1,881 matches
-
perspectiva ontologică, etică, epistemologică, praxiologică etc.; în felul acesta este structurată și "realizată" dialectica. Prima resemnificare a structurii S P, cea proprie analiticii, rămâne, în esența sa, formală; cea de-a doua, proprie dialecticii, este mai degrabă aplicativă. De aceea, analitica este, înainte de toate, un corpus de reglementări cu privire la folosirea diferitelor operații ale gândirii, în vreme ce dialectica, "interpretând" termenii S și P, apare, înainte de toate, ca o aplicație a analiticii. Această situare a celor două discipline judicative nu corespunde decât unui sens
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cea de-a doua, proprie dialecticii, este mai degrabă aplicativă. De aceea, analitica este, înainte de toate, un corpus de reglementări cu privire la folosirea diferitelor operații ale gândirii, în vreme ce dialectica, "interpretând" termenii S și P, apare, înainte de toate, ca o aplicație a analiticii. Această situare a celor două discipline judicative nu corespunde decât unui sens inițial pe care îl putem sesiza la o primă luare la cunoștință asupra lor. Oricum, amândouă au funcții aplicativ-constitutive în istoria filosofiei, pentru toate faptele semnificative din orizontul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
situare a celor două discipline judicative nu corespunde decât unui sens inițial pe care îl putem sesiza la o primă luare la cunoștință asupra lor. Oricum, amândouă au funcții aplicativ-constitutive în istoria filosofiei, pentru toate faptele semnificative din orizontul acesteia. Analitica și dialectica reprezintă, împreună, topos-ul rostirii judicative, locul în care se află regulile de metodă ale dictaturii judicativului și condițiile de posibilitate ale oricăror înfăptuiri semnificative în orizontul discursului (care se prezintă ca unitate a gândirii, rostirii și făptuirii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semnificative în orizontul discursului (care se prezintă ca unitate a gândirii, rostirii și făptuirii): logică, filosofie, știință, ideologie. Consecințele directe dar, firesc, formale ale instituirii dictaturii judicativului, cu toate elementele enunțate mai sus, sunt: a) pierderea întregului în parte (prin analitică), într-un fel, urmare directă a de-naturării logos-ului; b) constituirea aporiilor "logice" (prin dialectică). Întreaga istorie a filosofiei pro-vine, formal, tematic etc., din evenimentul constituirii dictaturii judicativului, chiar dacă istoric acest eveniment este ulterior începuturilor istoriei filosofiei. Despre acest eveniment
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din istoria filosofiei reconstrucții care îmi apar ca model de "realizare" a celor două discipline, demersul meu se va concentra în primul rând către sesizarea unor potențialități non-judicative; desigur, argumentând și participarea reconstrucțiilor în cauză la dictatura judicativului: a) la analitică, întrucât cuprind prescripții formale privind corectitudinea gândirii, rostirii, făptuirii, fiind respinse toate traseele de gândire care nu se aliniază la aceste reglementări; b) la dialectică, deoarece construiesc discursuri după regulile analitice și pretind valabilitate totală în virtutea "corespondenței" cu aceste reguli
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
regulile analitice și pretind valabilitate totală în virtutea "corespondenței" cu aceste reguli, respectând principii logice, cum este principiul noncontradicției, dar ajungând la aporii pe care nu le recunosc în privința forței lor de a semnala ceea ce poate căpăta valabilitate dincolo de prescripțiile formale "analitice". Desigur, de fiecare dată va fi vorba despre reguli de corectitudine a gândirii (rostirii și făptuirii) și despre condiții de adevăr (ale cunoașterii); în fond, despre acte de constituire a obiectelor judicative. Fiindcă ne aflăm încă sub dictatura judicativului, analitica
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analitice". Desigur, de fiecare dată va fi vorba despre reguli de corectitudine a gândirii (rostirii și făptuirii) și despre condiții de adevăr (ale cunoașterii); în fond, despre acte de constituire a obiectelor judicative. Fiindcă ne aflăm încă sub dictatura judicativului, analitica și dialectica apar, cred, și în filosofia contemporană: ca filosofie analitică și filosofie continentală. Acest fapt în cazul în care poate primi o dovadă suficientă, și numai angajând o interpretare propriu-zis judicativă a elementelor altor logici decât cea clasică de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
origine aristotelică reprezintă semnul cel mai clar pentru zăbava filosofiei în spațiul vechilor sale convenții, puse la punct încă din perioada filosofiei clasice grecești, prin evenimentul constituirii dictaturii judicativului. Rămâne, desigur, de dovedit că cele două "discipline" ale dictaturii judicativului, analitica și dialectica, au primit ca formă actuală a lor ceea ce numim filosofie analitică și filosofie continentală sau, cel puțin, că acestea două din urmă stabilesc unele corespondențe cu analitica și dialectica, în măsura în care cea dintâi, filosofia analitică, ajunge să formuleze reguli
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Rămâne, desigur, de dovedit că cele două "discipline" ale dictaturii judicativului, analitica și dialectica, au primit ca formă actuală a lor ceea ce numim filosofie analitică și filosofie continentală sau, cel puțin, că acestea două din urmă stabilesc unele corespondențe cu analitica și dialectica, în măsura în care cea dintâi, filosofia analitică, ajunge să formuleze reguli de corectitudine (privind gândirea, rostirea, făptuirea) și să schimbe relația subiect-predicat cu relația subiect-obiect, iar cea de-a doua, filosofia continentală, ajunge la reorizontalizarea instanțelor logice, subiectul și predicatul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
drum al gândirii, ajuns, cumva la un capăt. Chiar formele "extreme" de discurs din orizontul dictaturii judicativului, știința și ideologia, ar putea fi mai bine înțelese, strict formal (adică exclusiv după normele dictaturii judicativului, ale logos-ului formal), pornind de la analitică și dialectică, cea dintâi, știința, "coborând" analitica spre "obiect" și "subiect", cea de-a doua, ideologia, "înălțând" dialectica spre "subiect" și "obiect". Se poate ieși de sub dictatura judicativului? Dacă se poate, atunci în ce fel? În lucrarea de față în măsura în care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
capăt. Chiar formele "extreme" de discurs din orizontul dictaturii judicativului, știința și ideologia, ar putea fi mai bine înțelese, strict formal (adică exclusiv după normele dictaturii judicativului, ale logos-ului formal), pornind de la analitică și dialectică, cea dintâi, știința, "coborând" analitica spre "obiect" și "subiect", cea de-a doua, ideologia, "înălțând" dialectica spre "subiect" și "obiect". Se poate ieși de sub dictatura judicativului? Dacă se poate, atunci în ce fel? În lucrarea de față în măsura în care va putea prinde chip întregul ei proiect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o altă ideologie care se opune celor deja existente, este croită tocmai ca o hermeneutică radicală în fapt față de ipostaza desăvârșită a dictaturii judicativului: ideologia (pur și simplu), așadar față de însăși dictatura judicativului și de cele două discipline ale ei, analitica și dialectica. Dacă această ideologie polifonică este filosofie sau altceva, va fi stabilit la momentul potrivit. Oricum, ea ar trebui să acopere toate cele patru ipostaze fundamentale ale dictaturii judicativului și spații de valabilitate ale judicativului constitutiv (logica, filosofia, știința
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai cu seamă în prima Introducere la dictatura judicativului, dintre cele două din care este constituit proiectul acestei lucrări. De altminteri, cea de-a doua Introducere are rostul potrivit proiectului întregii lucrări de a "vorbi" de dincolo de instituțiile dictaturii judicativului, analitica și dialectica. Cea dintâi Introducere, însă, deși o va judeca pe aceasta împreună cu "instituțiile" ei, i se va supune, totuși. Prin urmare, ea poate prelua statutul de "critică", dar va fi vorba de un statut limitat prin autojudecare. În ce măsură este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
totul, adică și pe sine. Până la urmă, prima Introducere va fi o încercare de punere la probă a ipotezei formulate la început: preluarea și prelucrarea "obiectelor" filosofice de către un "subiect" gânditor (sau conștient) sunt reglate prin dictatura judicativului, luând forma analiticii și dialecticii; "lucrurile însele" sunt preluate și prelucrate, ele însele, judicativ. Tocmai de aceea, demersul se va constitui într-o reconstrucție filosofică având sensul unei "genealogii a dictaturii judicativului" veritabilă de-constituire a acesteia -, atâta vreme cât toate sensurile puse în mișcare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestei "iubiri" primare a unui alt-ceva, însoțită, destinal, de uimirile descinse din părăsirea unei lumi și de intrarea într-o lume "nouă". Gândirea-positum, gândirea dată în orizontul dictaturii judicativului, așezată în formele pe care tradiția ni le scoate la iveală analitica și dialectica -, forme care ne atrag ochii, mai întâi, apoi mintea rătăcită printre evidențele vederilor și atingerilor de toate felurile, la sfârșit, chiar mâinile făptuitoare, constituie, dacă se poate spune așa, "filosofia lui a ști de ce știi ceea ce știi". Gândirea-fenomen
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintr-o perspectivă istoric-naturală a cunoașterii, drept primul moment al istoriei dictaturii judicativului și ca primă formă a acesteia; formă ce cuprinde deja, cel puțin ca posibilitate, cele două discipline filosofice socotite mai devreme drept instituții ale dictaturii judicativului, anume analitica și dialectica (ultima, în acest început, "topica"). Istoric, știința logicii s-a constituit (mai bine ar fi: a fost instituită) în secolele V-IV î.H., datorită interesului filosofilor de a justifica valabilitatea enunțurilor pe care ei le formulau despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a lui Dumnezeu (sau, în cazul lui Dumnezeu, simpla gândire, fără cunoaștere, cum propune Kant) dobândesc inteligibilitate (înțelegere) în modul afirmat: pe temeiul enunțului S este P. E drept, întemeierea este mediată de cele două topos-uri constitutiv-regulative ale judicativului, analitica și dialectica, în cele mai multe dintre cazurile enumerate. Ajunși în acest loc, dominat de ideea concentrării judicativului în acest enunț atât de simplu în structura sa formală, se cuvine să deschidem o discuție despre relația sa cu un alt enunț, care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formal, datorită constituirii științelor, ghidate și ele, totuși, prin îndrumări conținute în exigențele formale ale logicii. Enunțul S este P, așadar, este temeiul logicii, al reconstrucțiilor filosofice ce au la bază modele formale, sprijinite ele însele, regulativ și constitutiv, de analitică și dialectică, al cunoașterii științifice, al întregii cunoașteri "naturale" (prin simț comun, sau prin atitudinea naturală); în consecință, toate acestea sunt de natura judicativului. Instituirea acestui enunț ca fundament al speciilor cunoașterii reprezintă faptul originar al dictaturii judicativului. Concentrarea logicului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu este unul propriu-zis non-judicativ, deși forțează deseori granițele dictaturii judicativului. În modernitatea târzie se petrece evenimentul reformalizării logos-ului ce va fi avut în vedere mai târziu, în contextul reducției judicative -, care constă în reluarea, pe baze noi, a analiticii elementelor logicului și mutarea accentului identitar al judicativului de la judecata propriu-zisă la "propoziție", altfel spus, de la unitatea aspectelor formal și alethic, la unitatea unei enunțări în care preeminență capătă cupluri de elemente heterogene, adică unul al aspectului formal, celălalt al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forma sa, fără nici o contribuție "hyletică" specifică și concretă ("în carne și oase") din afara formei sale. Din toate acestea putem înțelege că judecata însăși trebuie prinsă sub exigențele aporeticului. Ea nu reprezintă un temei sigur al cunoașterii, așa cum ne asigură analiticile și dialecticile filosofice. Aporia judecății, constând în alăturarea, în structura sa, a două elemente din "spații" diferite (din orizonturi de constituire diferite), se transmite tuturor elementelor din orizontul logicului, întemeiate pe judecată; de fapt, însuși pre-judicativul (ante-predicativul) este judicativizat, așa cum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este P în alte configurații decât judecata propriu-zisă. Date fiind cele susținute până aici, am putea accepta că în absența formei logice "judecată" nu ar fi posibile alte forme logice: de exemplu, raționamentul și argumentarea (specie a raționamentului). Bineînțeles, nici analitica și dialectica nu ar mai fi posibile, în absența formei S este P. Drept punct de plecare pentru cercetarea modalităților prin care relația judicativă (S P) structurează alte forme logice decât judecata consider, într-un sens strict analogic, un concept
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
multiplicității", socotind, mai departe, că relația S P este originară ca formă pură "logică", am putea căpăta o primă imagine asupra modalității în care această relație strict formală se "multiplică" pentru a constitui raționamentul și argumentarea (ca specie a raționamentului), analitica și dialectica; iar de aici, mai departe, întregul domeniul al logicii, filosofia cu toate elementele sale, teoriile diferitelor științe, toate demersurile ideologice. Așadar, teoria în cauză poate arunca o lumină asupra fenomenului multiplicării formulei judicative originare S P (prefer, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deja (raționamentul, pur și simplu) a unor reguli de formare (construcție) a unor noi interpretări, care constituie propoziții ce devin forme logice alethice (care pot lua valoare de adevăr), căpătând astfel funcții cognitive propriu-zise, atunci multiplicarea formei raționament conduce către analitică. Dacă sunt atașate aceleași elemente interpretative la argumentare (raționamentul dialectic), mizând de la bun început pe ideea de adevăr plauzibil, este constituită dialectica. Propriul acesteia din urmă este orizontalizarea interpretării și posibilitatea, pe această bază, a întrebărilor și răspunsurilor care îngăduie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raționamentul dialectic), mizând de la bun început pe ideea de adevăr plauzibil, este constituită dialectica. Propriul acesteia din urmă este orizontalizarea interpretării și posibilitatea, pe această bază, a întrebărilor și răspunsurilor care îngăduie noi întrebări. Ar mai fi de observat că analitica și dialectica instituie corpusuri de norme privind căile gândirii. De la bun început, ele constituie gândurile (au rol constitutiv pentru acestea) sub aspect formal, pe baza formei judicative originare și a "legilor logice", care funcționează a priori, așa cum funcționează regulile multiplicării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
priori, așa cum funcționează regulile multiplicării pentru Husserl. Ideea de logică presupune nu doar forme, ci și legi (reguli); tocmai acestea din urmă particularizează formele, conducându-le, prin interpretare, către adevăr, cunoștință, teorie asupra unor obiecte determinate etc. Odată ajuns la analitică și dialectică, prin operația multiplicării formei S P, aceste două "discipline" logice vor fi preluate drept corpusuri normative pentru logică, pentru ipostazele diverse ale filosofării, pentru teoriile științifice, care se ocupă de la bun început cu obiecte interpretate, și pentru demersurile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]