2,720 matches
-
distanță sigură, Harry scoase un chiot victorios. Walter se Întoarse cu fața spre Harry. — Îmi cer scuze pentru că v-am uitat. Ne grăbeam așa de tare Încât... — Nu e nevoie să-mi explici, spuse Harry vesel. Era Încă foarte entuziasmat, amețit de adrenalină. Reușise! Își folosise experiența și reflexele rapide pentru a-și salva pielea. Era uimitor, gândind retrospectiv. El și polițiștii față-n față, ei gata să tragă, cu degetul Încordat pe trăgaci, iar el analizase situația cu rapiditate, transmisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
culoare, care vibra și respira. Oriunde te uitai, peisajul era sufocat de plante târâtoare și agățătoare, liane, unduindu-se, șerpuind peste tot, de parcă jungla s-ar fi terminat la numai un metru În fața lor. Tot acest ocean de verde Îi amețea. Trunchiurile copacilor erau acoperite cu mușchi și căptușite cu epifite: ferigi, bromelia și orhidee micuțe În culori pale Își aveau rădăcinile Înfipte În scorburile și adânciturile pline cu pământ ale copacilor. Păsările țipau Încercând parcă să-i avertizeze. Undeva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-l de lângă foc. Aveți grijă să nu fie nimic ascuțit pe jos. Și după ce se opresc convulsiile, Încercați să-l Întoarceți Într-o parte, În caz că vomită. După un minut, se termină. Bennie zăcea nemișcat, gâfâind. Heidi Îi luă pulsul. Era amețit, iar când realiză ce se Întâmplase, gemu și Îngână: —La naiba, Îmi pare rău, Îmi pare rău. Avea senzația că dezamăgise pe toată lumea. Acum știau. Heidi Îi aduse o rogojină pe care să stea, și deși era Încă supărat, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
clipească de frică să nu piardă vreo milisecundă. Memorează tot ce e de memorat, momentul ăsta, și următorul, și următorul, și tot așa... până când dintr-odată ecranul se face negru și nu mai e nimic de memorat. Era atât de amețit Încât nu o auzi pe Belinda. —Ești bine? Zilpha se aplecă spre el: — Vrei s-o mai vezi o dată? Harry scutură din cap. Era epuizat emoțional. Scoase caseta din camera video și o Împachetă cu grijă În pânza albă, băgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înainte de cină, dar după cină, și matematica și memoria l-au trădat, așa că a plusat la capitolul răcoritoare postprandiale cu alte câteva pahare. Poate Își făcea griji pentru nimic. Harry nu era tocmai În șanț. Nu conducea niciodată când era amețit sau, mai degrabă, nu părea amețit atunci când conducea. Mai mult, era un bărbat respectat și plin de succes, iar ea era norocoasă să fie iubită de el. Era un amant jucăuș și inventiv, care se lansa de fiecare dată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Israel din țara de la miază-noapte și din toate țările în care îi risipisem! "Și vor locui în țara lor." 9. Asupra proorocilor. "Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om amețit de vin, din pricina Domnului și din pricina sfintelor Lui Cuvinte. 10. Căci țara este plină de preacurvii, și țara se jelește din pricina jurămintelor, cîmpiile pustiei sunt uscate." Toată alergătura lor țintește numai la rău, și toată vitejia lor este pentru nelegiuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
15. Căci așa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Ia din mîna Mea acest potir plin cu vinul mîniei Mele, și dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite. 16. Vor bea și se vor ameți și vor fi ca niște nebuni, la vederea săbiei pe care o voi trimite în mijlocul lor. 17. Eu am luat potirul din mîna Domnului și l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul: 18. Ierusalimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
grav“. Simțeam că pot să leșin în orice clipă. Nu îmi aduc aminte de oamenii din jur. Mă gândeam numai la mine și n-am băgat de seamă nimic altceva. Până la urmă am ajuns la Shinjuku-gyoemmae și am coborât. Eram amețit. Era întuneric. „Nu e de bine“, mi-am zis. Mă cam clătinam și de-abia am urcat scările. Când am ajuns la suprafață, parcă se înserase, atât de întuneric era. Îmi era foarte rău. Dar lapte tot mi-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lăsase o ceață pe creier. Când am ajuns la Ginza am observat că era cam întuneric în jur. Am deschis ochii și era beznă. De parcă de-abia aș fi ieșit din cinematograf. M-am grăbit să ies din metrou. Eram amețit, dar puteam să merg cât de cât. Mă țineam de balustradă și urcam scările clătinându-mă. Eram conștient că mă puteam prăbuși în orice clipă. Simțeam că se întâmpla ceva ciudat, tremuram din tot trupul. Ce să fac? Unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cealaltă. A călcat exact prin balta de lichid sarin. Nu mai era nimeni în partea din spate a vagonului, toți călătorii se mutaseră în față. Toți spuneau: Pute! Pute!». Eram aproape de stația Roppongi. În momentul ăla și eu eram destul de amețit. Am auzit anunțul: «Următoarea stație este Roppongi.» Mă simțeam anemic în ziua aia. Îmi era greață, nu vedeam prea bine și transpiram. La momentul respectiv nu am făcut nici o conexiune între starea mea și mirosul din metrou. Eram sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la Hatchōbori, am auzit un anunț: «Pentru că există persoane cu afecțiuni grave printre călători, vom oprim metroul la stația următoare, Tsukiji. Ne cerem scuze și vă rugăm să cooperați.» Mă gândeam că poate este vorba despre niște oameni care au amețit. Se întâmplă destul de des astfel de lucruri. Trenul s-a oprit la Tsukiji și ușile s-au deschis. Imediat, vreo patru oameni au căzut secerați la pământ. Au căzut de după ușile deschise. Asta se întâmpla în al treilea vagon. «A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pricep nimic. Nu-mi intră în cap. Chiar dacă citesc printre rânduri, nu înțeleg sensul. Parcă îmi pierd toată energia. Într-un timp nu știam ce să fac, însă sunt bine, mi-a revenit vigoarea. Mi-e greu și să merg. Amețesc. Trebuie să depun efort ca să merg drept. De parcă aș fi în stare de ebrietate. Vreau să merg drept și mi se schimbă direcția. Și acum mi se întâmplă destul de des. După externare, mă duceam la programul de reabilitare cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Era doar unul singur și m-am gândit că nu se simțea bine. Am ieșit afară și m-am hotărât să merg pe jospână la Nihombashi. Apoi am început să mă simt rău: aveam o senzație de greață și eram amețit. Nu mai vedeam bine. Cu sau fără ochelari, nu era nici o diferență. Nu mă puteam concentra. Totul era în ceață. Mă durea capul. Îmi pierdusem simțul orientării, nu știam încotro să mă îndrept. M-am gândit că, dacă mergeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rămăsese la fel. M-am întins pe plapumă. Am deschis televizorul să văd ce se întâmplase. Era filmată stația Tsukiji. Era în jur de ora 9:00. Am aflat că fusese gaz otrăvitor. Mă dureau capul, ochii și gâtul. Eram amețit, aveam palpitații. Pe deasupra vedeam și dublu. Mi-am dat seama că situația era gravă. Unchiul meu e doctor în Kanagawa. L-am sunat. Mi-a spus: «Spală-te pe ochi! Du-te imediat la spital!» Am luat un taxi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ci până unde s-a ajuns. Mi-a lăsat un gust amar: „Iar au făcut-o japonezii!“. Murakami: Așa e. Este subiect de discuții și acum, continuă și acum de nu știu câți ani în fiecare zi. Cu toate că inhalaseră sarin și erau amețiți, majoritatea s-a dus așa la firmă. Au avut o răbdare incredibilă. Cu toate că nu mai era conștient, unul dintre ei a făcut gimnastică. Kawai: Chiar așa. Noi suntem total diferiți (râde). Murakami: Există două tipuri de gândire. Primul: Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
6. sau: un duh de dreptate pentru cel ce șade pe scaunul de judecată, și o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaș înapoi pînă la porțile lui. 7. Dar și ei se clatină de vin, și băuturile tari îi amețesc; preoți și prooroci sunt îmbătați de băuturi tari, sunt stăpîniți de vin, au amețeli din pricina băuturilor tari; se clatină cînd proorocesc, se poticnesc cînd judecă. 8. Toate mesele sunt pline de vărsături murdare, și nu mai este nici un loc curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
s-a comunicat că va fi eliberat a doua zi. Între timp, marinarii umpluseră cutia cu mărunțiș și acum râdeau cu hohote asurzitoare, lovind dușumeaua cu bocancii lor grei cu blacheuri, fericiți că găina nu mai apuca să ciugulească grăunțele, amețită de a se fi tot învârtit până la extenuare ca un mecanism dereglat, pe acordurile triste și mereu aceleași ale valsului. Opriți-vă, că-și dă duhul! îi rugă timid cârciumarul. Las' că ne faci un șnițel vienez din ea. Ne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
porni. Simțea că face un gest fatal, ireversibil, ale cărui consecințe nici nu le putea bănui. încercă să-și formuleze gândul. Vru să se întoarcă de câteva ori, dar nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
atunci când o alungam acasă și ea se ținea după mine. Fără mișcare, acolo, din pricina mea... Nu puteam s-o văd decât uneori, ceilalți treceau mereu primprejur și-mi împiedecau vederea. Treceau tot mai repede și mă miram cum de nu amețesc. De la o vreme au început să țopăie. Și la un moment dat - și mă asigur că asta e nemaipomenit chiar și în vis, - le-am văzut pe amândouă deodată. Una roșie, dizgrațioasă, cealaltă neagră, înțepenită. M-am trezit țipând. Imaginile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
antreul enorm era aranjată o armată de lăutari. Apoi începeau jocul. Pandele privea din jelț, indulgent și disprețuitor, cum ai privi o jucărie pe care, de învîrtești de manivelă, dansează câteva păpuși într-o melodie de câteva sunete. Mosafirii se amețeau de dansul și de veselia la care erau siliți negreșit, și mai ales de teama care plutea în aer. Se începea, mai târziu, mâncarea. Păsările nenumărate erau aduse pe masă, vinul clocotea în sticle. În bucătărie, pe un cuptor mare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îl uitam imediat. Luam cu noi patefonul, iar Ioana învîrtea arcul și punea mult timp aceeași placă. Am folosit mai ales Concertul al doilea pentru pian și orchestră al lui Brahms, pianul fiind susținut de Arthur Rubinstein. Când muzica te amețește, când ești unul din rarii fericiți care are un astfel de narcotic prețios la dispoziție pentru necazuri, când ai nevoie de sunete zilnic și asculți fără să observi trecerea orelor, atunci spiritul critic nu-ți mai împovărează emoțiile. Cred că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sfinx (oricît ar avea mania confidențelor) atunci când te interesezi de el. Ioana mea este o ființă complexă, deci cu atât mai greu de descifrat. De ce mă tot întreb din moment ce se strânge lângă mine și mă ascultă, și mă privește, și amețește când o dezmierd?... Ioana frumoasă și deșteaptă, cea mai frumoasă și deșteaptă din toate fetele pe care le-am întîlnit vreodată. Ioana mea! Ioana complexă? Repede spus. În orice caz, nu din exemplul de odinioară se poate scoate această concluzie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
moartea lui Eça de Queiroz și asasinarea Regelui Don Carlos și a Infantelui Don Luiz. Ani dominați de propaganda desfrânată a tuturor ideilor antitradiționale, de la republicanism și masonerie până la insurecție armată și invectivă antireligioasă. Dezgustată de rege și de politicieni, amețită de tribuni și gazetari, intoxicată de propaganda ocultă, cloroformizată de câțiva artiști și cărturari de geniu - Portugalia trăia, în acești opt ani, ultimele clipe ale unui ciclu care se închidea: Monarhia, cu toate instituțiile ei sociale autentice, cărora Pombal le
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
față, scutură din cap și, vânturându-și o mână prin aer, spuse: — Tu trebuie să fii cel mai neghiob din toți! După care se răsuci, întorcându-se la oala sa. în culmea uimirii, bărbații se priviră unul pe altul. Ca amețiți, dar eliberați acum de starea lor vecină cu hipnoza, intrară iarăși în plină realitate și atmosfera se destinse. în vreme ce Kayuk își curăța palma, ștergând-o de marginea mesei, Audbert se gândi că ar putea face un pic de conversație, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se pregătea să răspundă, când îl văzu pe Maliban apărând din tot acel du-te-vino lent, obosit, al mulțimii. întunecat, alanul se alătură în tăcere tovarășului său. Spuse doar atât: — L-am găsit. — Și de ce nu l-ai adus aici?! E amețit, așa-i? Cu o expresie sumbră pe chip, alanul scutură din cap: Nu, răspunse. Punându-și mâinile în șolduri, făcu semn cu capul în spatele său și anunță: — E mort. în capătul unei ulițe. L-au înjunghiat. 14 Urmându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]