1,430 matches
-
de specialitate) este un mineral răspândit în natură ce face parte din categoria nemetalelor, fiind după diamant un element stabil datorită structurii simetrice de "C" cu o compoziție chimică de Carbon pur cristalizând hexagonal, rar romboedric sau fiind sub formă amorfă. ul are în structură cristale opace de culoare neagră, hexagonale, formă tabulară, solzoasă, sau bare. Luciul fiind metalic la formele cristaline și mat la agregatele amorfe. Duritatea pe scara Mohs este între 1 - 2, densitatea 2,1 - 2,3 având
Grafit () [Corola-website/Science/306592_a_307921]
-
o compoziție chimică de Carbon pur cristalizând hexagonal, rar romboedric sau fiind sub formă amorfă. ul are în structură cristale opace de culoare neagră, hexagonale, formă tabulară, solzoasă, sau bare. Luciul fiind metalic la formele cristaline și mat la agregatele amorfe. Duritatea pe scara Mohs este între 1 - 2, densitatea 2,1 - 2,3 având o urmă neagră cenușie. Denumirea de plombagină este folosită și pentru a se face referire la un tip de hârtie acoperit cu grafit ce servește la
Grafit () [Corola-website/Science/306592_a_307921]
-
grafitului, în total 600.000 tone pe an. Prin coxificarea (încălzirea sub un curent de aer la 3000 °C) a materialelor bogate în carbon, cum sunt cărbunele brun, antracitul, petrolul sau unele materiale sintetice, se produce o transformare a materialului amorf bogat în carbon în grafit policristalin. hexagonală a cristalelor de grafit]] În grafitul cristalin există o structură de straturi paralele (straturi bazale); aceste straturi au legături covalente hexagonale între atomi (o legătură stabilă), în schimb două straturi alăturate sunt legate
Grafit () [Corola-website/Science/306592_a_307921]
-
ul este o rocă vulcanică, amorfă, sticloasă, fără a se putea distinge o structură granulară mineralelor. ul se formează prin răcirea rapidă a lavei ieșite la suprafață, fiind un material ce conține un procent maximal de 3 % apă. În cazul în care conține o cantitate mare
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
aceasta conține și gaze, ca CO, la o răcire rapidă se formează o rocă vulcanică poroasă numită piatră ponce. La o răcire mai lentă se formează o variantă de rocă neagră sticloasă cu luciu de smoală (germană: Pechstein). Formarea rocilor amorfe sticloase, este posibilă prin concentrația ridicată de silicați, ca și în cazul vâscozității mari a lavei. Datorită răcirii rapide, lava nu are timp să se cristalizeze, rezultând structura amorfă sticloasă. În cazul unei grosimi mai mari a stratului de lavă
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
rocă neagră sticloasă cu luciu de smoală (germană: Pechstein). Formarea rocilor amorfe sticloase, este posibilă prin concentrația ridicată de silicați, ca și în cazul vâscozității mari a lavei. Datorită răcirii rapide, lava nu are timp să se cristalizeze, rezultând structura amorfă sticloasă. În cazul unei grosimi mai mari a stratului de lavă, se pot forma și texturi porfirice, după caz, cristale în masa rocii cu structură sticloasă. Roca poate, în anumite condiții, să se transforme, în perioadele geologice, din forma amorfă
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
amorfă sticloasă. În cazul unei grosimi mai mari a stratului de lavă, se pot forma și texturi porfirice, după caz, cristale în masa rocii cu structură sticloasă. Roca poate, în anumite condiții, să se transforme, în perioadele geologice, din forma amorfă într-o formă porfirică cristalină. Mineralul are un conținut ridicat de silicați, care ating o concentrație de până la 70%. Peste acest procent, roca va aparține familiei riolitului, care sunt echivalente granitului. Mai rar, obsidianul are procent mai scăzut de silicați
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
în: La urcarea magmei spre suprafața pământului, au loc o serie de procese dinamice, prin contactul și topirea rocilor înconjurătoare, care influențează compoziția lavei ajunse la suprafață. Lava la suprafață suferă un proces de răcire rapidă, lucru care explică forma amorfă sticloasă, sau în cazul existenței într-un procent mai mare a gazelor, forma poroasă a rocilor (piatra ponce). Temperatura lavei diferă după tipul de lavă astfel: lavele acide au la ieșire o temperatură de 800 °C, pe când temperatura lavei bazice
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
grupei reprezentate prin formula chimică SiO fiind confundat de unii cu acidul silicic HSiO sau denumit incorect oxid de siliciu. Dioxidul de siliciu este partea componentă cea mai importantă a sticlei, sau silicaților cu forma cea mai reprezentativă cuarțul. Formele amorfe de SiO sunt răspândite frecvent în stare de amestec ca în lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind din meteoriti), exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu: Formele cristaline de SiO spre deosebire de formele amorfe, formele cristaline au toleranță
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
mai reprezentativă cuarțul. Formele amorfe de SiO sunt răspândite frecvent în stare de amestec ca în lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind din meteoriti), exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu: Formele cristaline de SiO spre deosebire de formele amorfe, formele cristaline au toleranță mult mai mică față de impurități, deosebindu-se astfel numai prin structură: Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF). Iar mai ales forma amorfă a dioxidului de siliciu se dizolvă în alcali (baze). Dioxidul de siliciu sintetic este folosit în fabricarea de vopsele, lacuri, substanțelor adezive, obiecte de artă, industria semiconductorilor sau ca pigment în producerea straturilor speciale aplicate pe hârtie. Este utilizat de
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
verzuie, așa cum este chihlimbarul din Republica Dominicană. Aceste pietre sunt exemplare rare și foarte scumpe. Vârsta chihlimbarului este apreciată la până la 260 milioane de ani. Provine din rășina arborilor de pe acele vremuri, care cu timpul s-a solidificat ca o substanță amorfă, fără să fie un mineral. Chihlimbarul prezintă pentru cercetătorii paleontologi o importanță deosebită, prin incluziunile de fosile conservate perfect, timp de milioane de ani, în masa rășinei. Peștera Cave of El Soplao El Soplao din Cantabria, Spania, conține cel mai
Chihlimbar () [Corola-website/Science/308453_a_309782]
-
În România există un tip de chihlimbar specific munților Carpați, numit „rumanit”, de culoare galben-verzuie, despre care savantul Gheorghe Munteanu Murgoci a demonstrat în 1902, prin lucrarea sa de doctorat, că este chihlimbar, nu tămâie. Chihlimbarul este o substanță organică amorfă cu formula chimică CHO. Este o piatră cu duritate mică (1 - 2,5 din 10), solubilă în alcool, eter și benzină. Chihlimbarul este socotit piatră prețioasă încă din timpurile preistorice, fiind folosit ca bijuterie sau obiect de cult. Unele bijuterii
Chihlimbar () [Corola-website/Science/308453_a_309782]
-
a transformat în Laboratorul de Termodinamica și Fizico-Chimia Materialelor. este cunoscut că autorul unei noi metode noi de tratament termic al solidelor la temperaturile cele mai înalte. De asemenea, este inițiatorul unei noi direcții în cercetarea dezintegrării monocristalelor, până la structuri amorfe sau total dezorganizate, realizând sisteme binare pe bază de zirconiu. A efectuat cercetări în domeniul sistemelor metalo-ceramice, rezultatele fiind aplicate atât în industria aerospațiala cât și în domeniul oxizilor superconductori. La inițiativa să a fost creată o școală de cercetări
Alexandre Revcolevschi () [Corola-website/Science/307402_a_308731]
-
ocupându-se ramura mineralogiei, cristalografia. Exemple de minerale: cuarțul (SiO2), pirita (FeS2), galena (PbS), blenda (ZnS), calcopirita (CuFeS 2), calcitul (CaCO3), gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai aminti formula chimică, sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros=greu), grafitul (forma amorfă a diamantului), și diamantul. Determinarea unui mineral se face prin cunoașterea proprietăților lui fizice: - culoare -luciu - spărtura (proaspătă neoxidată) - duritatea - clivajul (modul de spargere), greutatea specifică, proprietăți magnetice și radioactive etc. Duritatea mineralelor este o proprietate importantă, aceasta determinând forma
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
fier, plumb, zinc, cupru și alte seleniuri. Acizii telurului și anhidrida teluroasă (TeO) sunt compuși slabi; Telurul este un semi-metal de culoare alb-argintie cu structură cristalină hexagonală, cu duritatea de 2,3, foarte sfărâmicios, cu greutatea specifică 6,23. Forma amorfă, prezentă sub formă de pulbere neagră, cu greutatea specifică 5,82 se caracterizează numai prin finețea particulelor. Vaporii de telur au culoarea galben-aurie și molecula diatomică. Telurul formează soluții coloidale de culoare albastră-verzuie-închisă, albastră sau violetă și brună. În apă
Telur () [Corola-website/Science/303500_a_304829]
-
ul este un mineral nativ și în același timp o piatră prețioasă. Din punct de vedere chimic este una din formele de existență ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul amorf (grafitul) și fulerenele. ul cristalizează în sistemul cubic și poate atinge duritatea maximă (10) pe scara Mohs, duritatea variind însă în funcție de gradul de puritate a cristalului. Din cauza durității ridicate, cristalele de diamant pot fi șlefuite numai cu pulbere de diamant
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
datorită greutății specifice reduse; este un bun izolator termic și fonic; aspect frumos. Domeniul de utilizare este însă limitat datorită dezavantajelor și anume: Aceasta reprezintă amestecuri naturale din minerale care formează rocile, substanțe solide, omogene fizico-chimic, cu structură cristalină sau amorfă. Este un material des folosit în construcții și cu tradiție datorită calităților sale și anume: Betonul este o piatră artificială, obținut prin întărirea unui amestec omogen din liant, agregat și apă. În betoane, partea activă este liantul iar partea practic
Construcții () [Corola-website/Science/304312_a_305641]
-
(n. 20 noiembrie 1911, Cernăuți; d. 1 august 2008, București) a fost un fizician român de origine evreiască,dupa mama , membru titular al Academiei Române și vicepreședinte al acesteia (1990-1994). A adus contribuții fundamentale la fizica semiconductorilor amorfi; este considerat fondatorul școlii românești de cercetare în acest domeniu. A publicat studii și documente despre Bucovina natală. s-a născut la 20 noiembrie 1911 în Cernăuți, ca unicul fiu al social-democraților bucovineni Gheorghe și Tatiana Grigorovici. După absolvirea liceului
Radu Grigorovici () [Corola-website/Science/304350_a_305679]
-
București a organizat și condus un grup de cercetători care a studiat fenomenele de transport în straturi metalice subțiri dezordonate, explicate prin structura de benzi a metalelor respective (1959-1966). Dar rezultatele cele mai importante au fost obținute în studiul semiconductorilor amorfi (1964-1977). Grigorovici și colaboratorii au studiat structura, transportul electric, proprietățile optice și fotoconductivitatea în straturile amorfe de germaniu, siliciu și carbon obținute prin evaporare în vid. Pe baza acestor rezultate, Grigorovici a fost primul care a reliefat deosebirile structurale dintre
Radu Grigorovici () [Corola-website/Science/304350_a_305679]
-
straturi metalice subțiri dezordonate, explicate prin structura de benzi a metalelor respective (1959-1966). Dar rezultatele cele mai importante au fost obținute în studiul semiconductorilor amorfi (1964-1977). Grigorovici și colaboratorii au studiat structura, transportul electric, proprietățile optice și fotoconductivitatea în straturile amorfe de germaniu, siliciu și carbon obținute prin evaporare în vid. Pe baza acestor rezultate, Grigorovici a fost primul care a reliefat deosebirile structurale dintre straturile de germaniu și siliciu amorfe și microcristaline; a urmat elaborarea unui model structural, completat cu
Radu Grigorovici () [Corola-website/Science/304350_a_305679]
-
studiat structura, transportul electric, proprietățile optice și fotoconductivitatea în straturile amorfe de germaniu, siliciu și carbon obținute prin evaporare în vid. Pe baza acestor rezultate, Grigorovici a fost primul care a reliefat deosebirile structurale dintre straturile de germaniu și siliciu amorfe și microcristaline; a urmat elaborarea unui model structural, completat cu considerente energetice. Acest „amorphonic model”, rafinat ulterior în diverse laboratoare ca „random network model”, este astăzi practic unanim acceptat drept model structural pentru semiconductorii amorfi și a deschis drumuri noi
Radu Grigorovici () [Corola-website/Science/304350_a_305679]
-
straturile de germaniu și siliciu amorfe și microcristaline; a urmat elaborarea unui model structural, completat cu considerente energetice. Acest „amorphonic model”, rafinat ulterior în diverse laboratoare ca „random network model”, este astăzi practic unanim acceptat drept model structural pentru semiconductorii amorfi și a deschis drumuri noi în cercetare și aplicații. Aceste lucrări au adus grupului Grigorovici notorietate internațională, iar inițiatorului său recunoașterea ca mentor fondator al unei școli românești de cercetare în acest domeniu. Rezultatele au fost propagate la congrese internaționale
Radu Grigorovici () [Corola-website/Science/304350_a_305679]
-
și celule cu strat subțire. Un alt criteriu este felul materialului: se întrebuințează, de exemplu, ca materiale semiconductoare combinațiile CdTe, GaAs sau CuInSe, dar cel mai des folosit este siliciul. După structură de bază deosebim materiale cristaline(mono-/policristaline) respectiv amorfe. În fabricarea celulelor fotovaltaice pe lângă materiale semiconductoare, mai nou, există posibiltatea utilizării și a materialelor organice sau a pigmenților organici. Ca materie primă de bază siliciul este disponibil în cantități aproape nelimitate. Pot apărea însă strangulări în aprovizionare datorate capacităților
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
proprietăților fizice și a randamentului pe măsură. Celulele solare cu strat subțire se deosebesc de celulele tradiționale (celule solare cristaline bazate pe plăci de siliciu) înainte de toate în tehnologia de fabricație și grosimea stratului materialului întrebuințat. Proprietățile fizice ale siliciului amorf, care se deosebesc de cele ale siliciului cristalin determină proprietățile celulelor solare. Anumite proprietăți nu sunt încă pe deplin clarificate din punct de vedere teoretic. Chiar și la celulele solare cristaline lumina este absorbită deja într-un strat superficial (de
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]