2,414 matches
-
lasă ochiului pradă/ Grădinarul cultivă semințe de mirodenii uitate". Amatorii de astfel de mirodenii uitate pot să îi guste, liniștiți, roadele. Referințe critice (selectiv): Laurențiu Ulici, Prima verba, 1975; Constantin Pricop, în "Convorbiri literare", nr. 5, 1978; Constanța Buzea, în "Amfiteatru", nr. 5, 1979; Liviu Leonte, în "Cronica", nr. 18, 1996; Ioan Holban, în "Evenimentul de Iași" din 07.06.2003; Teodor Codreanu, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 2004; Emil Vasilescu, în "Biblioteca", nr. 4, 2006; Adrian Dinu Rachieru, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
10-11-12, octombrie-noiembrie-decembrie, 1982; Cristian Livescu, în "Steaua", nr. 10, octombrie, 1982; Val Condurache, în "Convorbiri literare", nr. 7, iulie, 1982; Alex Ștefănescu, în SLAST, 20 iunie 1982; Laurențiu Ulici, în "România literară", nr. 25, 17 iunie 1982; Constanța Buzea, în "Amfiteatru", nr. 7, iulie, 1982; N. Steinhardt, în "Astra", nr. 3, martie, 1984; Traian T. Coșovei, în SLAST, 11 octombrie 1986; Mihai Iovănel, în Dicționarul general al literaturii române, vol. P/R, 2006; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al revistei de cultură poetică "Poezia" (din 1994) Director al editurii Timpul (din 1995). Inițiator și redactor coordonator al publicației literare "Caietele de la Durău" (din 1995). Redactor-șef al revistei "Convorbiri literare" din Iași (din 1995). Debut publicistic în revista "Amfiteatru" (1970) și editorial cu Pornind de la zero (1985). Numeroase articole publicistice și eseuri în presa locală și națională. Cărți de poezie: Pornind de la zero, Editura Junimea, Iași, 1985; Zodia nopții, Editura Cartea Românească, București, 1994; Piatră de încercare, Editura Junimea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să rămână șansa elevației spre sublimul care ne este îngăduit... Referințe critice (selectiv): Cezar Ivănescu, în "Luceafărul", nr. 51, 1980; Liviu Antonesei, în "Opinia studențească", nr. 2, 1981; Lucian Vasiliu, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 1981; Constanța Buzea, în "Amfiteatru", nr. 7, 1981; Nicolae Turtureanu, în "Cronica", nr. 16, 1981; Cezar Ivănescu, în "Luceafărul", nr. 20, 1987; Ioan Holban, Salonul refuzaților, 1995; Val Condurache, în "Monitorul", nr. 296, 1996; Cristina Scarlat, în "Convorbiri literare", nr. 11, noiembrie 1996; Adrian Alui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1971-1998), muzeograf la Muzeul Literaturii Române din Iași (2000-2006), Senior editor al "Revistei române" (din 2002) și director al revistei "Cronica veche" (din 2011). Debutează cu versuri în "Iașul literar" (1962) și editorial cu Punctul de sprijin (1971). Colaborează la "Amfiteatru", "Convorbiri literare", "Dialog", "Dacia literară", "Ateneu", "Bucovina literară", "Orizont", "Revista română", "România literară", "Steaua", "Timpul", "Viața studențească", "Tomis", "Tribuna", "Evenimentul" (Iași), "Monitorul" ("Ziarul de Iași") ș.a. Cărți de poezie: Punctul de sprijin, Editura Junimea, Iași, 1971; Nocturne, Editura Junimea, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
textuală. Desigur că răspunsul este contrar crezămintelor, aceste scrieri, cu iz subversiv, sau chiar disident, distingându-se, tocmai printr-o retorică aparte. "În 1985, o suită de poeme ale ei (Ana Blandiana n. n.), încărcate cu dinamită politică, apărute în revista "Amfiteatru", alertează autoritățile. Iar, în 1988, după ce publică volumul de versuri Întâmplări de pe strada mea, cu numeroase trimiteri sarcastice, la adresa dictaturii, i se interzice, ca pedeapsă, să mai publice în România"63. Retorica este diferită de tot ce scrisese poeta până
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
două realități distincte: una exterioară realitatea exterioară marcată de ideologia vremii, în care autoarea a trebuit să se confrunte cu cenzura, care este redată, în mod tacit, în aproape toate volumele de poezie, dar, cu fervență, în binecunoscutul volum Revista "Amfiteatru" (1984), în care realitatea terifiantă a acelei vremi este redată aproape ad litteram: "Frunze, cuvinte, lacrimi,/ cutii de chibrituri, pisici,/ tramvaie câteodată, cozi la făină,/ gărgărițe, sticle goale, discursuri,/ imagini lungite de televizor,/ gândaci de Colorado, benzină,/ stegulețe, portrete cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cea de-a doua etapă a creației poetice, atingând apogeul în cele patru poezii de mare curaj din 1984: Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări. Trăirile cu subtext etic capătă amploare, odată cu volumul Revista "Amfiteatru", extinzându-se ulterior în toate celelalte volume. Celebrul vers: "Eu cred că suntem un popor vegetal", va deveni amprentă nu doar a poeziei subversive blandiene, ci a întregului context ideologic al vremii. Manifest sau stimul la revoltă, pentru o întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
impunea regimul autocrat. Autoarea propune, drept soluție de evadare, pentru artiști, somnul, adică acea stare de reverie, de visare, singura care permite dezlănțuirea, eliberarea din lanțurile constrângerilor de toate tipurile. O soluție asemănătoare este propusă și în poeziile publicate în Amfiteatru, unde oamenii sunt plante, cărora le este interzis dreptul să se manifeste. Din păcate, poeta însăși, care inițial propusese somnul drept soluție pentru ca: tot ce nu reușesc să trăiască/ Întâmple-li-se în somn; transformă somnul însuși într-o Apocalipsă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lui Lucian Blaga. În 1977, obține Doctoratul în Filosofie, cu teza Vina tragică (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka). Din 1980, devine redactor la "Viața Românească". Debutează, în 1965, la "Luceafărul", și editorial, în 1967, cu volumul Pasărea tăiată. Colaborează la "Amfiteatru", "România literară", "Viața Românească", "Steaua", "Tribuna", "22" etc164. După volumul de debut, celelalte care îi vor urma se vor succeda firesc. Făcând o trecere în revistă, le vom menționa pe fiecare, cu anul publicării: Cărți de poezie: Pasărea tăiată, 1967
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
50, în formula sa leninistă, și criteriul estetic, dezvoltat la începutul anilor '60, când a avut loc înlocuirea criteriului de clasă cu cel național, în gestionarea societății românești de către Partidul Comunist. Ana Blandiana se încadrează, prin poeziile din volumul Revista "Amfiteatru", în cel de-al doilea criteriu, cel estetic, aici deconstructivismul însuși găsindu-și concretizarea cel mai bine. Trebuie menționat că Ana Blandiana este, în primul rând, o prezență impresionantă la nivelul a ceea ce înseamnă "om al cetății". Ea s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cenzura și interzicerea de a publica. "Am fost cunoscută ca poet interzis, înainte de a fi cunoscută ca poet", mărturisește aceasta, care fusese cenzurată încă de la debut, din 1959, pentru poezia Originalitate, din revista "Tribuna" de la Cluj. Apoi pentru textele din "Amfiteatru". În contextul în care canonul paradigmatic al Generației '60 cuprinde două laturi: canonul ideologic și canonul estetic, în încercarea noastră de a lansa constructe teoretice cu privire la poezia interzisă a Anei Blandiana, vom porni de la încadrarea acesteia în primul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interogația retorică, urmată de afirmații concluzive de tipul : Eu cred că suntem un popor vegetal, celebră sintagmă, utilizată, ulterior, în multe caracterizări cu nuanță etnică. Pentru ca retorica să fie desăvârșită, autoarea alege, în aceste patru texte interzise publicate în volumul Amfiteatru, asonanța 258 cu vocală anterioară închisă i: "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă" (Delimitări). Amestecând gravul cu ironicul, tragicul cu comicul, sublimul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
linii foarte generale, coordonatele temporale, spațiale, exterioare și interioare ale ideologiei comuniste, urmând ca a doua parte să o rezervăm analizei stilistice propriu-zise a textelor de factură interzisă. Ne-am oprit asupra celor patru poezii apărute în volumul din Revista "Amfiteatru", 1984: Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări, pe care le-am analizat atât din punct de vedere stilistic, cât și lingvistic, morfo-sintactic, relevând câteva aspecte esențiale ale acestor tipuri de scrieri. Am identificat, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nevoia de a-și raporta destinul la destinul colectiv"511. După absolvirea liceului la Oradea (1955-1959), poeta urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj-Napoca (1962-1967). Se stabilește, apoi, la București, unde lucrează ca redactor la "Viața studențească" și "Amfiteatru" (1968-1974), bibliotecar la Institutul de Arte Plastice "N. Grigorescu" din București (1975-1977), redactor la Uniunea Scriitorilor (1977-1979). Debutează, încă dinainte de perioada studenției, cu poezia Originalitate, în revista "Tribuna" din Cluj512 (1959). La scurt timp, însă, între 1960-1963, i se interzice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
anul publicării: Cărți de poezie: Persoana întâia plural, 1964; Călcâiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969; 50 de poeme, 1970; Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972; Poeme, 1974; Somnul din somn, 1977; Întâmplări din grădina mea, 1980; Ochiul de greier, 1981; Revista "Amfiteatru" 1984; Ora de nisip, 1984; Stea de pradă, 1986; Alte intâmplări din grădina mea, 1987; Întâmplări de pe strada mea, 1988; Poezii, 1988; Arhitectura valurilor, 1990; 100 de poeme, 1991; În dimineața de după moarte, 1996; La cules îngeri, 1997, 2003, 2004
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de fapt, decât mărturisirea unei vârste, care nu e alta decât a spiritului ce descoperă lumea și se maturizează, odată cu succesivele lui descoperiri." ( cf. Ion Pop, Poezia unei generații, Cluj Napoca, Editura, Dacia, 1973, p. 26). 31Ibidem, p. 157. 32 Revista "Amfiteatru", 1984, Totul. 33"Grefată pe constantele Generației '60, poezia Anei Blandiana este construită de imagini artistice dense, novatoare în care subiectivismul, viziunea spre universul interior al eului liric se configurează ca o muzicalitate interioară, urmărindu-se două linii de forță
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tipul de dascăl colocvial, apropiat de învățăcei, chiar "democratic" sub anumite aspecte. Dacă acceptați această tipologie... E.S.: Da, dacă mă gândesc, eu reprezint un fel de melanj, am câte ceva din fiecare din trăsăturile menționate. Ceea ce mi-am dorit întotdeauna în amfiteatre a fost să am printre cei care mă ascultă câteva priviri inteligente și interesate de ceea ce spuneam. Prezența acestor priviri mă încuraja, îmi dădea o motivare extraordinară, îmi dădea aripi... În ultimii ani ai carierei mizam foarte mult, la cursuri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Literelor ieșene. Este vorba de doamna Elvira Sorohan. Îi citisem cărțile despre Cantemir și despre Budai-Deleanu încă din liceu și așteptam această întâlnire; eram motivat și de legenda care o însoțea. Îmi amintesc perfect prezența sa atât de distinsă în amfiteatrul "G. Ibrăileanu" (III.11, pentru cunoscători): o retorică impecabilă, un discurs extrem de ordonat, extrem de limpede. Doamna nu citea gri cursul, cum procedau mulți dintre profesorii noștri; își folosea notițele dând naștere unui discurs viu, care îl implica obligatoriu și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fluid-denominativă, "unda textului". Pe această "undă" intră lectura Profesoarei, în situare infailibilă, cu intenția declarată a "luării notei" diapazonale utilizate de scriitorii vechimii. Inefabila "undă" înscrie mișcarea vibratilă a comentariilor de critică universitară ale Autoarei, atât la rostirea prelegerilor din amfiteatru, cât și în subtil-sonorizatele pagini ale cărții de față. Din această "undă" "ies" vocile și, indimenticabilă, "pulsația lor vie" pe care, așa cum Profesoara ne-o destăinuie în preambulul cărții, "nu obosim s-o ascultăm". Sensurile "întoarcerii spre timpul vechi", dar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
esențiale ale personalității sale creatoare... Comorile vechimii scrisului românesc într-o lumină nouă Grigore Ilisei În toamna anului 1961, când îmi începeam studiile universitare în Iași, la Universitate, la Filologie, Secția română, alături de alți aproape 200 de colegi, în imensul amfiteatru I/1, la impunătoarea și distanta catedră se perindau ca într-o holbaniană "galerie de dascăli" titularii cursurilor din primul an. Între cei care ne-au atras luarea aminte a fost și cel care preda Istoria literaturii române vechi. Avea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
valorilor clasice și al civilității ca stil de viață, decât titlul recentului volum al domniei sale Salon literar cu prozatori contemporani români și străini (Junimea, Iași, 2014). E lucru știut că universitarii se simt mai în largul lor atunci când evocă memoria amfiteatrelor spațiu convențional, unde profesorul e vioara întâi și dialogul nu-i decât o iluzie. Spre deosebire însă de colegii de breaslă, deși înzestrată cu un talent oratoric îndelung exersat și cu o voce gravă, de mare impact la public, doamna
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și veridic, dacă ceea ce "am văzut" este imaginea corectă a personalității d-sale. Acum, când scriu, revine proustian emoția examenului din anul I, primul examen din studenție: nodul în gât, ușorul tremur al mânii, micșorarea pupilelor, șovăiala pașilor care străbat amfiteatru III 11, până la catedra unde se află d-na profesoară Elvira Sorohan alături de profesorul de seminar, dl. Pricop. Totul este amplificat de zvonurile care circulă printre studenți: doamna Sorohan este "cuiul" anului I. Mă aștept la o privire rece, intransigentă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
chestiune de supraviețuire: vreau să o impresionez pe doamna profesoară. Fie am reușit, fie e indulgentă, pentru că îmi acordă nota 10. Subliniez că nu mă aflu sub efectul evocării idilice a perioadei studenției. Anul I, cursul de Literatura română veche, amfiteatru III 11. Pare că spiritul oratoric atenian a reînviat în sala de curs: doamna profesoara vorbește liber, în timp ce caută cu privirea în sală, întreținând o tensiune emoțională, ca un curent electric ce trece prin fiecare dintre noi și avivează inteligența
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
răspunzând, prezența sa umană este indisociabilă de imaginea profesorului și relaționată, prin acest filtru, cu opera erudită a istoricului literar. De aceea, specialistul în Literatură română veche, (de)ținând de-a lungul unor decenii cursul magistral corespondent, prevalează, în memoria amfiteatrelor noastre, în complexul profil de cărturar al Doamnei Elvira Sorohan. Însă nici la Catedră și nici în bibliografia de autor, crescută o dată cu impresionanta carieră dedicată Universității, Doamna Elvira Sorohan nu a fost exclusiv un istoric și un interpret al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]