2,333 matches
-
largă se oferă în plus și o mobilitate mai mare în câmpul operator fără o tracțiune suplimentară a creierului (fig. 4.16) [1]. Diferența esențială față de voletul frontotemporal constă în faptul că la acest tip de volet se eliberează complet arcada zigomatică care este ridicată în bloc cu voletul osos, acesta conținând și o parte din peretele lateral al orbitei. Abordul bifrontal Abordul bifrontal poate fi derivat dintr-un abord subfrontal, atunci când condițiile intraoperatorii nu permit o ablație satisfăcătoare a tumorii
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
globului ocular. Prima craniotomie efectuată pentru ablarea unei tumori intracraniene care a produs exoftalmie a fost efectuată de Durante în 1887 la Roma. McArhur în 1912 și Frasier 1913 descriu o cale de abord prin craniotomie frontală unilaterală cu rezecția arcadei orbitale superioare și tavanului orbitei, pentru abordul regiunii hipofizare. La 7 aprilie 1930, Naffziger efectuează prima operație de decompresiune transfrontală a orbitei. Din anul 1938 Naffziger a extins rezecția osoasă, care interesa nu numai tavanul orbitei ci și peretele lateral
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Scăderea acuității vizuale se apreciază astfel: cecitate completă 0-1/200, cecitate practică 1/200-1/50, ambliopie gravă 1/50-1/20, ambliopie ușoară 1/20-1/5. Exoftalmometria. Măsoară, obiectiv, deplasarea anterioară a globului ocular. Exoftalmometrul Hertel utilizează ca puncte de reper arcadele frontozigomatice și polul anterior al corneei, exoftalmometrul Naugle arcada orbitală superioară și inferioară și polul anterior al corneei. Exoftalmia se exprimă prin diferența în mm dintre pozițiile măsurate ale polilor anteriori ai corneei. Diferență mai mică de 2 mm este
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
200, cecitate practică 1/200-1/50, ambliopie gravă 1/50-1/20, ambliopie ușoară 1/20-1/5. Exoftalmometria. Măsoară, obiectiv, deplasarea anterioară a globului ocular. Exoftalmometrul Hertel utilizează ca puncte de reper arcadele frontozigomatice și polul anterior al corneei, exoftalmometrul Naugle arcada orbitală superioară și inferioară și polul anterior al corneei. Exoftalmia se exprimă prin diferența în mm dintre pozițiile măsurate ale polilor anteriori ai corneei. Diferență mai mică de 2 mm este considerată fiziologică. Teste de aliniere a globilor oculari permit
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
SECUNDARE ABORDUL FRONTO-TEMPORO-ORBITOZIGOMATIC (FTOZ) Este o tehnică complexă de abord chirurgical al orbitei și etajului anterior și mijlociu al bazei de craniu. Intervenția constă din ridicarea unui volet osos frontal, temporal, a marginii supraorbitale, peretelui orbital lateral, osului zigomatic împreună cu arcada zigomatică. Tehnic, abordul se poate realiza fie prin ridicarea a trei fragmente osoase (frontal, temporal și orbitozigomatic) fie prin ridicarea a două fragmente osoase (frontotemporal și orbitozigomatic) (fig. 4.239, 4.240). Indicațiile majore ale acestui abord deosebit de larg sunt
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
puțin diferențiat, și mai mult de convenție, un romantism adoptat, s-ar putea spune, adică nu inerent vocației specifice. Pe cale lexicală (neologisme, inclusiv termeni științifici), prin sursa citadină și, rar, prin natura „decadentă” a unor mijloace plasticizante („crin bolnav”, „mucede arcade”, „strâmbe degete”, „duhul țigării”, „gleznele unei femei pe un pian negru”), prin verslibrism, romantismul primește o notă personală de modernitate, pe alocuri în variantă exterior simbolistă: „Nu, toamna nu e marea ce leagănă, amare,/ corăbii vechi, ca osemintele de sare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
Acest masaj dă o stare de bună dispoziție, ajută la eliminarea oboselii și mărește energia din partea inferioară a abdomenului. Practicat seara, masajul blând favorizează somnul. Exerciții de automasaj pentru relaxare Se lipește palma de frunte cu degetul mic plasat sub arcada sprâncenelor, apoi se împinge palma mai sus, spre păr, apăsând ușor. Se așază podul palmei între sprâncene și se apasă moderat timp de 10 - 15 secunde. Vârfurile degetelor arătătoare se pun de o parte și de alta a nasului chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
are o slujbă măruntă în lumea subterană și tremură în fața lui Dardarot, iar pe pământ este terorizat în mod continuu de Acrivița. Îngerii decăzuți ai lui France practică întotdeauna meserii umile: Nectaire e grădinar, Mirar artist în Cartierul Latin, iar Arcade, îngerul păzitor al lui Maurice d’Esparvieu, care a fost împins la revoltă pentru că obligațiile profesionale l-au pus în contact cu știința închisă în enorma bibliotecă a familiei d’Esparvieu, se ivește în cel mai nepotrivit moment, în clipa
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
privește și le alcătuiește fizionomia. Raportul dintre orașul povestit al cotidienelor și orașul zidit al arhitectului este, o arată cartea lui Fritzsche, inedit: primul stabi lește, de fapt, decorul celui de-al doilea. La fel, pentru Benjamin, locul în care arcadele Parisului își află înțelesul nu este planul arhi tectural, cât poezia lui Baudelaire. Experiența urbană este constitutivă orașului ca atare, în momentul în care îi este parcurs labirintul: pentru Benjamin, flaneurul este, fără să vrea sau să-și dea seama
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
visează, în mod constant, diferența. La sfârșitul textului său despre Paris, capitală a secolului al XIX-lea, Benjamin arată cum, emancipate de sub tutela artei, obiectele ezită în același timp să treacă pragul către statutul de marfă: prin expunerea în vitrinele arcadelor pariziene, ele devin obiect de divertisment, se adresează mai degrabă dorinței și reveriei decât uzului. Analiza caracterului fantasmatic al mărfii ocupă o bună parte a paginilor lui Benjamin. Ea nu intră însă în atenție aici decât în măsura în care lămurește o chestiune
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
recrearea lumii de către Blanqui. Voi relua în capitolul al treilea cazul cel mai interesant al fantasmagoriei urbane, anume relația flaneurului cu mulțimea care populează străzile marilor orașe și care, ca fizionomie, reprezintă o colecție infinită a tipurilor umane. În fine, „arcadele“ pariziene sunt locul în care mirajul noului, suprapus peste obiectele propriu-zise și creând astfel efectul fantasmagoric, este etalat în puritatea sa și valorificat ca atare, devine el însuși o marfă de felul celei pe care o substituie. Fantasmagoriile sunt, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
1. Gesturi, texte În ceea ce privește o „fenomenologie“ a flaneurului în scrierile lui Benjamin, dificultatea demersului constă în pluralitatea de contexte în care acest personaj se manifestă: parcurgând labirintul străzilor, în mijlocul mulțimii căreia îi schițează constant fizionomia, printre mărfurile expuse în vitrinele arcadelor, în cafenea sau, foarte important, în ochii celorlalți. Traseul lecturii de aici vizează, într-un prim moment, inventarierea câtorva gesturi caracteristice, care să permită, apoi, reconstrucția conceptului de „experiență“ în tripla sa determinare (teologică, epistemologică, politică). Prin urmare, nu un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
astfel de personaj. Moscova, Napoli, Marsilia, Paris, Berlin intră în atenția sa, dar abia ultimele două sunt văzute cu ochii celui care străbate la întâmplare marile bulevarde și a cărui experiență este mediată decisiv de geamul cafenelei sau de vitrinele arcadelor. De ce mizează Benjamin pe această distincție - iarăși nu este clar. Ca o ipoteză, cititorul poate presupune că este vorba, în distincția realizată, de acele orașe aflate într-o indecizie esențială, percepute abia ca ruină sau proiect, neidentice cu ele însele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a peisajului urban, redarea fantasmagorică a chipului acestuia, are ca origine o activitate ea însăși fantasmatică (etwas Phantastisches), în care munca și loisirul își schimbă reciproc locurile. Același fenomen poate fi observat și în relația flaneurului cu spațiul său caracteristic, arcadele comerciale ale Parisului. Apariția flaneurului, respectiv dispariția sa din peisajul urban sunt puse de Benjamin în legătură cu apariția și, apoi, dispariția arcadelor. Fenomenul arcadelor (care dă, de altfel, și titlul conven țional al sintezei fragmentare finale a lui Benjamin) este prea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și loisirul își schimbă reciproc locurile. Același fenomen poate fi observat și în relația flaneurului cu spațiul său caracteristic, arcadele comerciale ale Parisului. Apariția flaneurului, respectiv dispariția sa din peisajul urban sunt puse de Benjamin în legătură cu apariția și, apoi, dispariția arcadelor. Fenomenul arcadelor (care dă, de altfel, și titlul conven țional al sintezei fragmentare finale a lui Benjamin) este prea vast pentru a putea fi, aici, tratat în amănunt. În legătură cu experiența flaneurului însă, este relevant pentru acest „oraș în miniatură“ faptul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
își schimbă reciproc locurile. Același fenomen poate fi observat și în relația flaneurului cu spațiul său caracteristic, arcadele comerciale ale Parisului. Apariția flaneurului, respectiv dispariția sa din peisajul urban sunt puse de Benjamin în legătură cu apariția și, apoi, dispariția arcadelor. Fenomenul arcadelor (care dă, de altfel, și titlul conven țional al sintezei fragmentare finale a lui Benjamin) este prea vast pentru a putea fi, aici, tratat în amănunt. În legătură cu experiența flaneurului însă, este relevant pentru acest „oraș în miniatură“ faptul că „In
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
putea fi, aici, tratat în amănunt. În legătură cu experiența flaneurului însă, este relevant pentru acest „oraș în miniatură“ faptul că „In ihrer Ausstattung tritt die Kunst in den Dienst des Kaufmanns. Die Zeitgenossen werden nicht müde, sie zu bewundern.“ Flaneurul parcurge arcadele luminate de felinarele cu gaz ca și cum ar parcurge propria sa cameră, iar raportul cu vitrinele și, mai exact, cu mărfurile expuse este esențial. Ezitant, aflat în contratimp cu ritmul mulțimii (în pas de broasca țestoasă, notează Benjamin), flaneurul nu este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
vitrina este pentru Benjamin o scenă. Dialec tica peisaj-cameră de la care am plecat își face resimțite efec tele și în acest context, în măsura în care actele flaneurului sunt în mod esențial fantasmagorice, nu tehnice. Străin în mijlocul mulțimii, totuși purtându-i măștile, colindătorul arcadelor privește vitrinele, însă nu pentru a cumpăra. Per spec tiva sa este una „metafizică“, prin sesizarea noutății, a po si bi lităților obiectelor, a modului cum acestea sunt înlocuite sau intră în circuitul consumului. Legile economice devin alegorii înghețate în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Benjamin citește în Baudelaire intenția de a face vizibilă aura proprie mărfii, umanizând-o în figura prostituatei. Este im por tantă sesizarea acestei funcții în cazul flaneurului și, odată cu ea, deconstrucția radicală a mecanismului econo miei mărfurilor. Privite pe scena arcadelor, mărfurile capătă aura care le dislocă legitățile imanente și le recompun într-un univers fantasmagoric. Expusă și privită ca atare, marfa de vine un actor care își joacă propria dramă. Ea iese din mu țenie prin privirea ascetică a flaneurului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
voyeuristic tendencies“. Similaritățile formale între cei doi (accentul pus pe imagine ca modalitate de expresie, pasiunea pentru insignifiant, pentru amănunt, compunerea fantasmagorică a realității) trimit la o anumită latură a flanatului, pe care o amintește Benjamin: „intoxicarea“ empatică - cu mărfurile arcadelor, cu mulțimea, cu străzile orașului. Am încercat să arăt mai sus modul în care trăirea imediată (Erlebnis) se transformă în experiență (Erfahrung), în momentul în care „empatia“ devine o modalitate de a privi obiectul din perspectiva memoriei colective căreia îi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
reprezentărilor nu este singura formă pe care metoda fizionomică o ia la Benjamin. Accesul spre „caracterul“ unui spațiu urban nu este neapărat mediat de text: dispunerea bulevardelor moscovite, scaunul care stă mereu în fața ușilor din San Gimignano sau mai celebrele arcade ale Parisului sunt, la fel, simptome revelatorii ale orașului și căi de acces spre istoria pe care acesta o încorporează. Faptul că interesul cade, în lectura pe care o propun, asupra formelor „textuale“ ale spațiului urban se explică prin aceea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cât fantasma este mai volatilă, funcția ei de cunoaștere fiind subordonată funcției ei sociale. O secțiune din Passagen-Werk dedicată modurilor de iluminat inventariază aceste aspecte. Este vorba în primul rând despre extinderea activității în noapte: pe de o parte, transformarea Arcadelor comerciale în veritabile bulevarde ale nopții, pe de alta faptul că slujbele diurne nu mai cunosc, pe timpul nopții, o întrerupere veritabilă. Telegraful cere răspunsuri în timp real, lumina poate prelungi efectuarea sarcinilor dincolo de sfârșitul programului. Un fragment despre efectele electricității
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a tridimensionalității. ("Cuprins de flăcări ce înfloreau ca anemona/ în largul universului plat"). Tot textul e o încercare de transpunere în materie a inefabilului: Închisă în zeci, în sute de chitare/ asemenea unor sicrie pentru copii/ ultima vârstă trecu pe sub arcadă". Tot din sfera imaginilor care creează impresia de univers aplatizat, amintim Amurg, " Sunetele trompetelor se turtiseră de ziduri", "Trecătorii pe străzi le prindeau ca pe muște:/(...) toată lumea sălta fiindcă era vals/ cântat la final de toamnă prelungă". Plasticizarea imaginii se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Transilvania”, pe când era încă elev. Colaborează cu versuri și traduceri la „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „Argeș”, „Secolul 20”, „România literară” ș.a. Începând din 1966, când îi apare placheta Cercul de aur, publică mai multe cărți de versuri și câteva romane - Pe sub arcada porții negre (1972), Am lăsat graurii să zboare (1976), Albastrul flamingo (1979). Un volum-bilanț Interviu liric, publicat în 1998, cuprinde fragmente din caiete de versuri „parțial recuperate”, datând dintre anii 1946 și 1962, care n-au putut fi tipărite. Stabilit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
bucuria nupțială, exprimată, bunăoară, în ciclul Epitalam. La M. versurile se doresc „un flaut mut, neauzit urechii”, muzică născută „din rotiri de sfere”. SCRIERI: Cercul de aur, București, 1966; Ca să fii stea, București, 1969; Ochii și ploile, București, 1972; Pe sub arcada porții negre, București, 1972; Euridice, București, 1976; Am lăsat graurii să zboare, București, 1976; Fluierul lui Pan, Deva, 1978; Albastrul flamingo, București, 1979; Întoarcerea la Nausicaa, București, 1979; Eterna auroră, București, 1981; Spre Delphi, București, 1986; Eupalinos, München, 1996; Avatar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]