1,474 matches
-
Este semnificativ însă faptul că Euthanasius o înfățișează pe femeie sub semnul unei agresivități inocente care sugerează o Veneră candidă. Cezara oferă o ipostază a iubirii pasionale asociată cu voluptatea panteistă. Contesa Bianchi este o ființă care ascunde sub înfățișarea angelică, năvalnice pasiuni telurice. Dragostea sa este cu atât mai agresivă cu cât în calea ei stă marchizul Castelmare, logodnicul acceptat din rațiuni materiale. Cezara e o ființă dominată de sentimente năvalnice care îndeamnă la pasiune. Ea ilustrează iubirea agresivă aflată
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
adevărul prin intuiție, omul decăzut trebuie să se mulțumească cu percepția reflexului său pe calea virtuții și a cercetării. Conform tradiției scripturistice, îngerii care văd mereu chipul Tatălui, sunt oglindirea Chipului pe care îl privesc. Prin urmare, cine contemplă chipurile angelice, surprinde, în lumina lor, chiar oglindirea. Omul care încearcă să trăiască potrivit modelului apărătorilor divini, devine oglinda lor. Îngerii sunt purtătorii acestui joc de oglinzi, prin intermediul cărora se poate pătrunde în spațiul transcendenței. Modelul călugărului ca imitatio angeli devine simbolul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sunt izolați doar aparent, întrucât sunt inserați în corpul social al statului și colaborează activ prin rugăciune. Rugăciunea, afirmă teologul, trebuie adresată lui Dumnezeu, superior tuturor celorlalte ființe, în așa fel încât creștinii să se poată uni cu toate puterile angelice care, ca o consecință a acestei unice iubiri față de Dumnezeu, sunt gata să folosească bunătatea și ocrotirea față de oameni. Recunoaște pe deplin puterea civilă atât timp cât aceasta nu intră în contrast cu cea divină, când trebuie să ascultăm de aceasta din urmă (glasul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
informații nu poate fi pusă la îndoială. Să fi fost așadar, centurionul Cornelius cel care ar fi format după sine sufletul religios al romanilor convertiți la Evanghelie? Potrivit mărturiei din Faptele Apostolilor se pare că da, iar aceasta în urma viziunii angelice, când Cornelius a chemat două din slugile sale de casă și pe un ostaș cucernic din cei care îi erau mai apropiați, cărora după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope (Fap 10, 7-8), să-l cheme pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vârtej de anotimpuri colorând un cer/ (totdeauna altul, totdeauna aproape)/ ca o frunză căzând. Ca o răsuflare aburită de ger." ("Cântec fără răspuns"). Iubirea, ca la toți marii poeți, devine un act de cunoaștere, indiferent dacă ea pendulează sub semnul angelic rilkean sau pătimaș, într-o lume fantastic înflăcărată ca la Poe: "Stelele capete fără trupuri/ mă iubeau, lunecând simultan/ pe o secundă cât ora, pe o oră de un an" ("Visul unei nopți de iarnă"). Sentimentele se desprind parcă de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui Yourcenar a coexistat într-o splendidă și chinuitoare apropiere indirectă cu opera sa un motiv pentru care a căutat să se extragă din lucrările ei de ficțiune. Obiectivul ei era să scrie ca și când ar fi fost doar un observator angelic, ce reconstruiește adevărul ca și când franțuzoaica scundă, grasă și neatrăgătoare de-abia depășind un metru cincizeci, cu ochi inteligenți, ar fi alcătuită dintr-un spirit neîntinat. Marguerite Antoinette Jeanne Marie Ghislaine de Crayencour s-a născut pe 8 iunie 1903, pe
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
picturi rupestre, un poem e dedicat lui Paul Gauguin, altul relatează binefacerile unei Seri cu Dali ș.a. Culorile peisajelor sunt însă mai tari, aproape expresioniste, iar personajele trasate cu pasta densă a anxietății sunt din ce în ce mai ambigue, părând scindate între diafanul angelic și demoniacul terifiant: "De un timp după miezul nopții/ îmi cresc cornițe// Odată am fost în Sud/ am discutat probleme// Cineva mi-a spus Creștinismul/ e pe ducă/ l-am mângâiat pe umeri// Nu uita era miezul nopții/ aveam cornițe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reangaja în lupta pentru atemporalitate. Aceasta e, de altfel, una între certitudinile transmise cu obstinație în discursul polifonic din Rezervația de îngeri (Editura Humanitas, București, 2013) admirabilă metaforă-simbol a poeziei înseși. Mizând, nu exclusiv însă, pe semnificațiile complexe ale figurii angelice (asociate când feminității, când umanului sau chiar poeticului), scriitorul își recapitulează, practic, marile teme ale poeziei, dar din varii perspective, într-o carte superbă despre frumusețe și urâciune, despre bucurie și suferință, despre candoare și prihană. În sfârșit, despre dez-limitare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
primul Rod și ultimul Jeu d'Amour, moartea, "cuvântul acesta atât de perfect", apare frecvent antropomorfizată: o întâlnim în ipostază de femeie cu ascendență baudelairiană, "Moartea-aceea cu râs frumos", și chiar ca un fel de Lolită, emanând în egală măsură angelic și demonic, suavitate și grotesc, senzualitate și spiritualitate: "! presimt cum va/ veni moartea (...) într-o dimineață/ ca aceasta, ducându-mă la apă am întâlnit o fetiță/ pe care ți-am arătat-o și ție,/ numind-o un pic depravată,/ căci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cu toții/ Noi prea-fericiții prea-hoții/ Pe toți ne mai doare o singură rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul pomană// Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Cu carne dulce-amară/ Precum înăuntru așa și afară" (Tatăl nostru). Spre finalul cărții, meditația asupra poemului angelic se prelungește, din ce în ce mai mult, în sfâșietoare litanie a unui spirit însetat de iubire ("Te iubesc// Aceasta este singura metaforă adevărată/ A poemelor mele") și, mai presus de orice, de ordinea absolută a Poeziei. Deloc întâmplător, Țara bursucilor se încheie cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și sânge grele...// Și-o omidă/ dă buluc prin manuscrise,/ ca o ftizică silfidă/ în tămâi de paraclise". Este evident, în aceste versuri, faptul că sursa neliniștii care i se insinuează, perfid, până îi cotropește ființa este chiar scindarea între angelic și demonic, după cum la fel de transparentă este speranța salvării prin scris: serafimul, unul dintre "atleții intermedierii" (Andrei Pleșu) între celest și teluric, deci între Dumnezeu și cópia lui infidelă, grea de păcate, este cel care îi mijlocește omului scrisul, ca acces
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1 noiembrie 1950) demonstrează limpede că Dali era familiarizat cu mecanica cuantică, al cărei părinte fondator era tocmai Max Planck 23. Proprietățile lumii cuantice au stimulat în mod deosebit imaginarul lui Dali. El era convins că particulele cuantice sunt elemente angelice 24. De la cine putea el avea toate aceste in-formații, dacă nu de la Lupasco? Lupasco și Dali s-au întîlnit de mai multe ori. Lupasco, însoțit de familia sa, l-a vizitat pe Dali, la Cadaqués, și o fotografie ni-l
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Press, 1983. 23 Salvador Dali, "Reconstitution du corps glorieux dans le ciel" (" Reconstituirea corpului glorios în cer"), in Etudes Carmélitaines, 1952, nr. 2, " Magie des Extrêmes", pp. 171-172. 24 Bruno Froissart, " Salvador Dali et le monde angélique" (" S.D. și lumea angelică"), in Salvador Dali, Journal d'un génie (Jurnalul unui geniu), Paris, Gallimard, "Idées" No 313, 1974. 25 Stéphane Lupasco, " Dali and Sub-realism" ("Dali și subrealismul"), in XXe Siècle, număr special "Hommage to Salvador Dali", 1980, pp. 117-118; "Dali et/ou
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
RFG, ci puterea de dincolo de ele. Dușmanul este, firește, întruchiparea Răului. Nu cu multă vreme în urmă, Răul era expresia perversității aparte a unei rase, a unui popor sau a unui stat al cărui caracter diabolic se opunea caracterului nostru angelic. Astăzi Răul este ideologizat, birocratizat, tehnicizat, anonimizat. El nu mai este încarnat în persoana unui Conducător responsabil. După Hitler, Stalin și într-un anumit sens Mao, nici un individ nu mai este stăpîn al trăsnetului; la urma urmei, distrugerea ar putea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
loc, iar picioarele extrem de lungi nu i-ar putea susține întreaga greutate a corpului fără sprijin extern. În ciuda diferitelor variante de Barbie (afroși nativ-americană, hispanică, asiatică), imaginea clasică a păpușii este cea cu părul blond, ochii albaștri sau verzi, fața angelică și o reputație de castitate care durează de aproape cincizeci de ani. Barbie are și un prieten, Ken, de mai bine de treizeci de ani, dar nu sunt semne că s-ar căsători sau că și-ar dori copii. La
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
înger (părul blond, pielea albă, ochii albaștri sau verzi), și asemenea lui, nu are nici părinți, nici copii; nu e clar de unde vine și nici încotro se îndreaptă. Fără încălțăminte, păpușa nu poate sta singură în picioare, ceea ce sporește impresia angelică pe care o propagă. Tot asemenea îngerilor, este asexuată, în ciuda încercărilor mai mult sau mai puțin reușite de a o prezenta drept heterosexuală (prin relația ei cu Ken, niciodată materializată), prostituată sau chiar lesbiană 123. La fel ca îngerii, Barbie
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul sideral, visul, reveria, solitudinea, nostalgia absolutului, floarea albastră, dublul, angelicul și demoniacul, răzvrătirea prometeică și titanismul etc.), în vreme ce toposul simbolist dezvoltă motive cromatice, motivul instrumentelor muzicale/al muzicii, al călătoriei, al târgului provincial etc. Laitmotivul (germ. Leitmotiv - „motiv conducător“) este motivul central al operei literare, impus prin repetiție. El are
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
realității interioare, al aproapelui/al departelui, al închiderii/al deschiderii etc. - planuri conceptuale: al eului liric/al tuului liric, eu/noi, eu/alții (ceilalți), al eului creator/al creației, al eului/al noneului; real/ideal, individual/universal, uman/di vin, angelic/demoniac, concret/abstract, aparență/esență etc. La nivelul întregului text, văzut ca un „corpus“, aceste planuri structurale se combină paradigmatic, corelate prin raporturi de analogie, de opoziție sau de complementaritate. 2.6. Moduri de expunere în opera literară Modul de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
conduc, a înscris în statutele sale: "Observatorul Internațional al Violenței în Școală va veghea ca această problemă să nu fie folosită într-un mod senzaționalist exagerându-i-se importanța (din motive politice, mediatice sau carieriste), nici negată într-un mod angelic". Cartea de față va face întocmai. Dar efortul nostru critic nu se va reduce la tentația mereu prezentă de a nega victimele etichetându-le prin fantasma insecurității. Refuzul senzaționalismului nu este decât o modalitate de a descrie mai bine banalitatea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de membri. În special, Observatorul Internațional al Violenței în Mediul Școlar va veghea ca această problemă să nu fie folosită nici într-un mod senzaționalist, exagerându-i-se importanța (pentru rațiuni politice, mediatice sau carieriste), nici negată într-un mod angelic; • realizeze o sinteză despre acțiunile eficace, ineficace și promițătoare, în funcție de literatura științifică disponibilă. Site Internet: www.ijvs.org Contact: debarberic@aol.com Bibliografie ADAMS T.A. (2000). "The status of school discipline and violence", Annals of the American Academy of
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în absolutism. Esențializarea reducționismului, ca și absolutizarea extensionismului sunt ambele procese deterministe. Identitatea virtuală, postumană (cyborgică, avatarică, transgenicăă, aflată mereu în redescoperirea alterității (uneori seducătoare, alteori monstruoaseă și a nomadismului, nu este privată de experiențe corporale diverse. Ideea trupului eteric, angelic, spectral sau nemuritor în realitatea virtuală (idee promovată cu precădere de transumaniștiă nu convine perspectivei materiale, spațiale și perceptive abordate în acest capitol, transumanismul fiind astfel criticat și demascat în punctele sale vulnerabile. Pe de altă parte, nici ideea trupului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Nadia. Se cuvine să consemnăm activitatea devotată a celor care asigurau legătura unității cu exteriorul de la centrala telefonică: Dediu Maricica, Tudusciuc Eugenia, Cihodaru Veronica, Nicolescu Aurora (fostă profesoară și secretar USSM), Popa Elena, Brașoveanu Maricica, Șerban Georgeta, Focșa Elena, Dăniciuc Angelica. Întrucât evoluția spitalului era strâns legată de structura și performanțele echipelor manageriale care s-au succedat la conducerea sa, ni se pare util să le consemnăm în succesiunea lor. Astfel, din anul 1968 până în decembrie 1989 au fost următoarele echipe
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
a Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
toate, ființa prin care contrariile devin "co-posibile"? Ea ne apare succesiv că idolatrizare și umilință, viciu și virtute, utilitate și gratuitate, erotism și pragmatism, dominată și dominantă, activă și pasivă, purtătoare de valori de civilizație și natura primitivă, rezervă de angelic și demonic. Toate acestea ne incită să gândim că mandatul său esențial este de a pune în spectacol contradicția. CAPITOLUL ÎI MITOPO(I)ETICĂ APARENTEI: FEMEIA PARIZIANA Personalitatea și specificitatea femeii pariziene a sugerat constituirea unei perspective complexe a analizei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
asemenea "model" de umanitate, în orizontul unei reconstrucții filosofice, nu în cel dominat de credința religioasă? Un asemenea om pare a fi, dată fiind condiția sa non-naturală dominată de legea divină, altceva decât om propriu-zis; poate o existență de condiție angelică, poate una identificată total lui Dumnezeu. Revenirea omului la sine, prin personalizare, pare a-l scoate pe om din propria condiție, pare a-l dezumaniza. Totuși, potrivit gândurilor lui Renouvier, omul ca persoană perfectă, revenit la legea lui Dumnezeu, nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]