate nu era chiar atât de amabil. Gabriel era mai înaltă, cu un aer la fel de anxios, și ochi căprui, umezi, neliniștiți. Avea un nas cam lung și un păr blond, moale, flasc, care-i cădea mereu peste față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un vârtej în creștet. Nu era foarte înalt și avea o față hotărâtă, cu ochi prelungi, albaștri. Părea anxios și melancolic și era adeseori irascibil. De bună seamă, în comparație cu George era „amabil“, dar în realitate nu era chiar atât de amabil. Gabriel era mai înaltă, cu un aer la fel de anxios, și ochi căprui, umezi, neliniștiți. Avea un nas cam lung și un păr blond, moale, flasc, care-i cădea mereu peste față și pe care-l îndepărta cu o smucitură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei; ăsta era un semn, și nu întotdeauna unul fericit. Scoase scrisoarea din buzunar, o pipăi și, în cele din urmă, o deschise cu grabă și citi: 16 Hare Lane Ennistone „Dragă doamnă McCaffrey, Ați vrea să fiți atât de amabilă să-mi faceți o vizită? Doresc să vă întreb ceva. Puteți veni în orice dimineață doriți. V-aș ruga numai să mă înștiințați în prealabil. Îmi pare rău, dar nu am telefon. Cu cele mai bune gânduri, Al dvs. J.R.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gaură și peste tot se așternuse praful și un miros de mucegai. Lui John Robert părea să-i fi pierit pentru moment graiul, ceea ce o făcu pe Alex să se simtă mai la largul ei. Îi adresă un surâs. — Foarte amabil din partea dumitale că ai venit. Absolut deloc. Mă bucur să te văd. — Pot să-ți ofer ceva... un ceai? Lui Alex i-ar fi prins bine un whisky cu sifon, dar își aduse aminte că John Robert era antialcoolic. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a mai trezit până după opt dimineața. Și atunci s-a îmbrăcat repejor și a dat fuga la bucătărie, unde se auzeau deja zgomotele de la micul dejun. Emma, prăjind cârnații, i-a aruncat o privire scurtă și un „Bună dimineața“ amabil. Era îmbrăcat în costum, aranjat din cap până în picioare, cu veston, ceas cu lănțișor și ochelarii lui înguști fără rame. Arăta ca un extraterestru, aproape revoltător. Tom îl salută și se așeză la masa din bucătărie. Apoi se sculă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-o vreodată. Mi-ar fi plăcut să ți-o cumpăr, vreau să spun că aș fi vrut să pot cumpăra casa asta, numai că doamna McCaffrey n-ar vinde-o niciodată. Ai cunoscut-o? Da, ne-am întâlnit, e foarte amabilă. Găsești? întrebă John Robert cu un aer absent. Hattie stătea cu fața la fereastră și privirile lui, acomodate acum cu lumina verzuie, îi cercetau ochii de un albastru-lăptos, părul de aur pal, complicat împletit, carnația catifelată, de un alb perfect, a feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Da? Pearl îl găsea pe Emma extrem de ciudat. Transpira în costumul lui cu vestă și soarele îi arsese fața palidă dându-i o culoare roz-opărit. Se uita la ea cu multă seriozitate, prin lentilele înguste, ovale. Da. Mă interesezi. Foarte amabil din partea dumitale. Dar știi că sunt camerista domnișoarei Meynell? Da, lucrul ăsta e pitoresc, dar neimportant. În zilele noastre e ciudat pentru cineva să fie camerista cuiva. Ești irlandez, nu? Și asta-i pitoresc, dar neimportant. Și ce, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în el calda lumină radioasă pe care Tom McCaffrey i-o deslușise, cu atâta uimire, pe față. — Ce-i scrisoarea asta? întrebă Diane. Și ea îi văzuse lumina și se simțea îngrijorată. — E de la John Robert. — E o scrisoare drăguță, amabilă? — E... să spunem... caritabilă. Ah, caritatea... mila... da... ce mai înseamnă și asta? Uite, am s-o ard. George îngenunche și aprinse la foc un colț al scrisorii, apoi o privi mistuindu-se în cenușă pe cărămizile căminului. Diane îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
evident, nu le distrusese. A început din nou să joace bridge și frecventează împreună cu Stella (care e o excelentă jucătoare), serile de bridge de la familia Osmore. Nu a fost niciodată în vizită la Brian și Gabriel, dar e politicos și amabil cu ei când vin în vizită la Druidsdale, ceea ce se întâmplă foarte rar, întrucât cei doi au impresia că Stella nu-i privește cu ochi buni. În schimb, Adam și Zet le fac vizite frecvente și sunt foarte bine primiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să mă încarc spiritual pentru lungul drum spre Ierusalim. In căutările de informații pentru drumul meu am întâlnit o doamnă italiancă, Silvia, medic și prietenă cu Tereza Dămoc, care m-a pus în legătură telefonică cu ea. A fost tare amabilă această Silvia, oferindu-mi tot felul de informații din drumul ei până la Arles, făcut acum câțiva ani în urmă. In căutările pe internet am întâlnit și alte persoane binevoitoare, printre care se află Davide Gandini din Genova, și Alain Le
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
21.40 voi fi la Gara de Nord, unde mă așteaptă părintele Valeriu pentru a mă duce la parohia din Băneasa. Luni, 23 iulie: București-Istanbul-Genova Aseară, la Gara de Nord, m-a așteptat atât părintele Median cât și părintele Mihai Mărtinaș, ambii atât de amabili, încât am rămas profund impresionat. Este prima dată când îl văd pe părintele Median, scund de statură, educat, precis în tot ce spune. Mi-a explicat pe scurt câteva aspecte legate de dosarul meu făcut de securiștii care au încercat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acest preot, Mărtinaș, mereu mi-a făcut impresia unui preot care nu s-a plictisit de a fi preot, ca să îl citez pe colegul de la seminar, pr. Serban Tarciziu. Este pătruns de zel pentru casa Domnului, dedicat sufletelor, atât de amabil și bun, serviabil. Am citit aceste aspecte pe fața, în cuvintele și gesturile lui. M-a încărcat pozitiv exemplul lui. Acum sunt în avion și stewardesele își fac datoria, servind micul dejun pasagerilor. Voi ajunge din nou în fosta capitală
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Mă întreb însă dacă în acești zeci de ani ei au încercat să iasă din această condiție prin studiu și dorință fermă de emancipare. In sfârșit, sosește părintele Robu. Ce bucurie! Este trimisul lui Dumnezeu pentru mine. Atât de simplu, amabil, binevoitor. Tot drumul vorbim, el spunându-mi multe despre trecutul lui, ca și despre activitatea actuală ca paroh cu trei parohii în grija pastorală. Il admir în tăcere. Vorbim și despre criza actuală de vocații sau cea sacerdotală. Confuzia și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ocolesc. Mai am 20 de minute și ajung la Varazze. Marți, 24 iulie: Varazze-Finale Ligure: 40 km In gară la Varazze m-am întâlnit în sfârșit cu Davide Gandini, un bărbat înalt, îmbrăcat elegant, cam la 40 de ani, foarte amabil. Am servit împreună o cafea în gară, apoi am mers la mașina lui unde mi-a oferit mult așteptatul pașaport al pelerinului. Stiind că am un drum lung de parcurs, mi-a oferit două exemplare. Apoi am parcurs împreună câțiva
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de lângă Via Aurelia. Privesc spre mare, între stradă și plajă, o zonă în care sunt numeroase case de vacanță foarte frumoase și cred că și bine păzite. Mergând mai mult șchiopătând, ajung la Ospedaletti, unde la primărie o doamnă foarte amabilă îmi pune o ștampilă în pașaport și-mi oferă și un mic ghid pliant al drumului. Vecina ei remarcă la gâtul meu crucea sf. Francisc și-mi spune zâmbind că și ea are această cruce. Mă bucur împreună cu ea și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
un bulevard generos pe care se află catedrala Notre Dame. După o mică rătăcire prin centru, ajung în sfârșit la destinație, la ”Association Maison d'accueil Jacques Alberione”, pe rue de Lilas, nr. 30, unde mă așteaptă sora superioară, foarte amabilă, de origine italiană. Rămân cu ele la rugăciunea vesperelor, apoi iau cina cu oaspeții casei cu care schimb diferite impresii. O doamnă mai vorbăreață, pictoriță, vine de la Lille și-mi spune că în tinerețe a mers mult pe jos, urcând
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
îmi găsesc un loc la umbră sub copaci, într-un părculeț, lângă care este un mic restaurant numit ”Vechiul pian”. Domnul de la bar mi-a oferit apă de la robinet și mi-a umplut și o sticluță pentru drum, explicându-mi amabil pe unde trebuie să-mi continui drumul. Deocamdată, o pauză este nu numai binevenită, dar și necesară. După o mică pauză pe o bancă, lângă mine vine un domn care îmi înmânează un pliant publicitar inspirat din Sfânta Scriptură, iar
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]