KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

și să se aproprie țipând în gura mare, inuman, de mine. Nu făcu asta. Înclină capul, mutându-și atenția de la mine la balta groasă de vomă de la picioarele mele. — O, măiculiță, făcu el, e greu atunci când se întâmplă. M-am aplecat în față și am riscat să arunc o privire spre locul în care se uita el. Ceva se mișca înăuntrul vomei. Am sărit ca electrocutat în picioare, trântind scaunul pe podea, în spatele meu. Acel ceva se desprinse încet de mucus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
i-am tras un șut tare, făcându-l să se învârtă pe pardoseală către fată, care așeză scaunul în chip de scară în fața geamului spart, și am auzit-simțit un sunet ca fâșâitul memelor ieșind la suprafața lumii și fata se aplecă și apucă laptopul și strigă „Vino“ și se urcă pe scaun și se aruncă pe geam și dispăru și apoi... am rămas doar eu. Doar eu, alergând. Doar eu, alergând, fiindu-mi greață și tremurând din tot corpul și neștiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mai lovit de o denivelare și m-am ținut strâns de ea cu mâna dreaptă. — Aproape - patruzeci de metri? — Aprinde-o, numără până la doi și las-o să cadă. Mi-am scos brațul drept de după mijlocul ei și m-am aplecat în față, spre ea, pentru a-mi menține echilibrul înainte să scot țigara din gură. Ținându-mă bine de motocicletă cu coapsele, am adus vârful portocaliu în contact cu fitilul undeva deasupra ochiului meu stâng. Fitilul se transformă într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
deoparte, m-am ridicat în picioare și mi-am pus rucsacul în spate. Tocmai îmi verificam buzunarele ca să mă asigur că am tot ce-mi trebuie, când am observat carnețelul roșu al lui Scout pe podea, lângă perete. M-am aplecat ca să-l ridic. Îl răsuceam în mâini, când ea se ivi din nou la intrarea în pasaj. — Ți-am spus eu că ăsta e drumul bun, strigă. E o spărtură în zid care conduce direct în depozitul bibliotecii. Noi... Eric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
prin care intrasem în așchii de lemn și maldăre de cărți rupte. O bubuitură puternică de cealaltă parte a zidului. Mormanul de cărți se clătină, dar nu se clinti din loc. Apoi Scout ieșind în pas alergător din spatele bibliotecii căzute, aplecându-se asupra mea albă la față și transpirată. — Iisuse, îmi pare rău, a trebui s-o fac... Doamne, Eric, ești teafăr? Dar eu săream deja în picioare, înșfăcând cușca pisicii. — Hei, hei, hei, făcu ea, oprindu-mă, cu mâinile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Lasă-te în genunchi și uită-te. Așa am făcut. Mărginit de șezutul și picioarele din spate ale scaunului și dispărând în adâncimile tumulului am zărit un mic tunel întunecat. Am ridicat privirea spre ea. — Glumești, nu? Scout zâmbi, se aplecă și mă sărută pe frunte. — Mi-e teamă că nu, spuse. Pe-acolo o luăm. 23 O lume de pix Am îngenuncheat amândoi la marginea tumulului cu cușca lui Ian între noi, uitându-ne la tunelul adânc, de hârtie. — Bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Mă privi în ochi și am văzut răceala dinlăuntrul ei; plaja pustie, măturată de vânt, peretele dinspre mare bătut în scânduri, zăpada căzând în adâncul unei păduri de copaci goi și negri. Își retrase brațul de pe umerii mei și se aplecă din nou să contemple tavanul. — Vrei să-și spun adevărul? — Da, te rog. — Cred c-o să ne ștergem de pe lume, exact așa cum se șterge scrisul de pe lespezile vechi de mormânt din naosul bisericilor. Am continuat să-mi leagăn picioarele, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de la noianul de prize și mufe. — Așa, zise. Haide, haide, aici nu ești de nici un ajutor, nu-i așa? Am făcut câțiva pași prin cameră. Doctorul se urcă pe o cutie cu aparate, pe jumătate acoperită de fire, apoi se aplecă să inspecteze un monitor, bătând cu frenezie într-o tastatură din apropiere. — Unde ești, unde ești?... Nnu. Se întoarse, se ridică, se mută la alt ecran. Cioc cioc cioc. Ciociociociocioc. — Nu... A, da. Uită-te. Ridică ochii spre mine. — Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Am reușit cu greu să mă țin pe picioare și, sprintând înainte, am zărit o arcadă. O arcadă în peretele coridorului dinainte. Sunetul venea dinăuntru. Trebuia să fie... Dang - treisprezece. Plămânii parcă îmi luaseră foc. M-am oprit, m-am aplecat, cu mâinile pe genunchi și trăgându-mi răsuflarea. Trecu un moment. Două momente. — Dacă toaleta o cauți, ai trecut de ea. Întoarce-te la ultima răspântie și ia-o la dreapta. Surpriza mă făcu să tresar, dar vocea îmi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bucătăriei. Era deschisă, neonul de un albastru electric proiectând o dungă pe podea și-n sus, pe cotoarele cărților de pe peretele din față. Am auzit sunetele scoase de un ibric, o linguriță de cafea zăngănind într-o cană. M-am aplecat pe după cadrul ușii. Scout. Ceva - nervii mei, sângele meu - tresări și încremeni la vederea ei, o fântână transformându-se în gheață și electricitate statică înlăuntrul meu. Ea mă văzu înainte să-mi pot trage capul înapoi, ridicând degetul mare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ian și-o așeză în montaj lângă toate celelalte. Scout își scoase impermeabilul gros și-și trase pe ea vesta, dându-și părul pe după urechi doar ca acesta să iasă și să-i cadă pe față de fiecare dată când se apleca. Din spatele paharului meu cu hârtii, încercând să rămân neobservat, am urmărit-o cum îl dă la loc iar și iar. Mi se părea că apăruse o graniță nestatornică între noi și nu puteam risca decât priviri fugare spre ea. Singura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
apropie împleticit de marginea bălții pe care o lăsasem și se așeză. Cuvântul dispreț nu prea făcea dreptate expresiei afișate de motan. — Îmi pare rău, am spus, știind că nu era de ajuns. — Cum te mai simți, Toto? zise doctorul, aplecându-se spre el cu un zâmbet incredibil, prea larg. E suficient de cald pentru tine azi? Ian îi aruncă genul de privire la care te-ai aștepta de la o platformă orbitală de apărare cu laser. — Da, ei, asta-i. Doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-și brațele și umerii. — Eu așa zic, tu nu? Am pus sulița cu atenție pe punte și-am făcut cei câțiva pași care mă despărțeau de spatele navei. Cu o mână așezată bine pe imprimanta laser pentru echilibru, m-am aplecat peste pupa și m-am uitat în jos - doar albastrul oceanului și două pagini albe, îmbibate de apă. — Și unde e acum? am zis, uitându-mă mai departe în jos. E tot aici? Nu știu, răspunse Fidorous. Poate. — Poate? — Probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și am sărutat-o. — Hei, râse ea, îndepărtându-se și așezându-se pe mine. Am stat așa un moment, eu uitându-mă în sus la ea, ea uitându-se în jos la mine. Expresia ei deveni liniștită, nemișcată, serioasă. Se aplecă și mă sărută o dată, de două ori, tandru, pe buze. — Ești uluitoare, am șoptit. Îmi zâmbi într-un fel aproape sfios, apoi se aplecă și mai tare, afundându-și fața în gâtul meu. Și tu, zise și cuvintele îmi răsunară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
la ea, ea uitându-se în jos la mine. Expresia ei deveni liniștită, nemișcată, serioasă. Se aplecă și mă sărută o dată, de două ori, tandru, pe buze. — Ești uluitoare, am șoptit. Îmi zâmbi într-un fel aproape sfios, apoi se aplecă și mai tare, afundându-și fața în gâtul meu. Și tu, zise și cuvintele îmi răsunară în urechi ca o răsuflare întreruptă. Am cuprins-o cu brațele, dar ea se eliberă, având pe chip zâmbetul acela tăios, mai familiar. — Haide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mea de bere, apoi din nou la mine. Nu suntem pe teren drept. — Se înclină. Noi ne înclinăm. Scout se ridică în picioare și ne apropiarăm amândoi de marginea punții unde cutia stătea și împrăștia bere la piciorul balustradei. Se aplecă s-o ridice, se opri la jumătatea drumului și, încet, se îndreptă din nou de spate. — Ai auzit asta? întrebă. — Ce? — Ascultă. Zgomotul era slab și înfundat, dar era prezent. Brr-brr, brr-brr. Butoiul ieși la suprafață la o sută de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
par lung cu un cârlig la capăt dintr-un stativ de pe peretele cabinei. — Ce-o să faci cu aia? — Să trag de frânghia butoiului și s-o leg. Odată ce-l vom fi legat de barcă, putem mulina firul și... Doctorul se aplecă peste apă, întinzându-se peste balustradă ca un jucător de biliard, cu parul întins în față. — ... O să-l tragem la suprafață, dacă o să fim nevoiți. M-am trezit că picioarele mă duc din nou în spate, spre cabină. Doctorul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
prin spumă și vinciul scârțâind și apa și spuma și umbra, o coadă uriașă ieșind din apă. Fidorous, strigând ceva indescifrabil în zgomotul acela și vinciul încordându-se și eu strigând ceva și butoaiele și coada și apa agitată. Orpheus aplecându-se spre apa nestatornică și metalul și eu ținând sulița și strigând. Fidorous spunând s-a încâlcit și s-a încâlcit în cablu și butoaiele și sulița și spuma și stropii. Cușca ieșind parțial din apă, zdrobită și ruptă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și sulița și spuma și stropii. Cușca ieșind parțial din apă, zdrobită și ruptă și goală și cu un butoi deasupra - brr brr - și eu strigând și ținând sulița. Coada, burta rechinului, o înotătoare ca o lamă albă încovoiată. Orpheus aplecându-se în apă și doctorul strigând și eu strigând la cușca goală și doctorul spunând ne trage în jos și tai-o și el cu un cuțit, o macetă. Barca pârâind, lăsându-se în apă, doctorul cățărându-se peste balustradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

moare! Moare iepurele, Edmundîci! Ce vorbé-i asta?! N-aș fi vorbit eu despre așa ceva dacé nu ar fi fost așa! Nu m-aș fi gîndit! - Nu știu. Nu știu ce-mi zici... Luna lumină fereastră micé de la grajd. Șasa se aplecă peste nuielele legate cu sîrmé și lovea porcul peste boț. Așa știa el cé mor porcii cel mai bine, pește boț. Ieșind din grajd Șasa și-a șters sandalele de iarbé că sé nu-l miroase tata. Era un miros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
se menținea În trupul lui Șasa că o bilé de fier Într-o sticlé cu dop, sau ca o bulé de aer Într-o sticlé cu apé, care se mișcé dintr-o parte În alta a sticlei, atunci cînd o apleci, la fel cum spaimă lui Șasa se ducea dintr-o parte În alta a trupului. - Ce faci aici, Șasa? - Nimic... Era un sentiment Îngrozitor. Și parcé oasele pieptului nu ar fi fost ale lui, ci ar fi fost niște oase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
nu-i mai vine sé respire. El ar fi stat toaté ziua așa, cu degetele fetei mai mari În cap sé se miste ușor și să-i fereascé pérul, si sé-i atingé el burtă cu umérul. Ea parcé s-a aplecat și mai tare, și l-a Împins cu burtă În umér, si asta era parcé și mai plécut, si Șasa simți o moleșealé plécuté, și ar fi vrut sé-și lipeascé obrazul de burtă fetei mai mari și sé o strîngé

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
aproape și péreau grei. Șasa se gîndea cé pe un astfel de nor chiar c-ar putea sé stea Dumnezeu féré sé cadé, atît de groși erau. Dupé ce se uité mai mult i se péru cé chiar Îl vede aplecat peste el. Dar În curînd totul s-a destrémat și Începu sé semene cu altceva. Nici n-avea cum sé fie Dumnezeu acolo. Se séturé și se ridicé sé plece. Își trase pantalonii și se aplecé sé ridice sacul, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
ținea umbrela deschisé cînd se curéța. S-a poticnit o daté și s-a prins cu mînă de rézétoare și a lovit cu umbrela o alté faté care se curéța. S-au uitat una la alta pe urmé s-au aplecat și se curéțau mai departe. Era o ploaie foarte mérunté. Toți copiii stéteau la rînd la rézétoare și se Împingeau unul pe altul sé se grébeascé. Șasa s-a curéțat mai Înainte și a intrat În școalé și aștepta. CÎnd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
cu pér ale mamei lui Katereva, care se ridicau și célcau asfaltul cel sur cu linie pe mijloc; bucéți colorate de baloane din care se Întindea o bucaté de ațé și flori care cédeau pe jos și nu se mai aplecă nimeni sé le ridice. - Stimați locuitori ai orașului, vé felicitém cu Sérbétoarea Mondialé a Muncii, Întîi Mai, pe care toaté Uniunea Sovieticé azi o sérbétorește! Sute de milioane de muncitori, tineri și vîrstnici, pionieri și comsomoliști, octombrei și chiar cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]