2,077 matches
-
al mesei, să fie dat de-a dura/ și aruncat cu cana bărbaților pe piept,/ și-aprins de la țigară și dominat cu gura". Poemul "Nisipurile" se adâncește treptat într-un univers torențial, pentru ca apoi, în versuri tulburătoare, tonul să devină apocaliptic. Imaginile sunt expresioniste, nisipul se extinde cosmic. O stare frenetică de curgere prin an creează poetului o neliniște, pentru că, așa cum moartea constituie sfârșitul unui ciclu, și înflorirea, ajunsă la apogeu, marchează declinul, deci începutul morții: Iarăși cădem într-un blestem
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mea era mai vie și mai reală decât stelele distrugător de uriașe. (Camil Petrescu) - Hiperbola substantivală interferează cu epitetul, metafora, comparația, enumerarea: Imensul cristal careți servește de pleoapă. (Gellu Naum); Abia mai înțeleg bocetul, ca o litanie, ca un blestem apocaliptic, din adâncul adâncurilor parcă.; Între noi e o prietenie definitivă ca viața și moartea. (Camil Petrescu) - Hiperbola verbală se poate suprapune unei dezvoltări a metaforei verbale, unei antiteze etc.: poți zidi o lumentreagă, poți so sfaremi... (M. Eminescu); Departe, vedeam
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Programul romantismului românesc (M. Kogălniceanu, „Introducțiune“ - Dacia lite rară, 1840) pledează pentru crearea unei literaturi cu specific național, inspirată din istoria na țională, folclorul românesc, frumusețea naturii Țărilor Române. Etapele roman tismului românesc sunt: - Romantismul pașoptist (1830-1866) este „vizionar și apocaliptic cu Heliade, mesianic și exaltat cu literatura de exil a pașoptismului, epic și solar cu Alecsandri, declamator și gotic cu Bolintineanu, dezamăgit și fantastic cu pașoptiștii, titanic și sar castic cu Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care are ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
urmare a întîlnirii cu ideea de revoluție, așa cum a apărut ea formulată în 1789. Revoluția a fost privită ca un act purificator prin care oamenii pot accede spre un alt tip de societate, furia maselor și justiția revoluționară jucînd rolul apocaliptic al unui Dumnezeu care împarte dreptatea pentru eternitate. Prin intermediul lui Jean-Jacques Rousseau, socialismul va prelua ideile egalității creștine a oamenilor (ca fii ai aceluiași Tată) și a fraternității propuse de credincioșii întru Hristos. În viziunea sa, inegalitățile sînt de nejustificat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pieziș!/ Copac pribeag uitat în câmpie..." Sacrul se confundă cu profanul (Belșug), fiorul erotic amintește de Zburătorul heliadesc (Lingoare), plasticitatea viziunii este remarcabilă în contacte afective (Creion). Spaima este de ordin pur intelectual. În Duhovnicească ne întâmpină teroarea existențială, haosul apocaliptic: "toți au plecat", "toți au murit de tot". Însetat de absolut, poetul caută divinitatea în natură "printre stele", "printre pești", febril, dorind o dovadă materială: "Vreau să te pipăi și să urlu: Este! " În ultimii Psalmi se revoltă împotriva dumnezeirii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fabuloasă a lui Dumnezeu. Noul ciclu de poeme este unul faustic, demonic, destinul fiind secretizat în mișcările sufletului; un titanism romantic, având înclinații spre "lirismul luciferic". Heruvimul arghezian, bolnav, a căzut în țărână (Heruvim bolnav), teroarea existențială domină în haosul apocaliptic de sfârșit de lume (Duhovnicească), aspirația spre absolut este condiția tragică a omului (Între două nopți). Având o imagine terifiantă despre moarte, poetul suferă din cauza absenței divinității, este copleșit de solitudine, știe că nu va primi răspuns. Divinitatea argheziană își
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și iarna/ Coboară amândouă/ Și plouă și ninge/ Și ninge și plouă" (Moină) ; b. Apa nu este un simbol al vieții, ci unul care degradează: "Și parcă dorm pe scânduri ude/ În spate mă izbește-un val" (Lacustră); c. Zăpezi apocaliptice acoperă existența umană: "Ninge grozav pe câmp la abator/ Și sânge cald se scurge pe canal" (Tablou de iarnă); d. Primăvara bacoviană provoacă nevroze: "Dar iar rămâne totul o lungă teorie/ O, când va fi un cântec de alte primăveri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
12. "Marele Tot", în cosmologia lui Blaga, presupune ca fiecare lucru să tindă către partea sa de increat; 13. Creatorul de mituri poetul este creatorul de mituri, de imagini trans-semnificative; 14. Dorința de pierdere în anonimat, regresiunea spre originar, transcendentul, apocalipticul, gustul stihialului, vizionarismul poetic opus structuralismului; 15. Aspirații supra-individuale ale eului: dionisiacul (în Poemele luminii), panismul (în Pașii profetului), exhatologia expresionistă (În marea trecere); 16. Cosmicismul intact (natura, oamenii, elementele, divinitatea); 17. Elanuri titanice, în stare să cucerească cerul, pământul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
duh al pământului, cu instincte primare, un alter-ego al meșterului, pe care-l pune în contact cu iraționalul (Anton Nicolae); este înzestrat cu forță telurică și putere vizionară, stopând zona instinctelor elementarului; pare a fi bântuit de coșmaruri și prevestiri apocaliptice". Bogumil este un spirit demonic, un confident al meșterului, un slujitor al dogmei bogumilice, opunîndu-se rațiunii, nefiind de acord cu Manole, care încerca să evite crima printr-o soluție științifică: "calculul e un joc necurat". El îl împinge pe meșter
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Camil Petrescu voia să facă din scris un prilej excepțional de trăire autentică. În câteva zeci de pagini, imaginea sacră a războiului este demitizată, cu soldați care luptă haotic, apărându-și mecanic viața. Unul dintre capitole sună ca un blestem apocaliptic: Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". Experiențele numeroase conferă romanului note de autenticitate. Se poate spune că Ștefan Gheorghidiu are curajul asumării propriului destin, manifestă interes pentru experiențe-limită. Drama lui e de natură intelectuală provocată de căutarea adevărului, a certitudinilor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
colectiv: masa țăranilor din Amara; evocă răzmerița provocată de nemulțumirea țăranilor, desfășurarea, destrămarea violentă a forței mulțimii. În timpul răscoalei, țăranii au iluzia unei dreptăți care să vină datorită voinței divine sau dintr-un univers ancestral. Nebunul satului vorbește despre vremuri apocaliptice, despre cai albi și călăreți care transmit porunca lui Vodă ca țăranii să-și împartă pământurile boierilor. Țăranii vorbesc, din când în când, cu subînțelesuri: "Rabzi, rabzi și oftezi până nu mai poți ș-apoi..."; Din iarna asta nu-i
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
necunoscut spunând: scoal’ că-i foc, Leonido! Scoal’că-i revuluție, bătălie mare afară! Siguranța confortului prezent îl îndeamnă pe Leonida să nu creadă aceste ipoteze teribile: Aș! Vorbă să fie! Ce te pomenești vorbind, domnule? Dar Efimița descrie întâmplări apocaliptice, o întreagă lume de coșmar: Bătălie la poartă, soro: pistoale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote, lucru mare, de am sărit din somn! Iată că rolurile se schimbă, printr-o răsturnare dramatică de mare maestru, căci Leonida cel atât de amator
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
acțiunii"47. 2.1.1. d. Imagini-simbol ale distrugerii Pe același fond muzical, pe ecran sunt proiectate imagini ale distrugerii. Spectatorul poate presupune, așadar, ca a avut loc un război. În istoria recentă, omenirea anilor '80 se obișnuise cu peisajul apocaliptic al confruntărilor armate. Trecuse deja prin două conflagrații mondiale, prin războiul din Vietnam, iar războiul rece echivala cu o permanentă amenințare atomică. Din discuțiile personajelor, prima dată din convorbirea dintre Lasca și Tiossido, spectatorul află că este vorba despre războiul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
să vă ridicați la înălțimea profeției. Umanitatea pe care o veți vedea aici este o umanitate de supraviețuitori, "un mic rest" după marea catastrofă pe care o simțim cu toții venind. Or, dumneavoastră nu sunteți din acea lume. În această lume apocaliptica, nu mai sunt episcopi, nu mai e Biserică. Cu toate acestea, există ceva care persisită, la fel de profund că instinctul sexual, fără de care n-ar mai fi nici supraviețuitori. Este nostalgia Facerii, a Evangheliei și a Apocalipsei. Chiar dacă aceasta poveste e
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fi format din autori existențialiști și ai filosofiei absurdului direct indicați de Sábato însuși: Dostoievski, Kafka, Sartre, Camus. Cu Kafka are în comun coșmarul și metamorfozarea monstruoasa, dar Sábato trece dincolo de scriitorul din Praga, ducând oroarea până la o viziune generală, apocaliptica, buclă absurdului fiind compensata de buclă speranței, inexistentă la Kafka. Angela B. Dellepiane, unul din exegeții sabatieni, spune: "Similitudinea cu Kafka este evidentă. Că și protagonistul din Metamorfoza, Pablo (este vorba despre Pablo Castel, personajul central din Tunelul) declară: "eu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu degradarea generalizată din ultimul român sabatian, Abaddón, Exterminatorul, care îl atacă chiar pe autor, obligându-l să coboare printre personajele sale și să împărtășească tragică lor cădere. În faza să ultima, râul la Sábato atinge oroarea și se proiectează apocaliptic asupra întregii civilizații, prin apariția unor teme noi și teribile: tortură, ca formă supremă de dezumanizare, dar și escaladarea cruzimii, stupidității și infamiei care domnește în albumul de atrocități reunite de Nacho 89. Cinismul lui Quique 90 operează în același
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
misiunii scrisului lor, de catharsis propriu, dar și al celui de lângă ei, omul, decat lăsându-l să vorbească pe cel ce nu a renunțat să scrie în numele "omului viu și concret, miracol fragil pandit de ispitele înșelătoare ale unei civilizații apocaliptice"105, apărătorului dreptului gândirii magice de a coexista cu gândirea logică, "depășitorului nedepășit", cum îl numește Paul Alexandru Georgescu, Sábato, care, în fața atâtor iubitori ai operei sale, la primirea premiului Cervantes, și-a exprimat o dată în plus credință în om
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe înaltele culmi ale sărbătorii morale. În ce privește contextul, este de limitat heterotopia actuală, precum și analiza sau judecarea evenimentelor, semnelor și minunilor într-un per-manent balans între începuturile imemoriale (in illo tempore) și aparentele finaluri succesive, mai mult sau mai puțin apocaliptice. Referitor la integrarea timpului, ar fi de dorit, în primul rînd, o mai bună înțelegere a acestuia. În acest sens, Einstein considera că distincția între trecut, prezent și viitor nu este decît o iluzie, oricît de tenace ar fi ea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sărută cerul;/O îmbinare și-o alcătuire/ Pe care zeii toți și-au pus pecetea/ S-arate lumii-un om într-adevăr/."207 Uciderea unei asemenea ființe investite cu puteri divine nu poate să aducă decât nenorociri și chiar semne apocaliptice. De aceea, pentru prinț "...vremurile-s scoase din țâțâni". Însă oribilul asasinat din incipitul piesei deschide perspectiva unor reinvestiri biblice. Fostul rege obișnuia să se odihnească în grădina castelului din Elsinore, iar asasinatul săvârșit de fratele său, Claudius, întinează acest
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
că reinvestirea biblică este apanajul inconștientului creator shakesperian. Totodată, uciderea fratelui ne amintește de episodul lui Cain și Abel, după cum astuția Gertrudei se încadrează în același context al Grădinii adamice. Nici finalul nu e lipsit de conotații mistice. În atmosfera apocaliptică provocată de otrava preparată de ignobilul Claudius, cuvintele lui Fortinbras și, în egală măsură, glasul înțeleptului Horatio, dator să spună lumii povestea nefericitului prinț, se solidarizează într-un Fiat lux dătător de speranțe. Logosul se înfiripă din originara tăcere hamletiană
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Tot ce s-a întâmplat în noaptea aceea când a rămas singur, întocmai cum s-a întâmplat, numai eu pot să știu. Praida: Drăcească abilitate!"218 În Hamlet și operele lui Camil Petrescu, ivirea duhului patern este augmentată de fenomene apocaliptice. Lui Horatio, strania înfățișare îi amintește de moartea împăratului Cezar, anticipată la acea vreme de un ansamblu de semne escatologice: morminte care se deschid, pete în soare și planete cu niște cozi de foc. Nu-i vine greu să realizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
obligă să recunoască într-un monolog că "Nu-i bine, și a bine nu menește." În finalul piesei Jocul ielelor, spectrul lui Grigore Ruscanu repetă scenic gestul sinuciderii prin împușcare, în sincronie cu apariția prematură a luceafărului de noapte. Semnul apocaliptic însoțește dispariția imaginară a tatălui și anunță o a doua moarte, pe cea a lui Gelu. Terifiată, Maria Sinești înțelege corect situația tragică a eroului, în conformitate cu nefasta rătăcire a astrului: "Gelu: Vino să vezi...Luceafărul... Maria (cu teamă): Nu...mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
incompatibilitate între semn și sens (Zeichen și Sinn). Metatextual, inadvertența unei abordări superficiale este prezentă în roman în paginile în care Ladima privește "teatral"341, afectând "o preocupare periferică"342, "...trei pânze ale unui pictor rus care înfățișau câteva scene apocaliptic geometrice, însă cu o geometrie de raze lungi și de cercuri de culoare de aceeași nuanță, suprapuse..."343. Geometria este o litotă a incapacității descifrării semnificației globale. Romanul Patul lui Procust are, din punctul nostru de vedere, o structură "plastică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la licurici în nopțile-minune". Inserturile de imaginar fabulos sunt bine armonizate cu depozițiile nude ale personajelor; merită a fi amintite în acest sens și eliadesca poveste a Castelanului, spectacolul cu gladiatori organizat deMagistrat, activismul minorității de pitici din oraș și apocaliptica apariție a lupilor albi, secvențe ce au darul de a spori impresia de hiperrealism al relatării, bazate pe un scenariu alegoric.Subminat de iminența unui final, a fatalității ce a stigmatizat comunități celebre în istorie prin viciul contra naturii și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Faulkner. Între derealizare și bilocație, emisia personajului suprapune lumile ce l-au marcat ireversibil, cea din taverna sfârșitului și cea a fericirii amfigurice, a educației sentimentale din Colonie. Spre a reveni sub suflul acelei farse tragice cu accente de exod apocaliptic. Glaciațiune, nebunie și moarte. În fine, Alexandru este prins de patrulă și adus la Postul de Control, un fel de falanster al militarilor ce trăiesc prin transfer în armata de marionete cu care se desfăta Șeful de Post. Aflat în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]