39,601 matches
-
Dragoș Bucurenci Dacă ați văzut filmul Amintiri din Epoca de Aur, băgați un ochi și la conferința asta de la MȚR: Amintindu-ne comunismul. Perspective teoretice asupra memoriei comunismului. Discuțiile, zic organizatorii, nu vor ocoli subiecte precum nostalgia și condamnarea comunismului, nume de străzi și bibelouri, comunismul la
“Remembering Communism” la MŢR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82690_a_84015]
-
Alyssa Grossman (University of Manchester, UK). Filmat în grădina Cișmigiu, documentarul este o meditație asupra prezenței memoriei în România post-socialistă. Detalii pe Blogul Țărănesc. am facut pariu și singurul fel în care pot să-l câștig e să întreb: în Amintiri din Epoca de Aur, episodul Casă Scânteii, sunt două secvențe cu un șofer care deschide portiera. Nu face decât să iasă precipitat, să deschidă ușa șefului și atât. De două ori. Eu am zis că e Bucurenci. Bucurenci ce zice
“Remembering Communism” la MŢR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82690_a_84015]
-
la Parlament. M-am maturizat și am descoperit ca rentează să fii mai degrabă șmecher decât fraier. Pe 22 decembrie șmecherii depun coroane de flori, înconjurați de SPP-iști și de Armată, la monumentele pe care le-au ridicat în amintirea fraierilor. Mi se pare obscen că o armată care, de peste 60 de ani, n-a luptat decât împotriva poporului său, are tupeul să tragă salve de tun în ziua când ar trebui să se retragă în cazărmi și să tacă
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
încă ! O sa il învăț pe fiul meu să nu fie fraier, dar nici ‘șmecher’. eu am prins revoluția cu ai mei într-un apartament pe magheru. te invit să citești la mine pe blog dacă ai plăcerea Dragoș, Trecând peste amintirile despre revoluție,hai să facem un concurs foto cu cel mai tare brad ecologic că tot se apropie Crăciunul,trebuie “să salvăm planetă “și să gândim eco.. Eu am deja un brăduț făcut din pernuțele verzi din casă..va rog
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
ecologic că tot se apropie Crăciunul,trebuie “să salvăm planetă “și să gândim eco.. Eu am deja un brăduț făcut din pernuțele verzi din casă..va rog nu-mi furați ideea..e chiar drăguț și pufos!ce ziceți? Trecând peste amintirile despre revoluție,hai să facem un concurs foto cu cel mai tare brad ecologic că tot se apropie Crăciunul,trebuie “să salvăm planetă “și să gândim eco.. Eu am deja un brăduț făcut din pernuțele verzi din casă..va rog
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
Dragoș Bucurenci Tot despre povești. Criști Mungiu a lansat un concurs pe pagina oficială a lungmetrajului Amintiri din Epoca de Aur: caută cea mai tare legendă urbană din ’80 până azi. Urbanilor, băgați! de ce a fost real îmi amintesc. cozi la pui, saloane, ouă chiar. cum sună acum toate astea. blocuri în construcție, în care ne jucăm
Cea mai tare legendă urbană din ’80 până azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82696_a_84021]
-
și-a dat concursul și o orchestră militară a Wehrmacht-ului... Am insistat - străduindu-mă să fiu, totuși, cât mai concis - asupra acestei istorii a Liedertafel-ului pe de o parte pentru a nu lăsa să se piardă în negurile trecutului amintirea unei instituții care a făcut cinste Bucureștiului de odinioară, iar pe de alta pentru că încerc, realmente, o strângere de inimă când constat cât de puțini mai sunt concitadinii noștri care cunosc ceea ce făcea farmecul orașului de altă dată. într-adevăr
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
burticică am gîngurit? Viața mea a curs din mine în afară. s-a făcut alții. S-a făcut fiul meu. s-a făcut o dansatoare din buric. Cu clipsuri. Barbară. s-a făcut riduri prin alte femei. S-a făcut amintire. Și uitare. S-a făcut mielul care suflă aburi cu o nară asupra lumii. Ca iarba să crească, să iasă de sub creasta humii și să străpungă. Viața mea s-a făcut un banc bun. O glumă de-a dreptul existențială
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
atîtea chestii ce nu-mi conveneau... mi se acrise de atîta memorie ștearsă cu guma... rabla mea de memorie...s-o freci întruna cu glaspapir, cu șmirghel, s-o netezești, s-o pilești răbdător, îngăduitor...să capeți, să depozitezi numai amintiri pastelate, flou... așa... nourași trandafirii de abnegație amoroasă... mda... fraza se lățea fără sens, degeba mai încercam să scriu...trebuia să termin povestea... sau să o tîrîi... la cheremul... la pofta cui? Pe urmă , brusc, au năvălit ștrumpfii, s-au
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
câteva ceasuri din timpul nostru bicisnic, să ne amăgim, instinctiv, că se putea trăi și altfel, nu numai cu cartele și cu clipele de la "Colombo". Că ne putem aventura, ghidați de câte un însoțitor precum dom' Argint, pe aleile unor amintiri netrăite, că ne putem ameți cu miresmele unui timp în veci pierdut pentru toți cei asemeni nouă. Ne mințeam, căutând minciuni, rugându-ne aproape să fim mințiți cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu vroiam
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
În urmă cu ani, cred în preajma mutării sale din Sfinții Apostoli 56 în str. Crăești, soția fratelui meu, Paula Fechner, mi-a încredințat "spre păstrare" un geamantan cu "amintiri" de la Fredi. L-am pus bine. După ce a decedat (29 apr. 2002), l-am deschis. Erau acolo într-o perfectă devălmășie: acte, autobiografii, placheta sa de poeme suprarealiste "bust", decupaje din publicații, "fișe", "note" și mai ales, manuscrise, dactilograme, însumând
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
ne oprim deocamdată la cel dintâi volum. Chiar din primul vers al poemului inițial aflăm un fapt care, în sine, pare prea puțin verosimil. Poetul mărturisește, abrupt, (începând versul cu majusculă, fapt cu totul excepțional), cum "a umblat odată cu o amintire în mâini". Ceea ce atrage atenția aici este abilitatea cu care eul poetic "jonglează" cu lumile - mai mult sau mai puțin adevărate, mai mult sau mai puțin ficționale - dovedindu-se de neîntrecut atunci când vine vorba de invocarea aluzivă a unei game
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
sensul unei transcenderi a realității (asumpțiile metafizice par mai curând absente), ci în acela al concilierii cât mai multor "figuri posibile ale realului". Titlul poemului este și el edificator în această privință; Matei Călinescu, analizându-i semnificația, observa că toate amintirile, "inclusiv cele false (...) sunt parcă luate în râs tăcut", consecința acestei atitudini nostalgic-ironice fiind aceea că, în ultimă instanță, amintirile adevărate nu mai pot fi deosebite de cele false: toate sunt, metaforic, niște obiecte de joacă, mingi pe care le
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
posibile ale realului". Titlul poemului este și el edificator în această privință; Matei Călinescu, analizându-i semnificația, observa că toate amintirile, "inclusiv cele false (...) sunt parcă luate în râs tăcut", consecința acestei atitudini nostalgic-ironice fiind aceea că, în ultimă instanță, amintirile adevărate nu mai pot fi deosebite de cele false: toate sunt, metaforic, niște obiecte de joacă, mingi pe care le ții în brațe etc. Semnificativă este și referința intertextuală din ultimele versuri; aluzia la acel personaj "dintr-o carte celebră
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată pentru totdeauna, iar pe de alta poate conduce la concluzia - vag consolatoare - că lumile false, fictive, bietele baloane de săpun ale amintirilor "neadevărate", sunt singurele, în felul lor, durabile. Tocmai în măsura în care se situează în spațiul posibilului - populat de entități mai mult sau mai puțin "false", care nici nu trăiesc, nici nu vor muri vreodată - lumile închipuite de Mircea Ivănescu reușesc să surprindă
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
mai puțin "false", care nici nu trăiesc, nici nu vor muri vreodată - lumile închipuite de Mircea Ivănescu reușesc să surprindă acel moment privilegiat al interferenței, amestecului și încălcărilor de granițe. Scrisă parcă anume pentru a arăta că există totuși și "amintiri adevărate", această poveste scurtă depune implicit mărturie despre întregul arsenal de practici prin care scrierea, textualitatea convertesc realitatea în urmă. Desigur, pentru a înțelege modul de funcționare a acestui mecanism se cere o cunoaștere, oricât de sumară, a câtorva amănunte
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
în copilărie, pe vremea când fratele lui mai mare Emil Ivănescu, mai trăia. Ceea ce surprinde aici este renunțarea la orice fel de poeticitate manifestă - nici măcar (auto)ironia sau aluziile intertextuale nu mai sunt evidente - în favoarea prezentării nude, neutre a unor amintiri aparent insignifiante. "Cadrul", reprezentat de orașul misterios din apropierea mării, este vag individualizat încă din primele versuri prin câteva detalii voit banale (lumina slabă a soarelui, marea apărând la capătul vreunei străzi asemenea ochilor albaștri ai unei iubite din alt timp
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
vag individualizat încă din primele versuri prin câteva detalii voit banale (lumina slabă a soarelui, marea apărând la capătul vreunei străzi asemenea ochilor albaștri ai unei iubite din alt timp). Aceste detalii reușesc să contureze o atmosferă particulară, propice "conjurării" amintirilor. Ele se ivesc îndată, una după alta, luând forma unor "povești scurte", cu pseudo-evenimente, întâmplări neterminate, spectrale, în fond schițe ale unor întâmplări posibile, lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar nu au avut răgazul să se petreacă vreodată
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
noastră de toate zilele, lumea oricărui individ anonim, că aici ne putem întâlni cu vietăți ca pisifonele sau putem fi urmăriți de umbre amenințătoare, (vezi ipostaza rea a câinelui de aer), că aici, pentru vini necunoscute, putem fi devorați de "amintiri mocnite", ce preschimbă gândurile în "mari remușcări" ș.a.m.d. În acest sens, "evazionismul" lui Mircea Ivănescu se dovedește, poate, cu adevăr "subversiv". Avem de-a face nu numai cu o pledoarie implicită pentru individualitatea și utopiile omului obișnuit, ci
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
lexicale în care se lasă drapat evenimentul. O petrecere la bloc nu e pur și simplu o petrecere la bloc. Cuvintele care o definesc cel mai bine sunt "bairam" și "paranghelie". Ele sună teribil de evocator și redeșteaptă în minte amintiri dureroase. Rănile săpate în carnea gândului de petrecerile la bloc sunt greu cicatrizabile. Povestea lor te bântuie săptămâni, luni sau chiar ani în șir. Memoria se zvârcolește spasmodic și se comportă aproape nedemn în fața presiunii. Nici un om așezat nu aude
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
în clipa când începe dansul, vecinii de deasupra și de dedesubt se văd racordați instantaneu la dezlănțuire. Petrecerile tinerești au loc de obicei când părinții gazdei lipsesc de acasă. Fie sunt în concediu, fie au plecat de bunăvoie, colindați de amintirea bairamului precedent, pentru ca măcar de data asta să evite depresia. Pe ritmurile unei muzici percutante până la anihilare, băieți și fete strânși sub steagul dezinhibiției totale amenință structura de rezistență a blocului. După trei minute, ai sentimentul că o divizie de
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
o rotiță-cheie din angrenajul redacției lipsea. La următoarea ședință nimic din urma acelei coliziuni nu se mai regăsea în atitudinea celor doi. Redeveniseră membrii unei echipe cu a cărei soartă se simțeau prea solidari pentru a mai ține seama de amintirea unei neînțelegeri apuse. Importanța pe care un om o are în colectivul redacțional al României literare se poate măsura după trei criterii: 1) influența pe care cuvîntul său îl are asupra lui Nicolae Manolescu; 2) numărul de oameni care, intrînd
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
că ești pe drumul cel bun, că nu înnegrești degeaba hârtia. Când nu zice nimic despre tine, ai motive reale de îngrijorare. Cu mai mulți ani în urmă, am primit din partea anonimului Cronicar al României literare o laudă a cărei amintire îmi provoacă delicii și astăzi. După lungi deliberări asupra stilului notei cu pricina, am ajuns la concluzia că îi aparține Adrianei Bittel. Și totuși, dacă m-am înșelat. Poate că nu a fost decât o frumoasă și păguboasă iluzie personală
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
cu genunchi și bluza verde, de relon, impregnată de mirosul iute de transpirație al adolescenței și mirosul tăios al loțiunii Tarr, după bărbieritul zilnic, doar-doar i se vor mai îndesi tuleiele moi, cu goluri în obraji, se amestecăîn ultimele mele amintiri de la Otopeni, atunci când,brusc, mă cuprinsese frica.O frică la fel de intensă ca cea care m-a făcut să vreau să o iau la goană, așa legată cum eram, de masa de operație. Dar a trebuit să îi zâmbesc puștiului care
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
afirmă: "Este imposibil să ne bazăm pe mărturia din 1992 a soției lui Codreanu (Corneliu Zelea, M.H.) despre întâlnirile dintre soțul ei și Mircea Eliade, de vreme ce asta îl confundă evident pe Eliade cu Polihroniade"... (p. 339) Julius Evola afirma în amintirile sale intitulate Drumul cinabrului: "La București l-am cunoscut și pe Mircea Eliade care, după război, avea să ajungă celebru, grație a numeroase lucrări de istorie a religiilor. Pe vremea aceea făcea parte din anturajul lui Codreanu". Florin Țurcanu reproduce
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]