2,199 matches
-
fapt că acestea sînt retroversii subiective amplifică funcția explicativă: la urma urmelor, nemulțumirea în sine este subiectivă. Aceasta, întîmplător, demonstrează potențiala importanță politică a unor asemenea aspecte naratologice. La un moment dat, în What Happened to Massuro? este amintită o anecdotă despre zilele de școală ale celor doi actori, prima lor întîlnire, sentimentele reciproce de prietenie pe care nici unul nu le-a pus în cuvinte. Această anecdotă explică relația ciudată și sobră dintre cei doi bărbați în Noua Guinee, care, la
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
aspecte naratologice. La un moment dat, în What Happened to Massuro? este amintită o anecdotă despre zilele de școală ale celor doi actori, prima lor întîlnire, sentimentele reciproce de prietenie pe care nici unul nu le-a pus în cuvinte. Această anecdotă explică relația ciudată și sobră dintre cei doi bărbați în Noua Guinee, care, la rîndul ei, este o explicație a incapacității naratorului de a lămuri moartea bizară a lui Massuro, în timp ce neagă atît de categoric că frica ar fi fost
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
altul urmărea... Creditul minier... cifre... Astra română... alte cifre.... Nu s-a adeverit ce-mi spusese Orleanu: nu m-a atacat nici atunci și nici mai târziu de sume de bani. Țineam toți la el, ne înveselea adesea și cu anecdote vechi (cunoscuse multă lume) și era un corector bun. Mai aveam o datorie de plătit, lui Sergiu Filerot și după amiază m-am dus pe la el la Tipar. Pe cine găsesc însă? Tot grupul! (Din seara aceea nu mai fusesem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am predat pe toți sub luare de chitanță unui doctor bătrân, muscal, și de acolo ne-am întors la stadiul regimentului la Belvedere", împărțind mastica tovarășilor de arme, cărora de abea le-a ajuns. Pappasoglu mai povestește și o mică anecdotă "atingătoare de disciplina ostășească", în legătură cu dispozițiile aspre date de generalul Kiseleff pentru paza cordonului sanitar ce înconjura Bucureștii. După o inspecție făcută pe la diferitele puncte de trecere, Kiseleff, aflat într-o droșcă, a dorit să se întoarcă în oraș prin
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
folosite atunci, printre care înghițirea regulată de usturoi, purtatul la gât a unei sticluțe cu camfor și fricționarea cu oțet a celor contaminați 508. Dătătoare de seamă, pentru atmosfera de panică instalată odată cu izbucnirea în 1893 a molimei, este o "anecdotă istorică", figurând într-un volum memorialistic al ziaristului G. Rădulescu (care-și semna producțiile cu pseudonimul Archibald): "Timpul", organul conservatorilor, aflați atunci la guvernare, a semnalat primele cazuri înregistrate la Brăila și la Călărași, "cînd ne pomenim, în redacție, cu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
foarte puțini s-au supus prescripțiunilor profilactice medicale. Cei care au ascultat de ele - foarte puțini la număr - au putut să-și ferească, până la sfârșit, oamenii de molimă"528. Opinia curentă despre cauzele apariției molimei este dezvăluită și de o anecdotă povestită de comandantul unui regiment cantonat în satul Mircova și consemnată de un memorialist, magistratul Eugen Petit: "Holera trece cu două săculețe în mână; asaltată de rugămințile fierbinți ale locuitorilor să nu mai facă atâtea victime, se înduioșează și răspunde
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
timpul pentru un artist. Jonas, bucuros că are niște prieteni care nu se supără când lucrează în prezența lor, se întorcea la tabloul lui, fără a înceta să răspundă la întrebările ce i se puneau sau râzând când se povesteau anecdote. O purtare atât de firească îi făcea pe prietenii săi să se simtă din ce în ce mai bine. Buna lor dispoziție era atât de neprefăcută încât uitau până și de ora mesei. În schimb, copiii lui Jonas aveau în această privință o memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Gloria înseamnă zidire în amintirea semenilor. Deși perisabil, omul aspiră spre eternitate. Dacă am fi fost nemuritori, rămâneam troglodiți. Cine s-ar mai fi chinuit să supraviețuiască prin operă? Gloria se instalează ca lumea când posesorul ei ajunge personaj în anecdote. Geniile își racordează moartea la ordinea cosmică. Setea de absolut este o nobilă angajare într-o încleștare febrilă pe care știi dinainte că o vei pierde. Orice scriitor își dorește o Rosinantă care să-l ducă spre nemurire. Râvnim eternitatea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
urme, altele - amprente. Valoarea își secretă condiția care îi înfurie pe cei din jur. UMOR Există femei care simt lipsa bărbatului o singură zi pe an : când își cumpără lemne de foc. Fără acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Pe bolnavi îi doare mijlocul, pe filozofi - scopul. Timpul este cel mai mare umorist. El știe să râdă de toți și de toate. Râsul - un dans în jurul fricii. Jovialitatea zeflemistă ne-a salvat pe noi, românii, de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Fără acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Timpul este cel mai mare umorist. El știe să râdă de toți și de toate. REFERINȚE CRITICE V. Ghica este unul dintre puținii care ilustrează la noi specia dificilă a aforismului. Spre deosebire de veleitari, acest profesor tecucean cultivă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
stăpâni pe toți, așa încât orele petrecute o dată pe săptămână la Junimea stăteau în cel mai mare contrast cu viața de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteligenței libere”. Păi la Junimea era o regulă care spunea că „anecdota primează”. Dacă un junimist începea să spună o anecdotă, se întrerupea orice activitate. Dar... ferească-l Sfântul pe cel care povestea o anecdotă fără haz! Era luat în răspăr și „rușinat”... Erau doar câțiva junimiști neîntrecuți în a spune anecdote
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la Junimea stăteau în cel mai mare contrast cu viața de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteligenței libere”. Păi la Junimea era o regulă care spunea că „anecdota primează”. Dacă un junimist începea să spună o anecdotă, se întrerupea orice activitate. Dar... ferească-l Sfântul pe cel care povestea o anecdotă fără haz! Era luat în răspăr și „rușinat”... Erau doar câțiva junimiști neîntrecuți în a spune anecdote, în frunte cu Ion Creangă, urmat de Carageani și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o lume aparte, un vis al inteligenței libere”. Păi la Junimea era o regulă care spunea că „anecdota primează”. Dacă un junimist începea să spună o anecdotă, se întrerupea orice activitate. Dar... ferească-l Sfântul pe cel care povestea o anecdotă fără haz! Era luat în răspăr și „rușinat”... Erau doar câțiva junimiști neîntrecuți în a spune anecdote, în frunte cu Ion Creangă, urmat de Carageani și Iacob Negruzzi. Cel care dădea tonul la râs era amfitrionul - Vasile Pogor - care se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
anecdota primează”. Dacă un junimist începea să spună o anecdotă, se întrerupea orice activitate. Dar... ferească-l Sfântul pe cel care povestea o anecdotă fără haz! Era luat în răspăr și „rușinat”... Erau doar câțiva junimiști neîntrecuți în a spune anecdote, în frunte cu Ion Creangă, urmat de Carageani și Iacob Negruzzi. Cel care dădea tonul la râs era amfitrionul - Vasile Pogor - care se tăvălea râzând... Îndată ajungem acasă, vere. Până atunci, însă, să-ți mai spun una de-a lui
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
admir într-un salonaș de la etaj? De unde să știu eu la ce fantasmă te vei fi închinat? M-am închinat în fața a două tablouri semnate de Corneliu Baba. Apoi acesta e curat noroc, vere. Și fiindcă veni vorba, știi ce anecdotă circula „pe sub mână” în vremea ceaușeștilor? Nu știu. Așa că fă bine și scoate-o la lumină. Dălcăușii din jurul ceaușeștilor, știind că acestora le plăcea să se vadă pictați, angajau pictori mari... Până la urmă, a picat în plasă și Corneliu Baba
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
plin la douăzeci și patru de ani și academician la douăzeci și nouă), teribiliști (Pogor se declarase ateu, apoi budist), copilăroși (o replică frecventă în cenaclu era azvârlirea unei perne în capul interlocutorului), înainte de orice plini de ironie și simț al umorului: anecdota, cât mai "corosivă" trecea înaintea oricăror preocupări (și aici Carageani și Creangă erau neîntrecuți), poeziile care plăceau erau repede puse pe arii de operetă și cenacliștii ieșeau noaptea braț la braț, lălăindu-le în gura mare... Ce rămâne din statui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poporul egiptean nu și-a ținut minte strămoșii, cum se exprimă unii istorici moderni. Oaspetele zâmbi jenat. Dar gazda se sculă și veni să se așeze în alt fotoliu, în fața oaspetelui. Și zise: - Știi ce? Hai să-ți spun o anecdotă istorisită de un călător arab de acum vreo șase veacuri. Treceam odată, zice arabul, printr-un oraș străvechi foarte populat, și l-am întrebat pe unul dintre locuitorii lui cine a întemeiat acest oraș și când. " Nu știu, a răspuns
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-și oferi relații sexuale satisfăcătoare reciproc. Într-un manuscris numit Instrucțiuni de familie, scris de un cap de familie chinez bogat în jurul anului 1550 e.n., importanța principiilor tao pentru yin și yang în menținerea armoniei căminului este ilustrată printr-o anecdotă amuzantă: La est de strada noastră locuiește un bărbat tânăr și viril, de o conduită impresionantă. Și totuși, femeile lui se ceartă de dimineața până seara și nu-i dau nici o atenție. La vest de strada noastră locuiește un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
atică; În plus, nu avem de unde să știm În ce măsură bibliotecarii adoptaseră sistemul de a-și procura dublete. Dincolo de aceste nesiguranțe, este cert că au făcut mari eforturi pentru a aduna o colecție de literatură greacă ce tindea către completitudine. Există anecdote care aruncă o lumină asupra spiritului În care erau conduse afacerile bibliotecii. Se spune că regele ar fi decis să obțină un text precis al tragediilor atice și i-ar fi convins pe atenieni să-i Îm prumute copia oficială
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
directă, prelungită în situații din viața de zi cu zi între cercetăror și persoana chestionată. Cu toate acestea există anumite dovezi că în interviurile directe răspunsurile date de persoanele anchetate sînt influențate de prezența unei a treia persoane (Taietz 1962). Anecdotele sugerează că dacă un soț și o soție sînt intervievați împreună, pot da răspunsuri care au scopul de a-l păcăli fie pe cercetător, fie pe partener. Dacă se folosesc chestionare trimise prin poștă, nu se poate controla foarte mult
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
roman nu era încă bine conturat la începutul acelui secol, toleranța era mai accentuată decît în Grecia clasică, unde falsitatea era acceptată la nivele scăzute, atunci cînd nu era confundată cu adevărul, ca de exemplu cea din fabulele cu animale... anecdotele amuzante... și parodiile vieții de fiecare zi... (Forsdyke 1956:158) Aceeași distincție este făcută și în prezent. În Marea Britanie, dacă prin reclame se atribuie unor produse calități pe care nu le au, mincinoșii pot fi dați în judecată. Pe de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În neștire mie Însumi eu mi-ascund. (Alean) E evident că Blaga nu descrie starea haiku, dar dispoziția lirică pe care o marchează În acest poem este involuntar tangentă la cea dintîi. În gol s-arată un adaos de destin Anecdota, după cîte mi-aduc aminte chinezească, spune că un poet fusese invitat În atelierul unui pictor. Pictorul l-a plimbat două ceasuri prin atelierul cît un hangar arătîndu-i tablourile Înrămate și agățate pe pereți, dar și vrafuri, vrafuri de pînze
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ceea ce le apropie e finalitatea: deriziune, batjocură, demascare etc. printr-un generic joc al (di)simulărilor. La Arghezi, atunci când discursul rămâne în cadrele polemicii, singura modalitate de a-l stiliza este gluma (ironia, sub multiplele sale forme, antifrază, parodie, calambur, anecdotă etc.) Legată, psihologic vorbind, de plăcere, ea comportă un "efect de reversibilitate" mereu posibil, devenind "principiu de mișcare indispensabil imaginației" pe care textul polemic arghezian îl valorifică din plin. Gluma are rolul de a neutraliza agresivitatea, chiar simulând-o, mizând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
caracterul epidictic al expunerii și la dimensiunea ei afectivă)81. Secvențe de mică întindere, narative și/sau descriptive dau consistență nucleului narativ, fiind responsabile de coerența întregului scenariu. În textul polemic arghezian (și cu atât mai mult în cel pamfletar), anecdota, ca scenă epică, reprezintă un procedeu narativ predilect. Fiind o povestire în povestire ea produce o breșă ficțională în narațiunea factuală, pe care Arghezi a numit-o "invenție personală activă", ca o condiție sine qua non a literarității textului polemic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe după sobă, prin toate obscuritățile în care se ascundea regulat, am găsit, ca atunci când mă iau prin casă după pisoiul meu delicvent, în locul domnului Banu, câte un rotogol cleios. Erau răspunsurile sale literare la articolele mele"82. În planul argumentativ, anecdota, prin presupusul ei, joacă rolul unui raționament analogic prin ficțiune, pe când în cel narativ, dobândește o funcție estetică prin transcederea ludică a realului-evenimențial care a pretextat-o. Această micro-povestire ficțională (Gérard Genette) care este anecdota corespunde, de asemenea, în planul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]