1,929 matches
-
ce căsca gura la un prezentator de pe estrada barăcii o figură teribil de cunoscută. Un flux de adrenalină rece ca gheața îi copleși arterele. Dumnezeule, seara aceea de mai, cărăbușii zbîrnî-ind greoi prin trandafiriul întunecat al parcului Ghica Tei, mireasma amețitoare de liliac. Coborârea, prin postamentul statuii lui Pușkin, în imperiile verzi ale fricii... Levitația peste palatele și halele unui iad transparent... Și chipul de sfinx al prințesei din fereastra ovală, al feei în malacov de satin albastru, așezată în fața spinetei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-l vedea, Gheorghe împungîndu-l cu sulița în pieptul acoperit de solzi. Rămăsese inert, încă-mplîntat bine în gaura cu miros de știucă, lac de sudoare, trântit peste țâțe moi, înconjurat peste șale de brațe grăsuțe și cuprins de un adânc și amețitor sentiment al păcatului. Avea să ispășească, știa asta și cu gândul ăsta adormi acolo, între trupurile strâns încolăcite, atât de multe încît păreau nu doar întinse pe toată podeaua, ci stivuindu-se, șolduri și umeri, șire ale spinării și pulpe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
N-am înțeles niciodată cum pot comanda memoriei mele, ce fac atunci când îi transmit să caute cât mai adânc în trecut. Cum îi transmit? Ce cod folosesc? De unde știu s-o trimit mai curând acolo decât acolo? Cum se convertește amețitorul cablaj neuronic în spațiu mental? De câte ori nu mi-am privit un deget și nu m-am concentrat din toate puterile minții mele ca să-i ordon să se miște! Nu s-a-ntîmplat, firește, nimic. Era ca și când aș fi vrut să mișc un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doar în vis, deși acumi văd totul printr-un ochean de vise, am umblat o dată cu adevărat prin palatul tăcut și pustiu, supradimensionat nu doar față de măruntele mele proporții (un copilaș gol, lipăind pe dalele; calde, ce se pierd în perspective amețitoare, o ființă cu cranii, mare și moale, cu ochi strălucitori, cu membre dulci și pântec încă proeminent, cu pielea de necrezut de delicată, cu interioi rul translucid ca al meduzelor în razele brutale, căzând oblic prin nori, printre pilaștrii galeriei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sora unui coleg al lui care se bătuse cu altul. Urcase atunci marile scări din stânga, traversase culoarul de la primul etaj (din fiecare clasă se auzea vocea învățătoarei vorbind potolit sau țipând la copii), și totul parcă plutea într-o ceață amețitoare. Cât de-ndepărtate locuri! Cât de pustii, cât de neliniștitoare! Urcase mai mult, ajunsese la doi, căutase mult clasa, dăduse de inscripții ciudate, "Laboratorul de chimie", "Cabinet medical", cotise după colțuri și se-ncurcase-n alte coridoare, cu alte uși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deschidea spre șosea primul dintre ganguri, cel mai sordid și mai întunecos, al cărui plafon era spart de un mare puț pătrat, vertical, mărginit de ferestre, ce străbătea tot blocul până sus, unde se deschidea spre cer într-o perspectivă amețitoare. Când te uitai în sus prin el ți se făcea rău, atât de înaltă era deschiderea aceea pătrată, cu latura de cel puțin zece metri, din corpul blocului. Și tot pe acel gang era îmbeznata, înfricoșătoarea Scară 1. O singură
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sine și, cum stătea pe marginea găurii din scoarța bătrânului copac, desfăcu elitrele și-ntinse, sub ele, aripi apocaliptice. Se aruncă în gol, alăturîndu-se corului de heruvimi ce strigau, zbârnâind din elitre, "Sfînt! Sfînt! Sfânt V O dată cu ei începu rotiri amețitoare în cer. Deși era aproape opt seara, abia dacă un strop de roz se întindea pe boltă spre apus. Aleea Circului era plină de lume care se scurgea către clădirea de beton și sticlă din capăt, cu cupola văluntă ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ntr-o purpură unanimă. În fiecare seară, poate, în clipa exactă când aerul din odaie și din tablou căpătau aceeași nuanță, Herman trecea bariera de bronz și se-afunda pe drumul sonor și trist dintre clădirile ruinate, le contempla înălțimea amețitoare, coloanele groase cât Zece oameni, statuile bolnave, chircite, estropiate, chinuite de un rău străvechi, din firidele lor... Da, e un Desiderio autentic", a zis. "Am să-ți povestesc o dată cum a ajuns aici, în mizeria asta. Știi, nu sânt mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unui copil. Să o privești în ochii albaștri și languroși, să-i vezi fața ușor asudată, buza de sus dezvelindu-i dinții într-o așteptare plină de fericire a orgasmului, și-apoi să te arunci împreună cu ea de la-nălțimea aceea amețitoare, în josul cascadei, fără să strângeți ochii oricât de mare-ar fi lumina acelei nebunii, și să rămâi așa, privire-n privire, chiar și după ce totul s-a terminat și-ați rămas ca două scoici goale aruncate la țărm - pentru Maarten
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se înălțau întruna în vârful picioarelor, căutând să vadă ce se întâmplă mai în față. într-un sfârșit, reuși să ajungă împreună cu Mandzuk în primele rânduri. De acolo, putu să-i vadă pe servitorii lui Atila care, într-un du-te-vino amețitor, strângeau într-o grămadă impresionantă toate bunurile sale: șei, cutii, covoare, haine prețioase, arme felurite și tot felul de unelte, care până atunci îi împodobiseră cortul și îi umpluseră carele. Regele era acolo și discuta însuflețit cu Valamir, Ardarich și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toate au un rost. Îmi depăn în uitări trecute vise Și vreau cărarea s-o zidesc Să uit durerile nestinse Să-mi amintesc doar ce doresc. Trecutul este val nimicitor Ce va-neca doar pe puțini Și foc și dans amețitor Când vom păși printre ruini. În timpul gol și fără maluri Voi eșua chiar lângă mal Și lacrimile-n multe valuri Vor fi nimicitorul val! DE CE OARE?! Așează-te în palma dreaptă Să nu mă pierd în gesturi inutil Să nu
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
șampania și detest să beau singură. Îmi faceți un serviciu. -Sunt servitorul dumneavoastră. Vinul era așa de glacial încât ți se umezeau ochii. Mereu l-am preferat așa. -Cum vă numiți? -Olaf, spusei fără să ezit, încurajat nițel de bulele amețitoare. -La fel ca soțul meu, remarcă ea. Erau așadar căsătoriți de-a binelea. Era așadar văduvă de-a binelea. Doar dacă nu cumva mă accepta ca soț. Cum să-i explic situația asta? Îmi umplu cupa. Îmi dădui seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
performanța unei camere foto mici de buzunar: să transforme cotidianul banal în poze de o strălucire neverosimilă. A durat săptămâni de zile în care am așteptat răbdători până ce tata s-a săturat să privească vitrinele magazinelor foto. Atunci, în caruselul amețitor de sentimente, centrul acela negru a căpătat, în sfârșit, un nume: HASSELBLATT. Și mama a trebuit să se așeze pe canapea când acest nume scoase la iveală, într-o sâmbătă după-amiază, etui-uri din piele, unele de pus pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
SZAJNA Era în septembrie ’92, când am luat marele premiu de interpretare la Festivalul de teatru experimental de la Cairo. Festivitatea avea loc chiar la poalele marii piramide, într-un decor fastuos, cu lumini multe și colorate care irizau fantastic înălțimea amețitoare a piramidei; în spatele ei, noaptea căsca un hău de nepătruns. Sus pe cer erau stelele, dar, din cauza iluminației, abia dacă se zăreau. Mă întorceam de la masa prezidiului cu diploma în brațe și din primul rând s-a ridicat un omuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în picioare alături de militari, și pe actorii și regizorii care mergeau spre Studiourile de Film. — Vi s-a făcut poftă, spune Roja, privind la luminile colorate din tavan, care încep să se aprindă rînd pe rînd și să se rotească amețitor. Din spatele unui pupitru încropit în dosul barului un individ pitic manevrează în sus și în jos la potențiometre, învîrtește la butoane, urmărește concentrat zvîcnirile acelor vumetrelor. — Dacă o s-o țină tot așa, o să mă apuce durerile de cap, începe să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dăm bătaie înainte. Ghinion, se gîndește Curistul, mai bine am fi rămas în pană, cel puțin am fi avut prilejul să facem țuști pe trotuar, zice. Toată viața am avut impresia că m-a tîrît după el într-un slalom amețitor, spune Roja, iar acum mă simt obligat s-o țin tot așa, chiar dacă am rămas pe cont propriu, se plînge. Nu e adevărat, încearcă să l încurajeze Părințelul, mai sîntem și noi prin preajmă, spune. Care voi, întreabă din nou
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
șchiopătat al acestui erou al vulnerabilității, adică al omenescului, adică al poeziei și prieteniei. „Inimile mele s-au dus fie sub pământ, fie În largul lumii”, Îmi scria, În urmă cu doar câțiva ani, din iarna României, Într-una din amețitoarele sale clipe de singurătate. „Încerc să le Înlocuiesc, pe cele care pot fi Înlocuite, cu câte o foaie de hârtie.” Când ajutam, În chiar acea perioadă, la selecția unei antologii americane de poeți români, nu-mi Închipuiam că Florin Mugur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
codifica prin cuvinte adevărul-adevărat pe care ar fi chemat să-l dezvăluie. Nu o dată, sentimentele sporesc, tulburător, ele Însele, când scriem iubitei sau prietenului, scriindu-ne nouă Înșine sau când citim, după o lungă așteptare, paginile acestora și avem, brusc, amețitoarea senzație de a le fi În preajmă. Scrisorile lui Kafka adresate Milenei, ca și cele către Felice și Grete Bloch, dar și către alți intimi ai solitudinii sale, sunt un experiment torid și glacial deopotrivă, Într-un soi de halucinantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de „serial-killers” ai planetei (cu 5% din populația lumii, Statele Unite dețin 75% dintre aceste noi vedete ale vieții moderne, iar numărul lor devenise În 1970 mai mare decât În toată perioada anterioară a Americii luată la un loc), cel mai amețitor abis Între bogații cei mai bogați și săracii cei mai săraci etc. Anii care s-au scurs de la spectaculoasa dărâmare a Zidului sunt astăzi deja mai mulți decât cei rămași până la finele traumaticului secol XX, ai cărui supraviețuitori ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
îl roagă să-i povestească mai multe despre cum a fost să treacă prin exil. Era după Tatu, începe el. Armata noastră a luat-o spre nord. În munții înzăpeziți am găsit o oarecare siguranță, cu toate astea, însă, înălțimile amețitoare au slăbit pe toată lumea. Mulți au pierit, iar animalele de povară și proviziile au fost abandonate. Ne aflam în regiunile mocirloase ale pajiștilor mlăștinoase. Era o imagine de coșmar. În apropiere de Tibet, oamenii mei au fost atacați, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
al consorțiului tău. — Nu e centru comercial! Atunci ce dracu’ e? — Știi că nu pot să-ți spun chestia asta. Da’ vrei ca eu să-mi strig în gura mare secretele? Deci aveți un secret? Voi puneți la cale ceva? Amețitoare, milogeala asta a lui. Avea ceva putere asupra lui. Gustul acestei puteri compensa pentru nenumăratele umilințe din trecut. N-au mai rămas prea multe zone de interes disputate de-a lungul râului, să știi. Asta o spusese Daniel la micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cea mai strânsă relație pe care am văzut-o vreodată, care pare bazată pe lucrurile pe care le faceți împreună. Am oftat. —Nu-mi spune că eu și Mark reprezentăm culmea relațiilor umane pentru tine, și tu aspiri la înălțimile amețitoare pe care am ajuns noi? Maria își lăsă buza de jos să atârne puțin. Sună destul de ridicol când formulezi așa. Dar nu te înșeli în totalitate. Dumnezeule, nu-i de mirare că nu ți-ai găsit până acum un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ideea că nunta ei nu este nuntă, ci înmormântare. Sprintenă a jucat în horă, apoi cu tata a ocolit sala cea mare și pe rând toți invitații i-au strâns între palme mijlocul și au rotit-o într-o întrecere amețitoare cu sine însăși. Piruetele rapide ridicau tivul greu al rochiei, lăsând libere spre desfătarea ochilor rânduri, rânduri de dantele. Jupoanele bunicii și străbunicii și ale mamei se arătau privirilor străine pentru prima oară în vâltoarea dansului ei. Le purtaseră și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
său între doi ieniceri care nu-l părăseau nici o clipă. În cerul umed al dimineții avea senzația că aude cum crește iarba. La trecerea lor, păsări mari albastre se ridicau, răzlețe sau câte două, suind ca niște săgeți în înălțimi amețitoare de unde planau, confundându-se cu albastrul bolții. De la o vreme se miră că vântul nu-i aduce zvon de clopote, apoi, dându-și seama că nu aveau ce clopote să sune, izbucni într-un râs sacadat. Ienicerii întoarseră capetele spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dispare. Chiar dacă așteaptă undeva, acum sunt într-un loc unde nu îi poate ajunge. Ascultând mii de resorturi puse în mișcare, gurile se caută flămânde, plonjează într-un sărut pătimaș, se sorb, se răstoarnă una în alta într-un vârtej amețitor. Hainele cad, pe rând, sub îndemânarea degetelor ce-și regăsesc vechea obișnuință. Goi, se opresc unul în fața celuilalt, redescoperindu-se din creștet până în tălpi. Bucuros că nu tremură și nu este grăbit, Marius soarbe cu nesaț din ochi trupul statuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]