5,517 matches
-
configurație antigenică identică. Experiment reușit, dar nereproductibil, din păcate, dat fiind numărul extrem de redus de gemeni identici raportat la numărul celor care au nevoie de un transplant de organ. A trebuit ca Jean Dausset să descopere sistemul HLA (Human Leucocyte Antigen), situat pe brațul scurt al cromozomului 6, și denumit ulterior complex major de histocompatibilitate (MHC- Major Histocompatibility Complex), pentru ca fenomenul de rejet să fie înțeles, în linii mari. De potrivirea celor 6 antigene principale care compun acest complex depinde intensitatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Dausset să descopere sistemul HLA (Human Leucocyte Antigen), situat pe brațul scurt al cromozomului 6, și denumit ulterior complex major de histocompatibilitate (MHC- Major Histocompatibility Complex), pentru ca fenomenul de rejet să fie înțeles, în linii mari. De potrivirea celor 6 antigene principale care compun acest complex depinde intensitatea fenomenului de rejet celular și, în ultimă instanță, acceptarea sau respingerea organului transplantat. Întrucât, în majoritatea cazurilor, transplantul de organe se face între indivizi ai aceleiași specii, dar cu configurație antigenică diferită (allogrefe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de fagocitoză, punând bazele înțelegerii imunității celulare. Tot atunci, Behring și Kitasato descoperă existența anticorpilor, fapt care a permis elaborarea conceptului de imunitate umorală. În anul 1900, P. Erlich elaborează teoria catenelor laterale, anticipând rolul anticorpilor ca receptori membranari ai antigenului, ceea ce a permis înțelegerea proprietăților de recunoaștere a substanțelor străine sau a agenților străini de către componentele moleculare ale sistemului imunitar. Tot el elaborează conceptul horror autotoxicus, cu înțelesul că, în condiții normale, organismul nu poate produce anticorpi împotriva propriilor sale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
străine sau a agenților străini de către componentele moleculare ale sistemului imunitar. Tot el elaborează conceptul horror autotoxicus, cu înțelesul că, în condiții normale, organismul nu poate produce anticorpi împotriva propriilor sale componente. Ulterior se elucidează structura moleculară a anticorpilor și antigenelor și se descoperă mecanismele celulare implicate în răspunsul imun, stabilindu-se că limfocitul ocupă o poziție centrală în cadrul acestora. Totodată se descifrează mecanismele de sinteză și de secreție a anticorpilor de către plasmocit, acesta fiind o celulă derivată din limfocitul B
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fig. 1.1). Limfocitele T au fost încadrate în două categorii „helper” și „killer”, în funcție de rolul pe care acestea îl joacă în realizarea răspunsului imun, raportat la interacțiunea lor cu linfocitele B, care sintetizează imunoglobulinele (Ig), adică anticorpii (Ac), față de antigenele (Ag), specifice. Aflate în repaus, celulele T și B nu pot fi deosebite morfologic (A). Diferențierea apare însă atunci când aceste celule devin active. Astfel, celula B activă (celulă plasmatică) (B) are o citoplasmă cu o bogăție extraordinară de reticul endoplasmic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
surprins imagini elocvente ale interacțiunii dintre limfocitul B secretor de Ac și limfocitul T helper, în realizarea unui răspuns imun eficient. Schimbul de limfokine între celulele sistemului imunitar coordonează răspunsul imun. Când unei celule T helper îi este prezentat un antigen de către o celulă B sau un macrofag, celula T răspunde prin a sintetiza și secreta un potpuriu de molecule peptidice mici, semnalizatoare, numite limfokine. Limfokina IL-2 revine în celula T și determină ca aceasta să crească și să se multiplice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
T răspunde prin a sintetiza și secreta un potpuriu de molecule peptidice mici, semnalizatoare, numite limfokine. Limfokina IL-2 revine în celula T și determină ca aceasta să crească și să se multiplice. Alte limfokine acționează asupra celulelor B prezentatoare de antigen, ordonându-se proliferarea acestora și transformarea lor în celule plasmatice, care secretă cantități masive de imunoglobuline (fig. 1.3). Alți factori coordonează activarea macrofagelor, a plachetelor sangvine și a altor elemente ale sângelui sau declanșează proliferarea celulelor stem dorminde care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
coordonat al tuturor acestor molecule și tipuri celulare se finalizează cu un răspuns inflamatoriu care atacă și distruge microorganismele invadatoare și repară leziunile cauzate de acestea. S-a făcut distincția între imunitatea dobândită, ca răspuns la invadarea organismului de către un antigen, și imunitatea naturală, nativă, de așteptare, reprezentând abilitatea intrinsecă a sistemului imunitar de a răspunde la anumite antigene, bazată pe prezența unor limfocite desemnate Lyz1, selectate pentru expresia unui anumit repertoriu de specificități de anticorpi (Lewin, 2000). S-a înțeles
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
microorganismele invadatoare și repară leziunile cauzate de acestea. S-a făcut distincția între imunitatea dobândită, ca răspuns la invadarea organismului de către un antigen, și imunitatea naturală, nativă, de așteptare, reprezentând abilitatea intrinsecă a sistemului imunitar de a răspunde la anumite antigene, bazată pe prezența unor limfocite desemnate Lyz1, selectate pentru expresia unui anumit repertoriu de specificități de anticorpi (Lewin, 2000). S-a înțeles astfel că există un răspuns imun (RI) mediat umoral, în cadrul căruia se realizează producerea de imunoglobuline specifice pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Lyz1, selectate pentru expresia unui anumit repertoriu de specificități de anticorpi (Lewin, 2000). S-a înțeles astfel că există un răspuns imun (RI) mediat umoral, în cadrul căruia se realizează producerea de imunoglobuline specifice pentru molecule străine organismului, cu valoare de antigene. Acesta reprezintă evenimentul primar în realizarea RI. Recunoașterea antigenului (Ag) de către anticorpul (Ac) corespunzător conduce la realizarea complexului Ag-Ac. Formarea acestuia mobilizează alte componente ale sistemului imunitar cum ar fi limfocitele T, care stimulează limfocitele B să producă și să
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de anticorpi (Lewin, 2000). S-a înțeles astfel că există un răspuns imun (RI) mediat umoral, în cadrul căruia se realizează producerea de imunoglobuline specifice pentru molecule străine organismului, cu valoare de antigene. Acesta reprezintă evenimentul primar în realizarea RI. Recunoașterea antigenului (Ag) de către anticorpul (Ac) corespunzător conduce la realizarea complexului Ag-Ac. Formarea acestuia mobilizează alte componente ale sistemului imunitar cum ar fi limfocitele T, care stimulează limfocitele B să producă și să secrete anticorpi specifici antigenului invadator. Asemenea limfocite T, capabile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
primar în realizarea RI. Recunoașterea antigenului (Ag) de către anticorpul (Ac) corespunzător conduce la realizarea complexului Ag-Ac. Formarea acestuia mobilizează alte componente ale sistemului imunitar cum ar fi limfocitele T, care stimulează limfocitele B să producă și să secrete anticorpi specifici antigenului invadator. Asemenea limfocite T, capabile de a induce limfocitelor B capacitatea de a secreta anticorpi, s-au numit celule T helper. Formarea complexului Ag-Ac declanșează totodată procesul de distrugere a antigenului, proces în care rolul major revine complementului. Acesta este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
limfocitele B să producă și să secrete anticorpi specifici antigenului invadator. Asemenea limfocite T, capabile de a induce limfocitelor B capacitatea de a secreta anticorpi, s-au numit celule T helper. Formarea complexului Ag-Ac declanșează totodată procesul de distrugere a antigenului, proces în care rolul major revine complementului. Acesta este o componentă a sistemului imunitar a cărui denumire semnifică tocmai acțiunea sa de a susține, mai exact de a complementa, acțiunea anticorpului, asigurându-se astfel distrugerea antigenului. Complementul reprezintă un set
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
procesul de distrugere a antigenului, proces în care rolul major revine complementului. Acesta este o componentă a sistemului imunitar a cărui denumire semnifică tocmai acțiunea sa de a susține, mai exact de a complementa, acțiunea anticorpului, asigurându-se astfel distrugerea antigenului. Complementul reprezintă un set de aproximativ 20 de proteine care interacționează, realizând o cascadă de reacții proteolitice. O celulă bacteriană infecțioasă, cu valoare de antigen, pătrunsă în organism, este lizată sub acțiunea unei asemenea cascade de reacții proteolitice reprezentând componenta
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sa de a susține, mai exact de a complementa, acțiunea anticorpului, asigurându-se astfel distrugerea antigenului. Complementul reprezintă un set de aproximativ 20 de proteine care interacționează, realizând o cascadă de reacții proteolitice. O celulă bacteriană infecțioasă, cu valoare de antigen, pătrunsă în organism, este lizată sub acțiunea unei asemenea cascade de reacții proteolitice reprezentând componenta complement a SI al organismului gazdă. Acțiunea complementului este desăvârșită prin atragerea macrofagelor al căror echipament enzimatic hidrolitic erodează celulele țintă cu proprietăți antigenice. Complexul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a modalităților în care celulele T helper ajută celulele B: 1) odată legată la o celulă B, celula T helper secretă limfokine care stimulează celula B să se dividă prin mitoză și să sufere diferențiere spre a sintetiza anticorpul specific antigenului, devenind celulă plasmatică (din Kimball, 1994). Pe de altă parte, există un răspuns imun mediat celular, realizat de către o clasă de limfocite T numite celule T citotoxice sau celule T ucigașe , adică T killer. Un asemenea răspuns imun mediat celular
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
numite celule T citotoxice sau celule T ucigașe , adică T killer. Un asemenea răspuns imun mediat celular este declanșat de invadarea organismului de către un parazit intracelular (de exemplu bacterii intracelulare, virusuri). Celula gazdă invadată de virus expune la suprafața sa antigene virale, care sunt recunoscute de către receptorul celulelor T, desemnat TCR. Acesta reprezintă echivalentul din limfocitele T al anticorpilor produși în limfocitele B. O trăsătură esențială a unei asemenea reacții de recunoaștere este aceea că antigenul viral trebuie prezentat de către o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
virus expune la suprafața sa antigene virale, care sunt recunoscute de către receptorul celulelor T, desemnat TCR. Acesta reprezintă echivalentul din limfocitele T al anticorpilor produși în limfocitele B. O trăsătură esențială a unei asemenea reacții de recunoaștere este aceea că antigenul viral trebuie prezentat de către o proteină celulară care reprezintă o componentă a complexului major de histocompatibilitate (CMH) . O asemenea proteină CMH prezintă în configurația sa cuaternară o fosă sau o adâncitură la nivelul căreia este legat un fragment peptidic derivat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
trebuie prezentat de către o proteină celulară care reprezintă o componentă a complexului major de histocompatibilitate (CMH) . O asemenea proteină CMH prezintă în configurația sa cuaternară o fosă sau o adâncitură la nivelul căreia este legat un fragment peptidic derivat din antigenul viral. Complexul realizat între acest fragment peptidic de sorginte virală și proteina CMH este recunoscut de către TCR și astfel este relansată suita de reacții care conduce la distrugerea celulei infectată cu virus. Condiția sine-qua-non a realizării unui RI eficient este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și proteina CMH este recunoscut de către TCR și astfel este relansată suita de reacții care conduce la distrugerea celulei infectată cu virus. Condiția sine-qua-non a realizării unui RI eficient este ca limfocitele T să aibe capacitatea de a recunoaște deopotrivă antigenele străine și proteinele CMH, pentru a se realiza discriminarea dintre celulele infectate cu virus și celulele neinfectate și astfel ca răspunsul imun mediat celular să fie îndreptat doar asupra celulelor infectate cu virus. O asemenea discriminare reprezintă prerogativele interacțiunilor complexe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
testul limfocitotoxicității (fig. 1.4) în care se utilizează reactivul albastru tripan a permis evidențierea reacțiilor pozitive sau negative pe care sistemul imunitar le poate avea față de elementele non-self care invadează organismul. Albastru tripan intră în celulă prin membrana lizată, antigenul de suprafață celulară fiind recunoscut de anticorpul specific lui. Celula nonself se colorează în albastru, semn cert al unui răspuns imun eficient. B. În cazul în care celula nonself prezintă un antigen nerecunoscut de anticorpul specific, ea nu va fi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Albastru tripan intră în celulă prin membrana lizată, antigenul de suprafață celulară fiind recunoscut de anticorpul specific lui. Celula nonself se colorează în albastru, semn cert al unui răspuns imun eficient. B. În cazul în care celula nonself prezintă un antigen nerecunoscut de anticorpul specific, ea nu va fi lizată și colorantul nu va pătrunde, celula rămânând necolorată, ceea ce semnifică un răspuns imun eșuat În anul 1958, imunologul australian McFarlane Burnet, elaborează teoria selecției clonale, care a devenit paradigma imunologiei moderne
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
McFarlane Burnet, elaborează teoria selecției clonale, care a devenit paradigma imunologiei moderne și pentru care el a primit Premiul Nobel. Teoria postulează că sistemul imunitar este constituit dintr-un număr enorm de clone de limfocite, corespunzător unui număr egal de antigene. Fiecare clonă este alcătuită dintr-o populație de celule identice genetic care descind dintr-o singură celulă stem, prin mitoze succesive. Prin zestrea lor ereditară comună, componentele clonei de limfocite au capacitatea de a recunoaște un anumit antigen, această capacitate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
egal de antigene. Fiecare clonă este alcătuită dintr-o populație de celule identice genetic care descind dintr-o singură celulă stem, prin mitoze succesive. Prin zestrea lor ereditară comună, componentele clonei de limfocite au capacitatea de a recunoaște un anumit antigen, această capacitate fiind conturată în cursul evoluției de milioane de ani a speciei, timp în care specia a venit în contact cu un număr enorm de antigene diferite și a înscris în patrimoniul său genetic diferențierea unui număr echivalent de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ereditară comună, componentele clonei de limfocite au capacitatea de a recunoaște un anumit antigen, această capacitate fiind conturată în cursul evoluției de milioane de ani a speciei, timp în care specia a venit în contact cu un număr enorm de antigene diferite și a înscris în patrimoniul său genetic diferențierea unui număr echivalent de clone de limfocite. Este un exemplu tipic de lamarckism (principiul eredității caracterelor dobândite). Toate celulele unei clone poartă pe suprafața lor molecule identice de anticorpi care funcționează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]