9,447 matches
-
moment de maximă furie, n-ar fi găsit forța necesară să facă o astfel de minune. Acasă, treburile nu stăteau deloc bine. Mătușile și bărbații lor o luaseră razna, căutând tot felul de pretexte pentru a face familiei Leon viața amară. Nu le mai încăpeau rufele pe sârmă din pricina rufelor Sandei, recolta de struguri, culeasă din via întinsă prin toată curtea, fu împărțită doar la trei, Bica fiind nevoită să facă gestul de-a oferi pe ascuns jumătate din partea ei fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să se îmbete cu armonia trupului după care tânjeau de prea multă vreme. Luana coborî pleoapele, de teamă ca imaginea lui să nu-i ardă sufletul și să-l lase pustiit pentru vecie. Întrebă: Ce-ai mai făcut? El surâse amar: Mă lupt să supraviețuiesc. Nu financiar, desigur. Acum banii nu mai au nici o importanță, nici un scop. Mă epuizez într-o activitate intensă doar să uit. Fără tine... Tăcu și ea simți că mila pentru el o va face să izbucnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iar eu sunt șefă de birou. M-am coborât la a-ți fi prietenă și tu ți-ai bătut joc de mine. De azi înainte, am eu grijă de tine! De atunci, nu scăpă nici o ocazie să-i facă viața amară. Îi dădu tot felul de ordine, ce n-aveau nimic în comun cu postul pe care-l ocupa. O controlă dacă-și ducea coșul de gunoi, dacă ștergea praful de pe mobilier, deschidea geamul când Luana își mânca pachetul, plângându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu cadă în neagra prăpastie a dezolării. Așa cum făcea în cabinet cu pacientele, el o încurajă, cu nesfârșită grijă, să vorbească, să se destăinuie. Înțelese că un element bolnav, ca Nuța Cordel, nu va renunța niciodată să-i facă viața amară. Îi ceru cu hotărâre ca a doua zi să-și dea demisia. Realizând că e vineri seara și ea nu putea face asta, simți că răgazul de două zile pe care-l avea îi va da peste cap toată munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
hainele, se spălă, își aranjă în grabă părul și porni spre ușă. Un nod i se puse în stomac, se repezi în baie și vomă un lichid verde, ce-i întoarse mațele pe dos, lăsându-i în gură un gust amar, de fiere. Luă un taxi și ajunse la serviciu cu picioarele tremurând. Era trecut de opt și Nuța Cordel nu pierdu ocazia s-o atenționeze că-i va menționa întârzierea în ultimul referat. Ce referat? Parcă rezolvase problema asta. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
invitau la diferite petreceri sau ieșiri, unde încercau cu stângăcie să-l lipească de una sau alta dintre cunoștințele lor. Aventurile de-o noapte nu-i mai aduceau satisfacția de pe vremea burlăciei. Se ridica din așternutul instinctelor cu un gust amar, sufocat de un dor și mai aprig pentru ființa care-i stăpânea inima, gândurile și orice simțământ. O voia doar pe Luana, se sufoca la amintirea ei, își împreuna seara mâinile cerând acelui ceva, în care ea credea cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
conta. Aștepta doar, cu toată ființa, cu toată viața, clipa unică și mistuitoare a împăcării. Ar fi vrut să-i mângâie părul, fața albă și dulce iar mai apoi, liber și nestăvilit, s-o iubească, mânat de dorința adunată atâta amar de vreme. Îi era frică, o teamă cumplită, să se întrebe dacă va mai trăi vreodată un astfel de răsfăț. Inima Luanei tresări când trupul lui puternic, masculin, arcui salteaua și-o făcu să alunece spre el. Privi cu sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
consideri că viața te-a răsplătit cu aceeași monedă? Iulianei îi era ușor să vorbească astfel, să se răzvrătească din afara terenului de joc pe neîmplinirile din viața ei. Să fie erou fără să fi participat la luptă. Nu cunoștea gustul amar de după, reproșul de-o viață. Își dorea să fugă dar n-o făcea. Se ascundea la pieptul lui Victor liniștită, fericită că nu avea curajul să-și complice viața. La adăpostul acestei siguranțe, nici nu va greși vreodată. Va continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
goale în care îl aștepta pe Ștefan să se întoarcă acasă. Se așezase încântată în fața televizorului, tremurând la gândul că, în sfârșit, va mai trăi o dată minunea. Dar filmul nu mai avusese același impact asupra sufletului ei. Încercase un sentiment amar, de dezamăgire. Trăia, în seara aceea, același simțământ. Primul bărbat al tinereții sale îi ieșea în cale într-o etapă a vieții în care nu mai era capabilă de exaltări naive, lipsite de motivație. Acum știa să cântărească, să analizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și m-am lămurit. A râs de parcă ar fi glumit. Adam nu-și dădea seama dacă vorbea serios. — Vai de noi, toată țara asta nu-i decât un mare căcat! a strigat tânărul acela În direcția vasului și a râs amar. Nu-i nici o scăpare! Adam a luat-o din loc. — Hei, nu vrei să te sui? — Nu, mulțumesc, i-a răspuns Adam. Mă-ntorc mâine. Habar n-avea cum să facă, nici o idee unde urma să doarmă sau să mănânce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-o pierd. Spre deosebire de... S-a oprit, a luat o gură de bere și și-a clătit gura umflându-și obrajii, parcă se spăla pe dinți. — ...spre deosebire de mine. Așa-i. Trista, cinica, veștejita Mar garet, doar uită-te la ea, amară și terminată! Eu mi-aș fi dat cel puțin seama că ceva nu-i În regulă În purtarea lui Din. Iese din casa mea cu o sacoșă cu lucruri de-ale lui Adam și tu nu-ți dai seama de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un umăr, o mai durea și gâtul. Se simțea pătrunsă de o deznădejde cu neputință de Înlăturat, atât de intensă și de Întunecată, Încât Îi trecea prin cap că ar fi ceva organic. I se făcuse greață și avea gura amară. Poate că răcise, s-a gândit pe când Își ștergea părul și se chinuia să-și dea jos Îmbrăcămintea udă. În vreme ce trăgea pe ea lucruri uscate, a luat seama la hainele ei mici, haine de copil. Nu putea să le sufere
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amenința să ia proporții. În tot cazul, Carmina nu mai avea timp de pierdut cu nimicurile liniștitoare debitate de-a lungul sorbirii cafelelor în timp ce magnetofonul murmura în surdină acordurile vreunui șlagăr la modă. Se săturase de vorbele pline de aluzii amare despre vânzătoarele cu degetele încărcate de ghiuluri, privind acrite din dosul tejghelelor goale. Ce rost avea să mai pună atâta accent pe niște fleacuri lipsite de importanță, când lumea era atât de plină de taine ce se cereau dezlegate? Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zile întregi o durere intensă de măsele, un chin înfiorător, dezarmant. Își administra singură fiole de algocalmin, le spărgea vârful deasupra chiuvetei, le scutura picătură cu picătură în lingură sau, alteori, când îi lipsea răbdarea, sugea direct din fiolă licoarea amară ca fierea ce-i oferea amăgirea unei liniștiri de mică durată. De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
comeseana. Eu nu mănânc prea mult, am motivele mele. E bună pe dracu, se oțărî femeia. Atunci apăru bucătăreasa și-i așeză dinainte bucatele. Fu întâmpinată cu niște priviri ucigașe. Carmina plecă repede dorind să-și scutească auzul de vorbe amare. Scena cu femeia aceea, pusă pe harță fără o motivație certă, o iritase. Îi cunoștea figura și nu știa de unde. Poate o mai văzuse la vreo ședință , luând cuvântul tot așa, vindicativ, găsind o mie și unu de vinovați, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-i frapeze să nu fie considerați ca fiind ruda cea săracă. Ne-a făcut ea de ocară dar eu n-am chef să-mi râdă ăia în nas, să se uite chiorâș, spunea. Ce să te avânți cu atâta amar de bani, sărea mama, doar îi dau și plapuma aia roz, cearceafurile noi cu broderie, perdele bune, fețe de masă. Astea-s mizilicuri, socotea tatăl. Se ciorovăiră aproape două ceasuri. Femeia nu voia decât să-l întărâte, de fapt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu băuse nimic în ziua aceea, îi lipsea tonicul existenței, elixirul vieții. Își ștergea mereu mâinile transpirate, părea încurcat, părul transpirat îi tot pica pe frunte umezit de sudoare. Aduse fără nici o legătură vorba despre Alexe. Își păstră aceeași mină amară în tot timpul comunicării. Alexe este un impostor, se grăbi să spună, profită de orice împrejurare pentru a ataca sub centură cu cele mai dubioase pretexte pe cineva. Îi place la culme să-ți șubrezească încrederea. Cine știe dacă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și atârnase un șorț de bucătărie. Era foarte înciudată că femeia care venea de obicei s-o ajute la treabă, acum nu mai apărea, acum când avea mai multă nevoie de ea dispăruse de parcă o înghițise pământul. Se uita cu amar la ușile jăgărite, dacă tot nu venea și nu venea, trebuia să se apuce să le frece, plus faianța la bucătărie și la baie, lenjeria trebuia și ea schimbată și tot mereu observa câte un colț unde se aciuase mizeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Prezența Carminei era încă vie, punct nevralgic, o persoană așa de ușor de manevrat, o adevărată plăcere s-o știi la îndemână. Și apoi simțea că-i este utilă Carminei, că fata are nevoie de afecțiune ori ea poseda atâta amar de sentimente bune de împrăștiat pe care nu i le solicita nimeni! Copiii, ei aveau o altă fire, erau reci, distanți, aveau un mod automat de a percepe exteriorul fără să se implice, fără să fie nevoie de nuanțări afective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cam atât și este. M-ai avut cu tine, sub ochii tăi, zi de zi și ce-ai făcut? Mi-ai dat cu piciorul. Acum ceea ce pretinzi tu ține de domeniul absurdului. Continuară să se tachineze, să-și spună cuvinte amare. Un joc instaurat între ei care îl înnebunea. Hărțuiala făcea parte integrantă din actul lor amoros, nici nu mai era firească, era căutată, provocată anume, era deja viciu. Carmina se lăsa de fiecare dată învinsă de-o voluptate halucinantă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fost posibil ca totul să se petreacă extraordinar de natural, doar ea, Sidonia era o persoană înțeleaptă, știa deja din decantările vârstei, că o fuziune perfectă dintre un bărbat și o femeie nu se poate face ignorând pragul sexualității. Oftă amar. Pornise cu imaginația prea departe. Avea drum anevoios de parcurs până acolo! Înțeleg perfect, spuse el, se întâmplă din păcate și așa. O femeie este capabilă de multă înțelegere. Problema este că nu mi-am epuizat încă resursele sufletului, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încerce să aplaneze conflictul dintre ea și Ovidiu, să-i dea o altă coloratură. Poate el o aștepta în mașină bătând nervos cu degetele darabana pe ebonita neagră a volanului. Sidonia s-ar așeza în fotoliu oftând cu o mimică amară, chinuită, își va legăna capul a jale și va repeta: Cum de-a fost posibil, măi copii, cu de-a fost posibil? N-am să înțeleg și pace ce s-a petrecut cu voi de-a lungul anilor, uite, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ridicat de la masă, iar eu l-am luat pe Pinochio de mână și am început să alergăm, să alergăm până când am obosit, pe vine, la marginea bordurii, mie îmi vine iar să vomit, ție? și mie, dar nu pot, vomit amar, vomit tot, nu mai am ce voma, am ajuns jos, jos, dar nu puteam altfel, iar Pinochio m-a ținut în brațe toată noaptea, noi 2, și nu mi-a mai trecut nimic prin cap. Liniște iau eu de la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
doarmă o noapte la prietenul lui, mă culc și la 5 sună, dimineața, ce faci, scroafă, dormi, ce număr ai la interfon, 059, iar el iese din baie și se aruncă în pat ca și cum i se cuvine, am o senzație amară de cercetător cu lupa, mușcat, care se pregătește să mai fie mușcat o dată, numai pentru că a zis 059 și a deschis ușa, mai vrei să te căsătorești cu mine, asta a fost în episodul trecut, mă uit la el prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nevoie dureroasă de a exista. Când va fi mai ușor de respirat aerul fără tutun? Când va fi fiecare pas mai ușor de făcut fără gânduri, doar aici, acum. Încep să mă încetinesc, mă încetinesc, simt în mine un surâs amar, o melancolie care se alimentează din ea, sunt o babă pitică și o fetiță în cur pe răzor pe o movilă de leuștean uscat. O lume pervertită și hibridă, canceroasă, cu excrescențe mutante în care realitatea e ruptă de substanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]