1,387 matches
-
Și spatele mă doare tot de la pumni și coastele mă strâng de nici nu mai pot respira. Uite cum ies aburi din gura mea când vorbesc, Ionele ! Și tot ce am pe mine e o nenorocită de cârpă. — Ai salteaua, amice. — Și ce, vrei să mă învelesc cu salteaua ? — Nu, dar salteaua e ruptă, nu vezi ? — Nu văd nimic. — Atinge-o și nu te mai văicări. Vezi că e ruptă ! Cristi se târăște în genunchi până la patul șubrezit, tre- murând din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe tine că pute. Rupe naibii gulerul cămășii și vârăți-l în nas, dacă nu te ține. Hai, scoate toate paiele, scoate-le mai repede până nu îngheți. Și când e destul loc, bagă-te în saltea prin crăpătura ei. Așa, amice... Mișcă-te ca să te încălzești, mișcă-te întruna și bagă-te în saltea cu totul. Coșmarul de la Jilava nu a durat mai mult de o săptămână, iar lecțiile violente de umilință au încetat de îndată ce fami- lia și câțiva amici au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ce mai e de făcut ? Nici tu nu cred că mai înțelegi... — Ai fost tot timpul un visător și un om al vieții. Te-ai încăpățânat să le faci pe toate, dar un singur lucru nu ai reușit, Ionele. — Ce, amice ? Unde m-am ratat ? zâmbește Fernic. — Nu ai fost niciodată un artist, cu adevărat un artist. Altfel ai fi înțeles. Că unui artist poți să îi ceri orice, inclusiv să moară, dacă e nevoie. Acum mi-aș trage un glonț
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și căutăm mereu să ajungem înăuntrul oamenilor și să scoatem din ei adevărul. Și cu fiecare notă care dă un alt ritm, cu fiecare tablou care se pictează chiar în secunda asta, totul se schimbă. Vorbești deja ca un bătrân, amice... Am fost bătrân de când aveam douăzeci de ani și am urcat pe scenă. Trupul mi-era tânăr și mintea virgină, dar inima mea nu. În vara lui 1941 a revenit în București, în căutarea unui contract și a unei noi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mângâiat pe frunte ca un tată. — Și cum era Zaraza ? au sărit toți, curioși. Cum era, maestre ? a întrebat cu ultimele puteri și puștiul. Cristi a zâmbit. — Cum te cheamă pe dumneata ? — Grigore Ionescu, domnule. Prietenii îmi spun Grig. — Grig, amice, închide ochii, pentru că am să-ți povestesc despre o femeie de o frumusețe nemaiîntâlnită ! s-a gândit el imediat la Domnișoara Coincidență. O muză ca dintr-un vis. O țigăncușă elegantă, o modistă de lux, dar așa cum n-ați crede
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
le uite renășteau acum, amestecându-se cu dezastrul Bucureștilor, plin de morți și de ruine. Amintiri care păreau deodată suportabile în fața acestui masacru în locul în care nu demult fusese templul tangoului lui Cristian Vasile. — Nu vreau să fiu în locul tău, amice, i-a șoptit Fernic, văzându-l în genunchi, pe o alee pustie din Cișmigiu, plân- gând în hohote, după ce văzuse clădirea distrusă a fostului La Fayette și Grand Restaurant, de parcă acolo nimic nu existase vreodată. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Marie, ci timpul. Timpul le va arăta pe toate cum au fost și le va pune la locul lor, mai devreme sau mai târziu. De multe ori prea târziu, dar nu asta contează. Vei vedea asta când vei înțelege. — Hai, amice, las-o, că poate te și toarnă dacă o enervezi, las-o. Hai să mănânci ceva, îi șoptește Fernic, care apare la masa celor doi prieteni. Nu acum, Ionele, lasă -mă ! Cu cine vorbești ? îl întreabă Maria Tănase. — Poftim ? Cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întregi în vârful dege- telor mele și am simțit cum puterea destinului te poate lua de pe orice culme și te poate arunca numaidecât într-o gaură uitată de timp și de lume. Dar nu regret nimic, nicio secundă. — Ei, hai, amice... Nu te păcăli. Acum puteai fi la Paris, retras, milionar, cântând o dată pe săptămână, spre deliciul publicului, un tango. Înregistrând altul în fiecare lună, nu stingându-te în fiecare ceas în această nebunie. Atâtea alegeri prin care se putea termina
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deși deja departe de țară, din nou eroul unui scandal de proporții, În 1992. Simetrii semnificative... Candida mea interogație la Eliade mi-a adus delicioase injurii În presa română, liberă de data asta de tutela Direcției Presei. Dacă drăgălașa noastră amică numită România Mare m-a calificat, brutal și imprevizibil, drept „trădător”, „Domnul Gunoi”, „Piticul de la Ierusalim”, presa mai subtilă și mai democratică a găsit, firește, expresii mai subtile și mai variate. Am amintit aceste mizerii care nu Își au, de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a evita orice Întristare. Imre rămânea senin și cordial Însă, Într-un admirabil și amuzat armistițiu cu sine și cu lumea. * La o săptămână după afectuoasa Întâlnire, am avut prilejul, tot la Berlin, să discut despre Imre Kertész cu o amică newyorkeză, bursieră și ea la Wissenschaft College. Profesoara de filosofie de la Columbia University avusese aprinse controverse cu oaspetele maghiar: „Cum poți, după tot ce ai trăit, să susții că iubirea este caracteristica esențială a existenței? Pare o falsitate pioasă, Împrumutată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
directorului, Michael Krüger) (Familia, nr. 1/2004) Un dadaist?tc "Un dadaist ?" Ultima mea Întâlnire cu Saul Steinberg a avut loc În februarie 1999. Îl invitasem la cină Împreună cu prietena sa, Prudence, și avusesem grijă să fie prezente și două amice ale mele din Milano, cu care putea vorbi italienește despre orașul de care se simțea atât de legat. După câteva zile, ne-a trimis, Cellei și mie, În semn de afecțiune, copia unei hărți a Bucureștiului din perioada interbelică pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
afla, printr-un lanț de prieteni, cozile importante de peste zi (unele se adevereau). Bunica bărbatului meu, posesoarea unui scaun pliant anume confecționat, se plasa de cu seară la cozile de carne din centru, în vreme ce soacra mea reușea să obțină de la amicele sale care lucrau la Avicola produse extrase ilicit (și tot mai periculos, spuneau ele) din fermă: ouă, ficat sau piept de pui. În scurta perioadă înainte să nasc (în care nu mă mai întorsesem la postul meu din Covasna), eram
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu mă înșel, este prima dată când MAE este gazda unei asemenea sărbători. E un semn că ministerul începe să înțeleagă cât de multă nevoie este să fie aproape de media onestă și corectă, care îi poate fi deopotrivă alături, critic amică și propunătoare de soluții, în momentele în care e cu adevărat nevoie. Mă bucur, totodată, că această ediție, de atâtea ori mobilizată de Cristina Guseth și de Freedom House, se bucură, în toți anii, și de susținerea generoasă a JTI
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
alla magia, e cessare così di essere voce oracolare che proclama una verità a chi ne chieda consiglio. Îl profetismo profano, pur rimanendo nel solco della peculiarità capitiniana intravista da Norberto Bobbio în un celebre scritto dedicato all'opera dell'amico, ossia "nell'unione, meglio nella fusione, di religione e politică"5, ha îl suo significato più profondo e intenso nell'ancorare îl pensiero alla situazione storica, concretă, presente, al fine di trasformare le proposte elaborate, previo studio di fattibilità, în
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
în corso (în qualche misura, facciamo notare noi, ripetendo l'ordine del discorso con cui, mezzo secolo prima, aveva rimandato l'omicidio di Umberto I alle violente repressioni del dissenso sociale), senza l'indignazione che și sarebbe pensata nell'antico amico. Nel paragrafo șu Croce del libro, Mecacci riporta una pagina del nazionalista e fascista Bârnă Occhini, genero di Papini, dove Croce viene accusato di non essersi indignato per l'8 settembre e la dichiarazione di guerra alla Germania. Più în
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
dire, per tutta la vită. I legami ideologici - seppur nelle rispettive differenze - spiegavano l'aspetto politico e filosofico che li accomunava e che rendeva possibile non solo l'amicizia personale, mă anche la solidarietà politică. Dall'altra parte, Sraffa divenne amico, qualche anno più tardi rispetto all'amicizia con Gramsci, di un'altra importantissima personalità del Novecento, cioè Ludwig Wittgenstein. Tra i due, narrano le cronache - per lo più quelle del comune amico John Maynard Keynes -, si istituì immediatamente un legame
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
la solidarietà politică. Dall'altra parte, Sraffa divenne amico, qualche anno più tardi rispetto all'amicizia con Gramsci, di un'altra importantissima personalità del Novecento, cioè Ludwig Wittgenstein. Tra i due, narrano le cronache - per lo più quelle del comune amico John Maynard Keynes -, si istituì immediatamente un legame di amicizia, sin da subito. E dire che Wittgenstein è spesso descritto come un sociopatico! Mă Sraffa riuscì subito ad intendersi con îl filosofo non tanto sul piano personale, quanto șu quello
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
quale ribadisce la fedeltà del partito comunistă italiano alla linea dell'Internazionale comunistă, mă con toni che ad alcuni sono sembrati più sfumați ed ambivalenți di quanto ci și sarebbe aspettato. În effetti, egli accettò di riflettere șu quanto l'amico Sraffa gli suggeriva pubblicamente, se è vero, come risulta da una lettera al Partito del febbraio 1924, che Gramsci scrive: "E' un po' opinione che una ripresa proletaria possa e debba avvenire solo a beneficio del nostro partito. Io credo
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
di un gesto tipico degli italiani (secondo alcune versioni îl gesto dell'ombrello, secondo altre, più accreditate, îl gesto del passarsi due dita sotto îl mento per manifestare noncuranza) durante uno o più incontri e scambi di idee con l'amico Sraffa. Così come sono noti alcuni passaggi delle lettere che John Maynard Keynes indirizzava alla moglie Lydia Lopokova Keynes per sottolineare la difficoltà che incontrava nell'ospitare a Cambridge îl filosofo austriaco, a causa del suo carattere insopportabilmente egocentrico. La
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
ha nel medesimo tempo due diverși colori, è una contraddizione)"3. E' șu questo punto, che a suo dire metterebbe în crisi îl fondamento stesso dell'unica opera monografica pubblicata da Wittgenstein în vită, che Sraffa contesta la visione dell'amico filosofo e che lo spingerà a rendere più complessa e più acută la sua concezione del mondo e dei problemi filosofici ad esso connessi. Infatti a Sraffa la visione di Wittgenstein sembra troppo riduttiva, per così dire - come ho avuto
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
îl mercato è un fatto în cui tutto risulta inestricabilmente interconnesso ed interdipendente, per lo Sraffa filosofo nel mondo non vi sono fatti "indipendenti", fossero pure quelli attinenti alla sua formă logică - kantianamente aprioristica. Șu questo terreno la richiesta dell'amico italiano di individuare una formă logică del gesto napoletano del "chissenefrega" appare indefinibile per Wittgenstein alla luce del Tractatus. C'è bisogno di un di più di riflessione, di un repertorio più complesso che renda ragione della complessità del mondo
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
di Gentile avvenuto ad opera di un gruppo di gappisti îl 15 aprile 1944 a Firenze, scrive nel diario, alcune parole di freddo cordoglio e racconta che la consorte, ascoltando la notizia scoppia în pianto ricordando îl bonario uomo ed amico, accolto a festa quando și recava a Napoli loro ospite. L'interesse stă anche nel fatto che attraverso la cronaca minutamente documentata dei rapporti fra i due personaggi passa gran parte della storia italiană di mezzo secolo. La fâse, che
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Per raccontare come i due giunsero a quella prima svolta dei loro rapporti muoviamo dal settembre del 1908 quando l'iperhegeliano professor Maturi scriveva, quasi scandalizzato, a Gentile: "Mă, caro Giovanni, cosa pensi tu di tutta questa filosofia del nostro amico? Mă è filosofia? E' processo filosofico codesto? Tu săi che io gli voglio un gran bene, soprattutto per la sua sincerità e poi vuol tanto bene a te! Mă riflettiamoci un po': è bene lasciar correre così?".4 E concludeva
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
processo filosofico codesto? Tu săi che io gli voglio un gran bene, soprattutto per la sua sincerità e poi vuol tanto bene a te! Mă riflettiamoci un po': è bene lasciar correre così?".4 E concludeva: "Vorrei vedere îl nostro amico spoglio delle sue velleità riformistiche; vorrei vederlo fatto realmente consapevole di questa verità, che la filosofia di Hegel è filosofia ultima; vera ed assoluta palingenesi, e che perciò non c'è da aspettare o dă fantasticare nuovi cieli e terre
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
è un grande studioso. La risposta di Gentile è ampia, obiettiva, generosa: "Delle cose del Croce che vuoi che ți dică? Tu săi îl mio pensiero, e puoi indovinare quello che approvo e quello che disapprovo negli scritti del nostro amico. Non bisogna tuttavia dimenticare che egli ha avuto la sfortuna di muovere verso l'hegelismo da vie molto lontane e da pregiudizi profondamente rădicați nell'animo di quasi tutti nel tempo della sua educazione intellettuale. Tutto quello che è riuscito
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]