2,792 matches
-
un pas înainte și, dintr-o dată, te afunzi, cauți jocuri și senzații noi, ceea ce nu cutează, doar trăiește. Te văd cum dănțuiești de-a lungul ulițelor, cum îți oglindești râsul palid în zarzări și în pruni, cum pui pete de aramă pe gura pomilor de nuc și, apoi, cum te-nfășori și desfășori în valul frunzelor de plopi. Doamne, ce încântare! Frământările tale dulci și aromate îmi colorează sufletul și-ți simt iubirea fremătând în roșul merelor, în galbenul gutuilor și-
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
ogoare, pământul văduvit de roade, obrazul brazdei crăpat de durerea lamei sapei. Acum, când vânturile dezvăluie fața zbârcită a câmpului, retina mea visează pasul solemn al berzei așteptând la margine de orizont întoarcerea lor. Abia acum, când ciocanele toamnei bat arama subțire a frunzelor, urechea mea își aduce aminte de trilul privighetorii și de tulnicul cucului. Simt că și-n sufletul tău, toamnă, acum, doar amintirea florilor și gingășia lor ne mai parfumează zilele. Abia acum îmi dau seama ce preț
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
toate fețele s-ar fi Întors zâmbind spre Buni, toate simțurile s-ar fi aflat În alertă, pregătite s-o cântărească, s-o măsoare. Deasupra celor cinci cârlionți ai ei, uscați de permanentul ei proaspăt, de proaspătul vopsit, licărind ca arama Într-un asfințit senin de septembrie, se Încrucișează ultrasunete, semnalele liliecilor, priviri pline de subînțelesuri. Atenție! Filmare cu Încetinitorul! Buni se ridică, mai Întâi se ridică umerii gheboșați, apoi micuța cocoașă care Îi Îndoaie gâtul În față, apoi genunchii tremurători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Tata râde. Mama râde. Eu tot nu aflu. Tata: - Dar Morcov? A vândut două hectare de pământ, ca să-și cumpere tablă - nu galvanizată! Din aceea mai aveau și alții - numai la prepeleacuri, nu și pe casele de locuit... Tablă de aramă, oameni buni! - Dacă nu ne ocupau Rușii, În ’40, zice mama, ar fi vândut șirestul: Îl bătea gândul să-și aurească arama - aurilă! Că a văzut el, la târg, la biserici, aramă aurită, Morcov darămit! Morcovilă Prepeleac! - Dar clopoțeii?, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
galvanizată! Din aceea mai aveau și alții - numai la prepeleacuri, nu și pe casele de locuit... Tablă de aramă, oameni buni! - Dacă nu ne ocupau Rușii, În ’40, zice mama, ar fi vândut șirestul: Îl bătea gândul să-și aurească arama - aurilă! Că a văzut el, la târg, la biserici, aramă aurită, Morcov darămit! Morcovilă Prepeleac! - Dar clopoțeii?, face tata. La un moment dat, pe rază de kilometri nu mai găseai clopoței pentru vite, pentru steaua de Crăciun: cumpăraseră Mănenii tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu și pe casele de locuit... Tablă de aramă, oameni buni! - Dacă nu ne ocupau Rușii, În ’40, zice mama, ar fi vândut șirestul: Îl bătea gândul să-și aurească arama - aurilă! Că a văzut el, la târg, la biserici, aramă aurită, Morcov darămit! Morcovilă Prepeleac! - Dar clopoțeii?, face tata. La un moment dat, pe rază de kilometri nu mai găseai clopoței pentru vite, pentru steaua de Crăciun: cumpăraseră Mănenii tot ce clincănea, ca să-și pună „muzică” la streșini - le lipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi chiar așa de Înzorzonate și colorate și-mpopoțonate, sunt măcar mai... case. Și când ajungem În sat... - Nu ne mințise inspectorul!, zice mama. - Nu prea, nu, râde tata. Făloșii, cum le zicea maică-ta: Își făcuseră prepeleacuri cu floricele, cu aramă, cu ardezie, aveau de gând să le dea și cu aur, dar casele lor... Borți, nu case! Trăiau cu animalele! Făceau focul pe jos, În mijlocul singurei Încăperi, fumul ieșea... - Fumul nu prea ieșea!, zice mama. Când ieșea ceva, erau flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pentru acum? De acord: anume „amintiri” mi s-au alcătuit, făcut, apoi fixat din amintirile altora, povestite de aceia, adulții; sunt Însă altele: scene statice, scene-cheie, scene-sâmbure: momente, stări care, „atinse” mai apoi (chiar azi) cu doar suflarea gurii Înspre arama acelui clopot, prind să răspundă, să vibreze, să sune, declanșând o adevărată ținere-de-minte a mea: succesiune, coborâre din treaptă-n treaptă (sau: din piatră-n piatră), depășind, Încolo, Îndărăt, nu doar pragul vârstei de la care, cică, poți avea amintiri „directe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și, dacă mi-l dă de tot, Îl duc la muzeul școlii, Îl așez pe polița cu Minerale și Metale. O rog pe mama să scrie pe o etichetă: PLUMB ILEANA, dau mai Într-o parte FIER, PIRITĂ, CUPRU sau ARAMĂ și uite-așa, ne Îmbogățim cunoștințele! Nu Înțeleg un lucru: am ținut În mână plumbul din muzeu și știu că-i al dracului de greu, așa gol pe dinăuntru. Dacă-i greu, când Îți cade-n cap, te omoară - ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
O să vedem noi, peste veacuri, ce mai rămâne din cei care ne-au tot lovit, ne-au tot umilit, ne-au tot dat la cap: nimic!, câtă-frunză-câtă-iarbă - toți-o-apă-și-un-pământ! Pe când noi... E-hei, căci Românul are șapte vieți (În pieptu-i de aramă): oricât l-ar strivi strivitorii, el nu mișcă, nu crâcnește - astfel supraviețuiește el, Românul... MINCIUNA BUNĂ Stau În calidor și aștept să plece neamurile de azi. Nu sunt neamuri de-ale noastre, sunt de-ale lor, ale dușilor neîntorși. Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să fi descoperit leacul pentru cancer, a șuierat Julia. Nu știi nimic despre mine și James, așa că nu te grăbi să tragi concluzii. Deborah a zâmbit triumfătoare, evident încântată c-o zgândărise pe inamica sa astfel încât aceasta să-și dea arama pe față. —Dimpotrivă, știu destul de multe despre tine. James îmi spune totul. Julia s-a cutremurat lejer, de parc-ar fi primit o lovitură în piept. Dar și-a revenit rapid. Mă surprinde, Deborah, că vă găsiți timp și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-ar putea schimba cămilele în Cadillacuri de aur. — De asta ai venit? — De asta și ca să sfârșesc o dată pentru totdeauna cu Abdul-el-Kebir. Era o mare de trupuri de femei goale, întinse la soare, cu pielea aurită, uneori de culoarea aramei și chiar roșie pe crestele culmilor mai vechi, dar erau trupuri imense, cu sâni ce depășeau uneori două sute de metri în înălțime, funduri de un kilometru în diametru și picioare lungi, picioare ce nu se mai terminau, picioare inaccesibile, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
s-a dat la fund ca un laș nenorocit ce este și a lăsat-o de izbeliște când îi e mai greu, deh, un împuțit și o zdreanță, și las’ că tot răul spre bine, bine că și-a dat arama pe față, ca să știe de-acum și Mirela cu cine și-a mâncat amaru’, ce șarpe a încălzit la sân. Adică ce crede el, că nu-i un Dumnezeu care să vadă și să-i dea fiecăruia după cum merită? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
atingă pe bătrân presupusele aluzii ale lui Rafael. N-arată că s-ar preta la numere lacrimogene. Rafael îl citește din mers: neclintit și tare ca stânca, pe cât o părea el de spășit și de înstrăinat, cu fața asta ca arama încinsă, ciocănită mărunt. Bineînțeles că-i priește în cătunul ăla de munte unde s-a dus să-și mănânce pensia ca să-i elibereze lui fiu-său apartamentul de la Câmpulung, dar uite că degeaba și-a pus nădejdea în el înzestrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i cinstească pe oaspeți sau pe nevoiași. Cu toate acestea, nu-i vei auzi niciodată făcându-și din asta un titlu de glorie sau lăudându-se. Există mai bine de două mii de fântâni În acest oraș, făcute din teracotă, din aramă sau din porțelan, fântâni pe care ai putut să le observi la toate colțurile de stradă, mereu pline cu apă proaspătă spre a potoli setea trecătorilor, toate fiind dăruite de oamenii din Samarkand; crezi oare că fie și un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
palme. — Să ni se aducă oarece pentru drum! Căci Îi stă În obicei să-și ia cu sine niște stafide, pe care să le ciugulească pe drum, obicei pe care apropiații și oaspeții săi Îl imită. De unde imensul platou de aramă care i se aduce, având pe el un munte din acele zaharicale de un galben-deschis, dincare fiecare ia cât să-și umple buzunarele. Când Îi vine rândul, Studentul-cu-Cicatrice ia câteva cu vârful degetelor, Întinzându-le lui Khayyam cu aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În vecinătate, dar asta pentru păstrarea aparențelor, zilele și nopțile mi se scurgeau alături de ea, cu complicitatea servitorilor. În iarna aceea, ni se Întâmplă să petrecem săptămâni Întregi fără a părăsi imensa ei cameră. La căldura unui magnific brasero de aramă, citeam Manuscrisul, alte câteva cărți, petreceam lungi ceasuri melancolice fumând din kalyan, bând vin de Șiraz, uneori chiar șampanie, ronțăind fistic de Kirman și nugale de Isfahan; prințesa mea știa să fie, deopotrivă, o mare doamnă și o fetiță. Tandrețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
față. Întotdeauna se purta normal când erai prin preajmă. Încerca să-și ascundă metehnele. Sunt sigură că ținea foarte mult la tine și făcea tot posibilul să-i cunoști doar părțile bune. Cu mine nu se purta așa, își dădea arama pe față și era cumplit de capricios... ba trăncănea, ba cădea, în următoarele secunde, în butoiul cu melancolie. Așa a fost de mic copil. A încercat el să se schimbe, dar... Naoko își schimb\ poziția pe canapea. — A încercat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
deoarece În vid orice punct material greu, suspendat la extremitatea unui fir neextensibil și fără greutate, care nu Întâmpină rezistența aerului și nu produce frecare În punctul lui de sprijin ar fi oscilat În mod regulat o veșnicie. Sfera de aramă arunca licăriri palide și schimbătoare, după cum ajungea În bătaia ultimelor raze de soare ce răzbăteau prin vitralii. Dacă, așa cum se petrecea altădată, ar fi atins cu vârful ei un strat de nisip umed Întins pe podeaua corului, ar fi desenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și de obiectele situate Între tine și o altă oglindă. Desigur, fizica Îți poate spune ce se Întâmplă și de ce: pui o oglindă concavă care concentrează razele emise de obiect - În cazul de față un alambic pe o tingire de aramă - și oglinda va trimite razele de incidență În așa fel Încât tu să nu vezi obiectul, bine conturat Înlăuntrul oglinzii, ci să-l intuiești fantomatic, evanescent, pe jumătate În aer și răsturnat, afară din oglindă. Sigur, va fi de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mic pentru analiza combustiei uleiurilor, globulele de sticlă dispuse În formă de petale de caprifoi, cu mai mulți caprifoi legați unul de altul cu tuburi de aur, iar caprifoii de alte tuburi de cristal, iar acestea de un cilindru de aramă, și apoi - cu capul În jos - un alt cilindru de aur și sticlă, și alte tuburi, coborând, apendice atârnând, testicule, glandule, excrescențe, creste... Asta-i chimia modernă? Și pentru asta trebuia ghilotinat autorul, când În fond nimic nu se creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Pajurei și al Pelicanului, Mare Pontif sau Sublim Scoțian al Ierusalimului Ceresc, Venerabil Mare Maestru al Tuturor Lojilor ad vitam, Cavaler Prusian și Patriarh Noahit, Cavaler al Securii Regale sau Prinț al Libanului, Prinț al Tabernacolului, Cavaler al Șarpelui de Aramă, Prinț al Milei sau al Grației, Mare Comandor al Templului, Cavaler al Soarelui sau Prinț Adept, Cavaler al Sfântului Andrei de Scoția sau Mare Maestru al Luminii, Cavaler Mare-Ales Kadosh și Cavaler al Pajurei Albe și Negre. (Înalte grade ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cum apărură, am putut observa că o parte din tavan și din podea era din material reflectorizant, și reflectorizante erau și unele dintre obiectele care mai Înainte mă frapaseră cu aspectul lor grosolan, paietele, balanța, un scut, unele cupe de aramă. Ne trezirăm cufundați Într-o atmosferă apoasă, În care imaginile se multiplicau, se segmentau, se contopeau cu umbrele celor de față, podeaua reflecta tavanul, acesta reflecta podeaua, și toate la un loc reflectau figurile care apăreau pe pereți. Odată cu muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Mă surprindeam murmurând nume Îndepărtate, nume pe care, desigur, știam, Filosofii le dăduseră Albului, dar cu care eu, poate, o chemam nerăbdător pe Lorenza, nu știu, sau poate că te repetam doar, În sinea mea, ca pe o litanie propițiatorie: Aramă albă, Miel imaculat, Aibathest, Alborach, Apă binecuvântată, Mercur purificat, Auri Pigmentum, Azoch, Baurach, Cambar, Caspa, Ceruza, Ceară, Chaia, Comerison, Electră, Eufrată, Eva, Fada, Favonius, Fundament al Artei, Piatră prețioasă de Givinis, Diamant, Zibach, Ziva, Văl, Narcis, Crin, Hermafrodit, Hae, Ipostază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe bătrână simținduse parcă mai tânără. —Mâna-o-ar dedi pe Prințăsa noastră, am spus că ea ne-aduce noroc. Ne înesălim cu ea. Ismail și Rusalda plecau des de la cort să caute prin sate, pe la oameni căldări, ibrice de aramă, cazane vechi, defecte, pe care le aduceau și le lipeau, le reparau, le cositoreau făcându-le ca noi și le vindeau cu preț bun. Alteori le reparau la oameni acasă, cum erau cazanele de țuică sau cele folosite la tăierea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]