1,443 matches
-
monotoniei prin semnul │ │condiții precizate │diferenței f [x(1)] - f [x(2)] sau prin rata ● Poziționarea parabolei față de axa Ox, semnul │ │5. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice │funcției, inecuații de forma ax^2 + bx + c ≤ 0, │ │pentru determinarea sau aproximarea soluțiilor │(≥, ), a, b, c aparțin R, a diferit 0, │ │ecuației asociate funcției de gradul al II-lea │studiate pe R sau pe intervale de numere reale, │ │6. Interpretarea informațiilor conținute în │interpretare geometrică: imagini ale unor │ │reprezentări grafice prin utilizarea
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
0, │ │ecuației asociate funcției de gradul al II-lea │studiate pe R sau pe intervale de numere reale, │ │6. Interpretarea informațiilor conținute în │interpretare geometrică: imagini ale unor │ │reprezentări grafice prin utilizarea de estimări, │intervale (proiecțiile unor porțiuni de parabolă │ │aproximări și strategii de optimizare │pe axa Oy) Transpunerea unor operații cu vectori în ● Operații cu vectori: adunarea (regula │ │contexte geometrice date │triunghiului, regula paralelogramului), │ │3. Utilizarea operațiilor cu vectori pentru a │proprietăți ale operației de adunare; Caracterizarea sintetică sau/și
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
ore/săpt. (TC+CD) *Font 8* ┌───────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────┐ │ Competențe specifice │ Conținuturi 1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme│Mulțimi și elemente de logică matematică │ │de matematică a unor noțiuni specifice logicii Reprezentarea adecvată a mulțimilor și a │modulul unui număr real, aproximări prin lipsă │ │operațiilor logice în scopul identificării unor │sau prin adaos; operații cu intervale de numere │ │proprietăți ale acestora │reale │ │3. Alegerea și utilizarea de algoritmi pentru ● Propoziție, predicat, cuantificatori │ │efectuarea unor operații cu numere reale, cu ● Modalități de a
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
ale funcțiilor ● Funcția: Exprimarea monotoniei unei funcții prin condiții│corespondențe care nu sunt funcții, modalități │ │algebrice sau geometrice │de a descrie o funcție, egalitatea a două │ │5. Reprezentarea geometrică a graficului unei │funcții, imaginea unei funcții │ │funcții prin puncte și aproximarea acestuia ● Funcții numerice f : I → R, I interval de │ │printr-o curbă continuă │numere reale; 1. Recunoașterea funcției de gradul I descrisă în │Funcția de gradul I │ │moduri diferite Utilizarea unor metode algebrice sau grafice │f : R → R, f (x
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
CONȚINUTURI CLASA a IX-a - 2 ore/săpt. (TC) * 1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme│Mulțimi și elemente de logică matematică │ │a unor noțiuni specifice logicii matematice și/sau Transcrierea unui enunț în limbajul logicii │unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin │ │matematice sau al teoriei mulțimilor │adaos; operații cu intervale de numere reale │ │3. Utilizarea reprezentărilor grafice (diagrame, ● Modalități de a descrie un șir; șiruri │ │2. Reprezentarea în diverse moduri a unor │particulare: progresii aritmetice, progresii │ │corespondențe
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
R, f(x) = radical indice n din x, │ │proprietăți algebrice ale acesteia (monotonie, │ ─── │ │bijectivitate, semn, convexitate) │n = 2,3, unde D = [0, +∞) pentru n par și D = R 3. Utilizarea de proprietăți ale funcțiilor în │pentru n impar │ │calcule și aproximări, prin metode diverse ● Funcția exponențială f : R → (0, +∞), │ │4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situații f(x) = a^x, a aparține (0, +∞), a diferit 1 și │ │concrete ce se pot descrie printr-o funcție de o │funcția logaritmică f : (0
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
HIV- 1 față de momentul inițial ( log copii/ ml ) c - 1, 95 - 1, 72 ( - 0, 44 ; - 0, 02) b Modificare față de momentul inițial în numărul celulelor CD4+ ( x 106/ l ) c a Considerații după algoritmul TLOVR b 81 Pe baza unei aproximări a diferenței în răspunsul % c NC=F d Diferența în sens Non- inferioritatea în răspunsul virologic , definită ca procentul subiecților cu valoarea plasmatică a ARN HIV- 1 < 400 copii/ ml , a fost demonstrată ( la limita aleasă de non- inferioritate
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
07) b Media modificării logaritmului ARN HIV- 1 față de valoarea inițială ( log copii/ ml ) d - 2, 77 - 2, 65 Media modificării numărului de celule CD4+ față de valoarea inițială ( x/ l ) c a 141 imputații conform algoritmului TLOVR b pe baza aproximării normale a diferenței în % răspunsului c non- completarea este un eșec imputabil ; pacienților care au întrerupt prematur li s- a imputat o modificare egală cu 0 d diferență de sens În analiza la 48 de săptămâni , răspunsul virologic ( ARN HIV
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
HIV- 1 față de momentul inițial ( log copii/ ml ) c - 1, 95 - 1, 72 ( - 0, 44 ; - 0, 02) b Modificare față de momentul inițial în numărul celulelor CD4+ ( x 106/ l ) c a Considerații după algoritmul TLOVR b 81 Pe baza unei aproximări a diferenței în răspunsul % c NC=F d Diferența în sens Non- inferioritatea în răspunsul virologic , definită ca procentul subiecților cu valoarea plasmatică a ARN HIV- 1 < 400 copii/ ml , a fost demonstrată ( la limita aleasă de non- inferioritate
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
HIV- 1 față de momentul inițial ( log copii/ ml ) c - 1, 95 - 1, 72 ( - 0, 44 ; - 0, 02) b Modificare față de momentul inițial în numărul celulelor CD4+ ( x 106/ l ) c a Considerații după algoritmul TLOVR b 81 Pe baza unei aproximări a diferenței în răspunsul % c NC=F d Diferența în sens Non- inferioritatea în răspunsul virologic , definită ca procentul subiecților cu valoarea plasmatică a ARN HIV- 1 < 400 copii/ ml , a fost demonstrată ( la limita aleasă de non- inferioritate
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
e important să distingem între misiunea Federației și misiunea Fabricii. Anume, Federația are o misiune fixă, prinsă în chihlimbarul actelor statutare, acea de a sprijini artiștii, de a dezvolta sectorul etc. Idei oarecum generale. Fabrica în sine (la o primă aproximare, comunitatea Fabricii), în schimb, are o misiune fluidă, nedefinită și probabil niciodată definibilă. Ideile care apar în acest spațiu nu sunt aproape niciodată generale, ci sunt aproape mereu particulare, concrete. Această diferență a reprezentat mereu un potențial de disensiune, iar
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
formula 12 o aplicație continuă, atunci problema Cauchy : formula 33 are cel puțin o soluție formula 34, pentru orice formula 23 și formula 24. Deoarece numărul cazurilor când putem afla soluția exactă pentru o problemă cu valori inițiale este limitat se folosesc diverse metode de aproximare a soluției. Se consideră formula formula 37 Se formează un șir de funcții astfel: formula 38 formula 39 formula 40 formula 41 formula 40 Se poate arăta că limita șirului definit de formula 43 este unica soluție a problemei cu valori inițiale în cadrul ipotezelor enunțate în teoremele
Ecuație diferențială ordinară () [Corola-website/Science/298220_a_299549]
-
-uri se împart în: metode numerice cu un pas (de exemplu metode de tip Runge-Kutta) și metode numerice cu mai mulți pași (de exemplu metode de tip Adams sau metoda diferențierii regresive-BDF) Metodele de tip Runge-Kutta pot fi folosite pentru aproximarea soluțiilor ecuațiilor diferențiale, atât ca metode de sine stătătoare, cât și ca metode pentru determinarea primilor pași în metodele cu mai mulți pași. Aceste metode au fost dezvoltate în jurul anului 1900 de către matematicienii germani C. Runge și M. W. Kutta
Ecuație diferențială ordinară () [Corola-website/Science/298220_a_299549]
-
este un caz-cheie. Prin definiție, într-un spațiu Hilbert, orice șir Cauchy converge la o limită. În schimb, este la fel de importantă și găsirea unui șir de funcții "f" cu proprietățile dorite care aproximează o anumită funcție-limită. Analiza timpurie, sub forma aproximării Taylor, a stabilit o aproximare a "f" cu polinoame. Conform , orice funcție continuă pe poate fi aproximată oricât de îndeaproape se dorește cu un polinom. O tehnică similară deaproximare cu funcții trigonometrice se numește de obicei dezvoltare în serie Fourier
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
într-un spațiu Hilbert, orice șir Cauchy converge la o limită. În schimb, este la fel de importantă și găsirea unui șir de funcții "f" cu proprietățile dorite care aproximează o anumită funcție-limită. Analiza timpurie, sub forma aproximării Taylor, a stabilit o aproximare a "f" cu polinoame. Conform , orice funcție continuă pe poate fi aproximată oricât de îndeaproape se dorește cu un polinom. O tehnică similară deaproximare cu funcții trigonometrice se numește de obicei dezvoltare în serie Fourier, și este aplicată frecvent în
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
acestora) este întregul spațiu. O astfel de mulțime de funcții se numește o "bază" a lui "H", cardinalitatea sa fiind cunoscută ca dimensiune a spațiului Hilbert. Nu numai că teorema prezintă funcțiile corespunzătoare din bază ca fiind suficiente pentru scopul aproximării, ci, împreună cu procedeul Gram-Schmidt, ea permite și construirea unei . Astfel de baze ortogonale sunt generalizările la nivel de spațiu Hilbert a axelor de coordonate în spațiul euclidian finit-dimensional. Soluțiile a diverse ecuații diferențiale pot fi interpretate în termeni de spații
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
în timp ce orbita planetei Saturn era în creștere. Aceste observații contravineau teoriei stabilității sistemului solar. Problema fusese abordată de Euler în 1748 și de Lagrange în 1763, dar fără rezultate notabile. Arătând că în calculele lor, Euler și Lagrange făcuseră o aproximare ce neglija termenii foarte mici din ecuațiile de mișcare, Laplace a pus în evidență faptul că deși acești termeni sunt mici ca valoare absolută, atunci când sunt integrați în timp, ei pot duce la valori ce nu mai sunt neglijabile. Laplace
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
atunci din lungimea, lățimea și adâncimea lui se poate determina cu ușurință volumul de apă pe care-l poate conține, suprafața lui, și lungimea muchiei. Dar dacă bazinul este oval și are și fundul rotunjit, calculul acestor cantități necesită integrale. Aproximările practice pot fi la început suficiente dar în cele din urmă sunt necesare soluții riguroase ale acestor probleme. Pentru început, să considerăm curba "y" = "f"("x") între "x" = 0 și "x" = 1, cu formula 7. Întrebarea este: să numim această arie
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
sunt necesare soluții riguroase ale acestor probleme. Pentru început, să considerăm curba "y" = "f"("x") între "x" = 0 și "x" = 1, cu formula 7. Întrebarea este: să numim această arie integrala lui "f". Notația pentru această integrală este Într-o primă aproximare, ne uităm la pătratul unitar dat de laturile "x"=0 la "x"=1 și "y"="f"(0)=0 și "y"="f"(1)=1. Aria sa este exact 1. Se pare că valoarea reală a integralei trebuie să fie puțin mai
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
dat de laturile "x"=0 la "x"=1 și "y"="f"(0)=0 și "y"="f"(1)=1. Aria sa este exact 1. Se pare că valoarea reală a integralei trebuie să fie puțin mai mică. Scăzând lungimea dreptunghiurilor de aproximare se obține un rezultat mai bun; deci dacă împărțim intervalul în cinci pași, folosind punctele de aproximare 0, formula 9, formula 10, și tot așa până la 1. Dacă construim pentru fiecare pas câte un dreptunghi cu înălțimea egală cu valoarea la capătul
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
1. Aria sa este exact 1. Se pare că valoarea reală a integralei trebuie să fie puțin mai mică. Scăzând lungimea dreptunghiurilor de aproximare se obține un rezultat mai bun; deci dacă împărțim intervalul în cinci pași, folosind punctele de aproximare 0, formula 9, formula 10, și tot așa până la 1. Dacă construim pentru fiecare pas câte un dreptunghi cu înălțimea egală cu valoarea la capătul din dreapta al bucății de curbă corespunzător, respectiv formula 11, formula 12, și tot așa până la formula 13. Însumând ariile acestor
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
tot așa până la 1. Dacă construim pentru fiecare pas câte un dreptunghi cu înălțimea egală cu valoarea la capătul din dreapta al bucății de curbă corespunzător, respectiv formula 11, formula 12, și tot așa până la formula 13. Însumând ariile acestor dreptunghiuri, se obține o aproximare mai bună a integralei, și anume Se observă că luăm o sumă de un număr finit de valori ale funcției "f", înmulțite cu diferența dintre două puncte consecutive de aproximare. Se vede ușor că aproximarea este încă prea largă. Folosirea
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
așa până la formula 13. Însumând ariile acestor dreptunghiuri, se obține o aproximare mai bună a integralei, și anume Se observă că luăm o sumă de un număr finit de valori ale funcției "f", înmulțite cu diferența dintre două puncte consecutive de aproximare. Se vede ușor că aproximarea este încă prea largă. Folosirea mai multor pași produce o aproximare mai bună, dar nu vom fi niciodată exacți: înlocuind cele 5 subintervale cu douăsprezece subintervale, se obține o valoare aproximativă pentru arie de 0
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
acestor dreptunghiuri, se obține o aproximare mai bună a integralei, și anume Se observă că luăm o sumă de un număr finit de valori ale funcției "f", înmulțite cu diferența dintre două puncte consecutive de aproximare. Se vede ușor că aproximarea este încă prea largă. Folosirea mai multor pași produce o aproximare mai bună, dar nu vom fi niciodată exacți: înlocuind cele 5 subintervale cu douăsprezece subintervale, se obține o valoare aproximativă pentru arie de 0,6203, care este prea mică
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
anume Se observă că luăm o sumă de un număr finit de valori ale funcției "f", înmulțite cu diferența dintre două puncte consecutive de aproximare. Se vede ușor că aproximarea este încă prea largă. Folosirea mai multor pași produce o aproximare mai bună, dar nu vom fi niciodată exacți: înlocuind cele 5 subintervale cu douăsprezece subintervale, se obține o valoare aproximativă pentru arie de 0,6203, care este prea mică. Ideea esențială este tranziția de la a aduna "un număr finit" de
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]