6,567 matches
-
mental, nu-i așa? Se poate să se ajungă la abuz de medicamente și aș îndrăzni să afirm că s-a abuzat de medicație, ca un antidot administrat oamenilor care au personalități opozante. Unii consideră provocarea autorității drept un comportament anormal. Dacă așa este, înseamnă că cei care provoacă autoritatea pot fi calmați cu medicamente. Dar unde poate fi trasă linia între ajutorul acordat oamenilor și liniștirea cuiva? Ar fi mai bine dacă am deveni mai grijulii și mai atenți în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
comandă de urgență de la banca de oase, în acea noapte. Raza voise să onoreze comanda. Așa că n-ar fi vrut ca trupul lui Weller să stea într-un congelator timp de patru sau șase zile, în timp ce erau analizate constatările toxicologice anormale. Va trebui să verific, ca să fiu sigur dacă testele au fost făcute, spuse el. — Cred că ar trebui, zise Marilee. Pentru că, în conformitate cu dosarul spitalului, fiul decedatului lucrează pentru o companie de biotehnică, iar soția lucrează în cabinetul unui pediatru. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oameni, să fluture de fapt steagul. Și În cele din urmă a venit o cântăreață travestită, blondă și impresionantă, care voia să-și tatueze pe Încheieturile degetelor numele iubitului ei. Apoi a intrat un bărbat Între două vârste care arăta anormal de normal față de clientela obișnuită a salonului de tatuaj. Era Aram Martirossian. Aram era un bărbat Înalt, destul de solid și arătos, care avea un chip blând, dar obosit, o barbă neagră, un păr mai degrabă cărunt și niște gropițe adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la baltă și ne-am suit în barcă, soarele cobora și însângera apa neagră. Nu se auzea decât zgomotul vâslelor. La un moment dat l-am întrebat pe Dinu ce credea despre mine. Nu înțeleg, făcu el. — Crezi că sunt anormal? A râs atunci. Nu, deloc. Eu sunt anormal În noaptea aceea, am avut niște vise urâte care m-au trezit de două ori din somn. Se făcea că Dinu mă hăituise pe mine, silindu-mă să intru în mlaștină. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
soarele cobora și însângera apa neagră. Nu se auzea decât zgomotul vâslelor. La un moment dat l-am întrebat pe Dinu ce credea despre mine. Nu înțeleg, făcu el. — Crezi că sunt anormal? A râs atunci. Nu, deloc. Eu sunt anormal În noaptea aceea, am avut niște vise urâte care m-au trezit de două ori din somn. Se făcea că Dinu mă hăituise pe mine, silindu-mă să intru în mlaștină. Că eu eram vânatul, iar el vânătorul. Ridica pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dealtfel, obosit cum eram și moleșit de lumina care invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie, frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii, însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă găseam în fața unei nebune și, zăpăcit de această bănuială, am încercat să bâigui ceva, când a năvălit pe ușă o femeie grasă, corpolentă, cu părul puternic oxigenat care a strigat cu o voce autoritară, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine, simțeam răcoarea dimineții la picioare, îmi era chiar frig, ceea ce era anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici să mă învelesc. Parcă atârnam undeva între somn și trezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu știam cum să reacționez. „Femeia asta...” mi-am zis în sinea mea. Dar nu mi-am dus gândul până la capăt. Vroiam să spun: „e prea normală”, dar îmi suna prost această constatare; ar fi însemnat că eu mă purtam anormal. — Bine, spuse ea amuzată. Cu o condiție: mie să nu-mi vorbești despre Bătrânul. Ai mâncat? — Nu. — Atunci ridică mâneca la cămașă, să-ți iau sânge. Și cum eu stăteam în continuare buimăcit, s-a lipit de mine. Prostule! M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
persone care se conduce, în viață și implicit în societate, după propriile sale reguli, fără a ține cont de alegerile celorlalți. De exemplu, egoismul se caracterizează printr-o lipsă de amabilitate pe fondul unei lipse de educație, a unui caracter anormal, a unei atitudini morale deficiente. Pe de altă parte, în concepția aceluiași autor, egotismul este o maladie, subiectul suferind de faptul că se percepe pe sine ca fiind centrul universului, privește lucrurile denaturat, considerând tot ceea ce e în jurul său ca
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
prieteni ai noștri și că, În sfîrșit, cineva Îi dăduse glas. — Ce? Nu vrei să știe cea mai bună prietenă a ta că refuzi să faci sex cu mine? De ce, Doamne iartă-mă? Pentru că ar putea să creadă că ești anormală? Mă Înroșesc puternic. Conversația asta e incredibilă. Ce spune Dan e incredibil. — Dan, Încetează, Îl avertizez eu. Nu vreau să discut despre asta acum. Dan se uită la mine și clatină din cap, cu o expresie de dezgust pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
știu. Și chiar nu știu. De luni de zile dau vina pe Linda. Am izbutit performanța de a o Învinui pentru fiecare lucru rău care mi s-a Întîmplat, i-am construit o imagine demonică, de stăpînă peste o familie anormală și Îngrozitoare, dar acum că Emma, cea Încîntător de apropiată de mine, stă la masa din bucătăria mea, nu mai știu ce să cred. Nu vreau să recunosc asta, nu În fața Emmei, dar o parte din mine vrea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prietenă. În prima zi a lunii februarie am luat-o de nevastă, și pe Ansoald l-am adoptat cu acte-n regulă. Numai că Domnul avea încă o dată cu mine alte planuri. Boala Vibanei a început printr-o scurgere de sânge anormală și abundentă, însoțită ulterior de dureri. La început câte un junghi, apoi spasme intermitente și, în cele din urmă, suferință necurmată. Stefano învățase multe, dar s-a arătat neputincios să pună un diagnostic și să trateze cazul respectiv. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ea. A apucat-o groaza, gândindu-se cât mai avea să stea în poziția aceea fără să știe ce are de făcut. Stătea aplecată, ținând cu amândouă mâinile copil încă prins de uterul ei, prin cordonul ombilical. Părea mort și anormal, modelat din ceară. În dreptul sexului, se vedeau trei creste mici, paralele. Apoi a căzut ceva pe gresia verde a băii, o bucată de carne însângerată, ca un creier zdrobit, și odată cu el și sângele pe care nu-l mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în nări mirosul ăla nesuferit de lavandă, nu ne întâlneam prea des, iar de când tata fusese dus la Canal, aproape deloc, pentru că bunicul și bunica n-o prea aveau la inimă pe mama, spuneau despre ea că-i o curvă anormală care nu poate să priceapă cât de minunată e lumea în care trăim, că ea l-ar fi instigat pe tata și din cauza ei a avut el tot circul ăla cu partidul, și că tot din cauza ei a ajuns tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el. - De interpretă, răspunsese ea pe același ton. Yvonne avusese noroc. Mult noroc. Raftul care se prăvălise peste ea fusese oprit În cădere de cel opus, ferind-o astfel să fie strivită sub greutatea lui. Chipul ei avea o paloare anormală și Își ținea nările strînse. Lucas Îi găsi cu greu pulsul. Dar totuși Îl găsi. În timp ce Marie chema ajutoare, el examină cu grijă mîinile Yvonnei Înainte de a le lăsa jos și dădu din cap la Întrebarea mută a Mariei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el, lăsîndu-se fără opreliște În voia durerii. El Îi povesti totul, cu toată delicatețea de care se simți În stare: descoperirea trupurilor lui Nicolas și Chantal, foile de hîrtie acum decriptate, omorurile făptuite de Yvonne asupra copiilor ei, care erau anormali... Ușor, cu blîndețe, o atrase pe terenul anchetei pentru a Încerca să-i abată atenția de la durerea ei. Marie Își ridică brusc fața spre el. - Dar atunci... barca furată, busola, anexa găsită la Morgat? Cine a putut fi atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi preferat să fie... Cum a spus? Păru că se străduiește să-și amintească. - A, da: eliberat, ca ceilalți doi. Gwen se desprinse fără să-i răspundă și aruncă o privire scrutînd Întreg atelierul, dintr-odată tulburată de absența anormală a lui Pierric. Era totuși acolo cu cîteva minute mai devreme, ar fi putut jura. Fratele lui Gwen era pe faleză. Ușor aplecat Înainte, se uita la Marie și la Lucas, care coborau În golf. Marie descoperise un capăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas parcurse rapid raportul de autopsie și se duse spre Marie, care stătea la marginea falezei. - Legistul e sigur de concluzii? Întrebă ea cu voce surdă, fără să se Întoarcă. - A găsit apă de mare În plămîni și o concentrație anormală de antidepresive În sînge. Lexomil. Jandarmii recuperaseră două tuburi goale dinn buzunarele lui Loïc. Marie se gîndi la fratele ei, venit s-o vadă atunci cînd ea era În comă. De ce nu avusese puterea să iasă din acea stare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
buzunare, scoase cheia de contact și o ridică pe Marie cu un genunchi În șale. - Treci la comandă, direcția spre continent! Marie privi spre căpitănie, dar se gîndi că și dacă ar fi văzut-o cineva, nu ar fi părut anormal ca ea să plece pe mare Împreună cu Morineau. Cu moartea În suflet, porni motorul și manevră spre ieșirea din port. De cum ieșiră din raza vizuală, Stéphane se destinse și nu rezistă plăcerii de a savura răsturnarea de situație. - M-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de două ori la rînd e cam mult, nu crezi? susură Lucas Înainte ca Marie să preia ștafeta. - Mama mi-a povestit că atunci cînd erai copil aveai crize de somnambulism și de amnezie, ai putut ucide Într-o stare anormală, iar acum nu-ți mai amintești... - Nu e cu putință, nu e cu putință! Am impresia că-mi pierd mințile. - Nu te sfătuiesc să susții că ești nebun, Îl Întrerupse Marie, spitalul psihiatric pe viață nu e mai bun ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
comentariu despre o altă lume. Cam În aceeași epocă, citi Sonata Kreutzer și un moment crezu că această carte o ajută să-l Înțeleagă. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, pentru Bruno era evident că se aflaseră Într-o situație dezechilibrată, anormală, fără viitor; examinând trecutul, avem Întotdeauna impresia - probabil falsă - că funcționează un anume determinism. 12 REGIM STANDARD „În epocile revoluționare, cei care Își atribuie, cu un atât de straniu orgoliu, meritul facil de a fi trezit porniri anarhice la contemporanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dorința sexuală are drept obiect În primul rând trupurile tinere, iar cucerirea progresivă a pieței sexului de către adolescente a fost În fond o revenire la normal, o revenire la adevărul dorinței, analogă revenirii la adevărul prețurilor după o creștere bursieră anormală. Oricum, femeile care aveau douăzeci de ani În jurul „anilor ’68” s-au pomenit, ajungând la patruzeci de ani, Într-o situație jalnică. În general divorțate, nu puteau conta pe relația conjugală - afectuoasă sau sordidă -, după ce făcuseră totul spre a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și gravitaționale trebuia să ducă la o infinitate de soluții, la o infinitate de elemente chimice posibile. Totuși, Întreg universul e format pe baza a circa o sută de elemente; lista lor este inamovibilă și fixă. O asemenea situație - profund anormală din perspectiva teoriilor electromagnetice clasice și a ecuațiilor lui Maxwell - avea să ducă În final la dezvoltarea mecanicii cuantice, adăugă Desplechin. Biologia, după părerea lui, se afla acum Într-o situație analogă. Existența În tot regnul animal și vegetal a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că‑i instruia, dar Îi și forma, Îi distribuia În grupuri și subgrupuri și Îi plasa În categorii sexuale, cum i se părea lui mai potrivit. Unii urmau să ajungă soți și tați, alții vor fi homosexuali - cei normali, cei anormali, profunzii, amuzanții, jucătorii, speculanții; erudiții Înnăscuți, cei cu chemare pentru filozofie; amanții, truditorii, birocrații, narcisiștii, băutorii. Era foarte preocupat de aceste categorii. El Însuși Își detesta familia și se descotorosise de ea. Le declara studenților că veniseră la universitate ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu‑i așa. În artă te familiarizezi cu procesul vieții normale. Nu poți să anulezi pur și simplu oamenii sau să‑i trimiți la dracu’. Pe de altă parte, așa cum observase Ravelstein, eu doream să‑mi asum riscuri - doream chiar anormal de mult. „Riscuri titanice”, le numea el. - Chick, i‑ar fi greu cuiva să găsească o persoană mai imprudentă decât tine. Când mă gândesc la viața ta, sunt tentat să cred În fatum. Tu ai un fatum. Ești Întotdeauna gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]