1,367 matches
-
Rotterdamului. Comandantul garnizoanei era un inginer militar, colonelul Pieter Wilhelmus Scharroo. Garnizoana olandeză avea aproximativ 7.000 de soldați, dintre care doar 1.000 făceau parte din unități combatante. Pe malurile râului Nieuwe Maas erau plasate șapte plutoane de artilerie antiaeriană. Dotarea lor consta în mitraliere grele antiaeriene și tunuri cu tragere rapidă Oerlikon și Scottis. La nord de Nieuwe Maas era amplasată o baterie de tunuri grele antiaeriene. Alte două baterii de tunuri grele antiaeriene și patru plutoane dotate cu
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
colonelul Pieter Wilhelmus Scharroo. Garnizoana olandeză avea aproximativ 7.000 de soldați, dintre care doar 1.000 făceau parte din unități combatante. Pe malurile râului Nieuwe Maas erau plasate șapte plutoane de artilerie antiaeriană. Dotarea lor consta în mitraliere grele antiaeriene și tunuri cu tragere rapidă Oerlikon și Scottis. La nord de Nieuwe Maas era amplasată o baterie de tunuri grele antiaeriene. Alte două baterii de tunuri grele antiaeriene și patru plutoane dotate cu mitraliere antiaeriene erau amplasate la regiunea aeroportului
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
combatante. Pe malurile râului Nieuwe Maas erau plasate șapte plutoane de artilerie antiaeriană. Dotarea lor consta în mitraliere grele antiaeriene și tunuri cu tragere rapidă Oerlikon și Scottis. La nord de Nieuwe Maas era amplasată o baterie de tunuri grele antiaeriene. Alte două baterii de tunuri grele antiaeriene și patru plutoane dotate cu mitraliere antiaeriene erau amplasate la regiunea aeroportului Waalhaven. Baza aeriană Waalhaven era baza escadrilei a 3-a Java a Forțele Aeriene Regale ale Olandei dotată cu avioane grele
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
plasate șapte plutoane de artilerie antiaeriană. Dotarea lor consta în mitraliere grele antiaeriene și tunuri cu tragere rapidă Oerlikon și Scottis. La nord de Nieuwe Maas era amplasată o baterie de tunuri grele antiaeriene. Alte două baterii de tunuri grele antiaeriene și patru plutoane dotate cu mitraliere antiaeriene erau amplasate la regiunea aeroportului Waalhaven. Baza aeriană Waalhaven era baza escadrilei a 3-a Java a Forțele Aeriene Regale ale Olandei dotată cu avioane grele de vânătoare Fokker G.I. În data de
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
lor consta în mitraliere grele antiaeriene și tunuri cu tragere rapidă Oerlikon și Scottis. La nord de Nieuwe Maas era amplasată o baterie de tunuri grele antiaeriene. Alte două baterii de tunuri grele antiaeriene și patru plutoane dotate cu mitraliere antiaeriene erau amplasate la regiunea aeroportului Waalhaven. Baza aeriană Waalhaven era baza escadrilei a 3-a Java a Forțele Aeriene Regale ale Olandei dotată cu avioane grele de vânătoare Fokker G.I. În data de 10 mai, pe aeroportul Waalhaven erau staționate
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
poștale ( ("Rouen" și "Cote d'Argent") cu provizii. Acestea erau escortate de distrugătoare franceze (FS "Cyclone" și "Sirocco") și britanice (HMS "Valentine" și HMS "Winchester"). Convoiul a fost atacat de bombardierele germane, care au fost însă respinse rapid de focul antiaerienei. În port a sosit și un al doilea convoi, atacat la rândul lui de bombardiere, dar artileria antiaeriană aliată le-a alungat și pe acestea din urmă. În timpul luptelor, un avion de vânătoare francez a fost doborât de mitraliorii de pe
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
și britanice (HMS "Valentine" și HMS "Winchester"). Convoiul a fost atacat de bombardierele germane, care au fost însă respinse rapid de focul antiaerienei. În port a sosit și un al doilea convoi, atacat la rândul lui de bombardiere, dar artileria antiaeriană aliată le-a alungat și pe acestea din urmă. În timpul luptelor, un avion de vânătoare francez a fost doborât de mitraliorii de pe bombardierele germane. Pe parcursul zilei, avioanele de vânătoare Hawker Hurricane ale RAF au patrulat în spațiul aerian al provinciei
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
lanț"). Martorii oculari au raportat cel puțin două zeci de bombardiere care au zburat în mai multe valuri. Aceasta înseamnă că asupra Vlissingenului au executat raiduri cel p uțin două escadrile, poate chiar trei. Vasele aliate din port și bateriile antiaeriene de pe uscat ale francezilor și olandezilor au deschis focul împotriva avioanelor germane. În același timp, avioanele franceze au decolat pentru interceptarea bombardierelor inamice. Patru vase din port au fost scufundate de loviturile directe pe care le-au primit. De asemenea
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
practic aceeași organizare de război ca în anul 1917, care cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc. În plus, la începutul anului 1918 Marele Cartier General a decis gruparea cele 10 regimente de vânători în două mari unități de nivel divizie, Diviziile 1 și 2 Vânători. Tot la începutul anului 1918 s-a reînființat și Divizia
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
de la sud de râu. Apărarea orașului și portului Boulogne cădea în responsabilitatea Marine nationale, care a asigurat efectivele pentru ocuparea a unor forturi de secol XIX. Aceste efective au fost puse sub comanda lui Dutfoy de Mont de Benque. Apărarea antiaeriană era asigurată de opt baterii de tunuri QF 3.7-inch din cadrul Regimentului al 2-lea artilerie grea antiaeriană, opt mitraliere ale Regimentului al 58-lea de artilerie ușoară antiaeriană și de o baterie de proiectoare sosite din anglia pe 20
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
pentru ocuparea a unor forturi de secol XIX. Aceste efective au fost puse sub comanda lui Dutfoy de Mont de Benque. Apărarea antiaeriană era asigurată de opt baterii de tunuri QF 3.7-inch din cadrul Regimentului al 2-lea artilerie grea antiaeriană, opt mitraliere ale Regimentului al 58-lea de artilerie ușoară antiaeriană și de o baterie de proiectoare sosite din anglia pe 20 mai. Apărarea terestră era asigurată de două tunuri de câmp de 75 mm, două tunuri antitanc de 25
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
fost puse sub comanda lui Dutfoy de Mont de Benque. Apărarea antiaeriană era asigurată de opt baterii de tunuri QF 3.7-inch din cadrul Regimentului al 2-lea artilerie grea antiaeriană, opt mitraliere ale Regimentului al 58-lea de artilerie ușoară antiaeriană și de o baterie de proiectoare sosite din anglia pe 20 mai. Apărarea terestră era asigurată de două tunuri de câmp de 75 mm, două tunuri antitanc de 25 mm și de două tancuri (unul fiind neoperațional). Pe 20 mai
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
avea cam 9,5 km. Au fost postate puncte de baraj al drumurilor. La baraje au participat mai multe subunități - 50 de infanteriști ai regimentului regal din Albert, 100 de geniști ai companiei a 262-a și personal din bateriile antiaeriene. În oraș se mai aflau cam 1.500 de miliari ai Corpului auxiliar de drumuri și soldați belgieni și francezi ai unor unități de instrucție, cu toții fiind insuficient instruiți pentru acțiuni de luptă. Contraatacul franco-britanic de la Arras i-a făcut
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
14 complete de stații au ajuns la trupele sovietice. Încercările stației în poligon s-au realizat în ianuarie-februarie 1945 confirmând concluziile pozitive ale testului fabricii din Moscova. În anul 1945, radarul P-3 a intrat în înzestrarea Trupelor de Apărare Antiaeriană, Forțelor Aeriene și Marinei, și s-a produs în cantități semnificative în varianta auto (P-3A) și fixă. Mai târziu tehnologia de fabricare a fost transferată Uzinei V.I. Lenin din orașul Gorki pentru producția de serie. În anul 1947 a fost
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
P-3A. Din anul 1948 acesta a primit denumirea de «Печора». Următoarea stație realizată din P-3 a fost P-8. Radarul a fost conceput pentru avertizare timpurie și în special în calitate de stație de dirijare a aviației de vânătoare a apărării antiaeriene și în cazuri particulare și ca stație de indicare a țintelor pentru artileria terestră. Trăsătura constructivă a radarului a fost sistemul său de antenă, constând din două antene: una azimutală (dispusă orizontal) de la care semnalele ajungeau la intrarea receptorului prin
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
au raportat descoperirea a 1.244 avioane staționate pe aeroporturile din jurul Parisului, dintre care 550-600 de avioane cu un singur motor. Toate aceste avioane și fabricile aeronautice din zonă trebuiau distruse. Germanii dispuneau de informații militare detaliate cu privire la amplasarea bateriilor antiaeriene și a instalațiilor de la sol. Operațiunea urma să fie executată pe 30 mai, dar la fel ca și atacul de pe 22 mai, a fost împiedicată de vremea proastă. Operațiunea a fost compromisă în cele din urmă de lucrul în echipă
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
fost urmărită îndeaproape de avioanele franceze bimotoare de patrulare Potez 631, dintre care unul a fost doborât în misiune. Germanii aveau să copieze această tactică pentru interceptarea bombardierelor grele americane în timpul campaniei pentru Apărarea Reichului. Aviația de vânătoarea și artileria antiaeriană franceze au reușit să doboare 10 avioane germane, dintre care patru bombardiere. Unul dintre aceste avioane era pilotat de "Geschwaderkommodore" al KG 51, Josef Kammhuber. Comodorul a fost rănit și a fost luat prizonier. Kammhuber avea să fie eliberat din
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]