2,089 matches
-
2004). Eseistul cu imaginație glosează vioi despre "construcția" prin limbaj; termenul "zidire", străvechi, îi pare mai elocvent: "O adevărată construcție impune un fel de ritual, o succesiune exactă a faptelor, ca în toate activitățile umane fundamentale și cu o istorie ancestrală". Totuși, "o operă literară nu poate fi asemuită cu o zidire, ea nu are sau nu mai poate avea caracterul propriu de structură, de construcție, propriu oricărei zidiri (...); ea va fi un fluid continuu, lipsit de orice constrângere sistematică", ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
parfum de pajiști, tentații și seve înviorătoare: "Dureri de cap, cu insmnii și greață (...) / Dar și din morți de vrei să te ridici, / Te culcă-n fân, acasă: doar țărâna / Parcă îți ia durerile cu mâna!" (Migrenă). O filozofie practică ancestrală, deci verificată, își probează perpetuu impulsurile. Un senzualism sănătos (dionisiac) traducând contacte cu materia, punctează impresia de vitalism, de plenitudinar cu baze milenare. A învăța să mori senin, împăcat, încorporându-te în anotimpuri, a înțelege că permanență și trecere, tangibil
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sfârșitului Evului Mediu pentru evreigggg. În abundenta literatură produsă între 1880 și 1890, perioada medievală este readusă în centrul conștiinței evreiești din mediile intelectuale, ca și cum s-ar fi mers pe calea emancipării și integrării fără a renunța, chiar dimpotrivă, la ancestrala noțiune de victimizare în mâinile dușmanilor 64. Era pentru a înlătura antisemitismul epocii? Pentru a se convinge că, la fel ca în trecut, acest episod avea să fie și el depășit și că la capătul drumului erau zile mai bune
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pasaj din Hagada, text ritualic citit în căminele evreiești la masa de Paști, amintește că "la fiecare generație, se ridică împotriva noastră ca să ne nimicească". Orice situație de pericol grav, sau perceput ca atare, este de natură să trezească temeri ancestrale. Situația periculoasă în care s-a aflat Israelul în timpul războiului de Kippur din 1973 a zguduit puternic națiunea. Imediat după, se dezvoltă o înțelegere diferită a condiției disperate a evreilor în timpul genocidului, dublată de o determinare accentuată de a nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pline de mlaștini. Au fost ocolite de invadatori, fapt ce le-a permis unor comunități să-și găsească adăpost (de pildă, iașii). Numeroasele pasuri care traversează Carpații au favorizat o anumită omogenitate etnică. Poate fi întâlnit, de regulă, același fond ancestral pre indo european tracizat și apoi romanizat, slavizat sau maghiarizat, după caz. Poziționarea și forma acestor lanțuri muntoase și-au pus amprenta pe traseul care se dirija din Asia Centrală spre Balcani. Au funcționat ca niște obstacole naturale, chiar dacă au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
firul afluenților Dunării pe direcția nord vest, după caz, pe Siret sau pe Prut61. În partea sa nordică, i-au fost potrivnice, la început, extinderile teritoriale făcute de polonezi, interesați să avanseze mai degrabă spre Nipru, într-un spațiu slav ancestral. Mai târziu, a avut de suferit de pe urma divizărilor făcute de austrieci și ruși care au reorientat traseul spre nucleele lor politico militare 62. Cât timp în nord estul continentului nu a existat un centru de putere, direcția de deplasare împrumuta
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
copilului hiperconsumator, personaj ascultat, cu drept de a alege el însuși, dispunând de o părticică din puterea economică și controlând direct sau indirect o parte a cheltuielilor gospodăriei. Nu mai e vorba, ca în faza I, de eliminarea unor cutume ancestrale, ci de autorizarea exprimării unor dorințe subiective prin favorizarea comportamentelor autonome ale celor mai tineri cu ajutorul cumpărăturilor și al banilor de buzunar: în zilele noastre, consumul e conceput ca un instrument al plăcerii, al trezirii și al dezvoltării autonomiei copilului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și independent de orice fundament transcendent, tot astfel publicitatea s-a străduit să scoată modurile de viață din moștenirea tradiționalistă. Suveranitatea poporului, forța publicității: în ambele cazuri s-a concretizat același proces de autonomizare față de puterile normative moștenite din trecutul ancestral. Și tot așa cum, în numele puterii voinței generale, s-a înregistrat o creștere a autorității politice, a sporit și forța „mâinii vizibile a managerilor”, s-a amplificat și puterea economică asupra societății. Pretutindeni, în mod paradoxal, societatea ce dispunea de ea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
bun început consumeriste, spontan îndrăgostite de cumpărături și de evadări, de nou și de traiul mai bun. Astfel, publicitatea a încetat să mai fie un agent de inventare a unui stil de existență complet nou. Procesului de eradicare a obiceiurilor ancestrale îi succedă unul de reproducție lărgită a unor atitudini deja existente: „publicitatea-cauză” a cedat locul „publicității-expresie-intensificare” a cererilor sociale consumeriste. Nu mai e vorba de a inculca un nou etos, de a moderniza în marș forțat comportamentele, ci doar de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în relație cu o concepție pluralistă despre ființa umană, potrivit căreia o parte a individului continuă să rămână în strînsă legătură cu strămoșii, între vii și morți neexistând o separație radicală. În fiecare ființă vie, ceva veghează la păstrarea sufletului ancestral ce urmează să se reincarneze: la triburile Yoruba, suflul - capul, la triburile Fon -, cu acea dublă dimensiune a respirației care încetează odată cu moartea, în timp ce spiritul imaterial, prezent în acest suflu, se reîntoarce la străbuni 1. Toate efigiile interstițiului, care marchează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fundamental n-ar trebui, așadar, să ocolească problema reîncarnării, „noțiune extremă, ultimă, aflată la granițele cele mai îndepărtate ale rațiunii”. Legată deopotrivă de credința în viața de apoi și de mitul imortalității, ea nu poate fi disociată de „unele sentimente ancestrale ale comunicării cu sfera transcendentală”, ca un ecou al „paradisului pierdut”, ecou inseparabil de cultura noastră în pofida acceselor (și câteodată a exceselor) unui „necruțător spirit critic și sceptic”. „Ceea ce explică și acea nostalgie pe care am păstrat-o în noi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
complementarității despre care vorbea. Când publicul intră în sală, actorii se află deja acolo: niște bătrânei semănând izbitor cu acele figurine de ceară ce înfățișează oamenii „de parc-ar fi vii”, îmbrăcați în haine negre de doliu potrivit unei tradiții ancestrale, stau nemișcați lângă băncile evocând un catafalc pe care se vor așeza în curând. „În fața acestei înfricoșătoare imobilități inumane asemănătoare aceleia a morților”, în spectatorul ce dă cu ochii pentru prima oară de bătrâneii aceștia încremeniți ar trebui să se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ale vieții în cadrul societății, există două abordări distincte. Pe de o parte, teoriile evoluționiste consideră emoțiile programe afective universale, biologice, înnăscute, înscrise în codul genetic al oamenilor, care au evoluat în timp și care au funcția de a rezolva amenințările ancestrale și recurente cu care se confruntă supraviețuirea („Funcția primară a emoției este de a mobiliza organismul să răspundă rapid la provocările interacțiunilor interpersonale” - Ekman, 1992, p. 171). Pe de altă parte, teoriile constructiviste susțin că emoțiile sunt răspunsuri învățate în cadrul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
observatori ajungând prin aceasta la viziuni diferite asupra lumii. Astfel, unele limbi nu marchează genul substantivului (de exemplu, limba engleză), în timp ce în altele există trei genuri gramaticalizate - masculin, feminin, neutru (ca în germană, franceză, română, de pildă), sau reflectând concepții ancestrale privind forțele binelui și forțele răului. O entitate poate fi conceptualizată ca numărabilă sau nenumărabilă (rom. pâine, pâini/engl. bread), desemnată prin singular sau plural (rom. mazăre/engl. peas; rom. fasole/engl. beans; rom. mulți bani/engl. much money). Referirea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
2); jale (2); lume (2); matur (2); Moș Crăciun (2); nebun (2); om în vîrstă (2); păr alb (2); fără putere (2); sărac (2); senil (2); sfînt (2); singurătate (2); trecut prin viață (2); tristețe (2); zbîrcit (2); adolescent; amic; ancestral; aproape; are nevoie de ajutor; atotștiutor; bătrîn; bătrîna; bătrînă; bătrînețe; bătrînică; bebeluș; bogat; boli; bucurie; bun; buni; bunicii; calm; călit; căruntețe; celebru; cenușiu; chel; copacul; dor; drag; dragoste; durere; enervant; expirat; fericit; frică; gîrbov; gîrbovit; gras; greu; greutăți; inimos; inteligență
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); iubire (2); meleag (2); mîndrie (2); moșie (2); negru (2); origine (2); origini (2); popor (2); rădăcină (2); străbunici (2); rude (2); străbuni (2); străbunic (2); strămoș (2); valoare (2); vechi, antic (2); veșnic (2); Adam și Eva; adevărat; ancestral; anticvariat; apreciat; bani; bătrîni; bucurie; buneii; casa bunicii; casă; căciulă; costum; Cuza; Dacia; dacic; dacii; dar; dragon; dramă; Dumnezeu; durabil; enigmă; ereditar; evreiesc; experiență; fertil; fost; gol; greutate; ie; important, a ști cine ești; insignifiant; început; legendă; matur; meșteșug; mioară
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); tradiție (3); veche (3); amintiri (2); bunei (2); covată (2); curte (2); divan (2); Dornei (2); fum (2); lemn (2); lemne (2); mîncare (2); origine (2); soare (2); soț (2); șemineu (2); turte (2); vin (2); afară; alb; amintire; ancestral; arde; de ardere; armată; ars; ascuțită; așternut; bancă; bătătură; bază; beci; bine; bombă; bucurie; bună; bunătate; la bunici; bunicii; cal; cameră căldura; călduță; cămin; candelă; capră; casa mea; casă strămoșească; cenușă; cină; ciocolată caldă; comoditate; copil; copilărie; covor; cuptor de
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de bază Elemente de embriologie Ca orice ființă vie, corpul uman este construit după o schemă universală numită, în genetică, ADN. Medicina chineză exprimă această schemă în termen de forțe potențiale. Aceste forțe potențiale sunt: • energia speciei: Yuan Qi; • energia ancestrală: Zong Qi; • energia părinților: Jing Qi. Combinarea celor trei constituie capitalul energetic înnăscut al individului. Acest capital este stocat în rinichi. Forțele interacționează astfel: • cele trei forțe acționează în momentul concepției și determină partea înnăscută de Jing Qi a copilului
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
cu măduva osoasă, prin eritropoietina secretată de rinichi, care stimulează hematopoieza, dar și o funcție de gestiune a echilibrului hidric. Perioada de vârf a activității rinichilor se situează în intervalul orar 17 și 19. Funcții Rinichiul: • stochează esența, Jing-ul și Qi-ul ancestral; • primește Qi-ul inspirației; • guvernează reproducerea și fertilitatea; • guvernează creșterea; • produce și controlează măduva și oasele; • controlează orificiile; • controlează lichidele (în special saliva); • susține toate organele. Relații • Țesutul care corespunde rinichilor este firul de păr. • Deschizătura care corespunde rinichilor este urechea
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
pradă ușoară pentru manageri ca noi, școlite pe afară și căutate de head-hunteri, aceștia trebuie tratați cu maximum de atenție. Primitivi cum sunt (dacă vă puteți imagina, nici măcar de Kotler n-au auzit), au ca atu un soi de viclenie ancestrală și sunt mereu dispuși să manipuleze nepriceperea clienților. Negustorii bărbați sunt cei mai periculoși: abordează problematica gătitului într-o manieră insidioasă și persuasivă și, indiferent ce vând, sunt în stare să convingă o extraterestră să le cumpere toată marfa*. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de-a dreptul malefic, în vreme ce eșecul îl fundamentează. Iată: „Succesul îmi face rău, mă diminuează în propriii mei ochi, îmi macină încrederea în mine, pe când eșecul e afrodiziacul meu. După fiecare înfrângere, îmi revin, recapăt gust de viață. Autoflagelare permanentă, ancestrală Ă izvor de energie” (III, 149). De fapt, există la Cioran o veritabilă frică de succes; în adâncuri, nu se poate elibera de vanitate, de răbufnirile orgoliului, de bolile eului. Caută atunci anonimatul, își explorează trupul, face apologia eșecului. Sondează
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Atunci Spiridon își făcu cruce, luă cărămida ceea în mână și când o strânse, focul se ridică în sus, apa se scurse în jos, iar lutul rămase în mână."404 Începutul de an, în calendarul tradițional, reprezintă sărbătoarea unei divinități ancestrale, Terra Mater, așa cum reiese din majoritatea variantelor de Plugușor. Într-o variantă din Bucovina, pământul devine un personaj colectiv, prezent în scenariul inițiatic: "...Și-și luase bădișorul / Tăvala și plugușorul, / Cei doisprezece bourei / Și doisprezece plugărei, / Și-apoi mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la naștere, dar și a fetelor de măritat, Sânpetru de vară ține cheile raiului, Sânnicoară îi ajută pe pescari și pe cei ce călătoresc pe ape, pe călători în general.222 Mulți sfinți din calendar își au obârșiile în religiile ancestrale Sfântul Ilie, Sfântul Elisei, Sfântul Samson, , în mozaism, Sfântul Hermes și Sfântul Mercur, în politeismul greco-roman, Sfântul Ioasaf din budism / Budha-Botisava)Pe lângă sfinții canonici, având accepțiuni diferite în mentalitatea populară, există și personaje, considerate sacre, în credința arhaică: Rusaliile -zânele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lumii.337 În mitologiile lumii, șarpele este conceput dialectic, ca stăpân al pântecului lumii, chiar pântecele însuși, dar și ca dușman al soarelui, al luminii, al laturii spirituale a omului.338 Simbol al transformării temporale, al fecundității și al permanenței ancestrale, "complement viu al labirintului", ouroboros-ul, apare ca "marele simbol al totalizării contrariilor", în vederea devenirii cosmice și ca regenerare a forțelor prin schema reîntoarcerii: "animal al misterului subteran, al tainei aflate dincolo de mormânt, el își asumă o misiune ce devine simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Să-i puie perina mă-sei șerpi / Și așternutul ciulini / Să nu se poată odihni, ostovi, / Până la mine n-o veni."377 Arhetip fundamental al mitologiei universale, șarpele este un simbol ambivalent, încorsetând sau eliberând cunoașterea, plăsmuind sau distrugând lumea ancestrală. Categorii ale cunoașterii soarele, luna, pasărea, șarpele se deschid înțelegerii umane, printr-un exorcism al timpului, într-un spațiu sacru, recuperat ritualic, pentru a reinstaura ordinea cosmică primordială. CONCLUZII GENERALE Lucrarea " Poetica imaginii în creația populară din Bucovina" propune o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]