4,072 matches
-
livezi de măslini. Nu semănau deloc cu câmpurile sălbatice, arse de soarele dogoritor din Nueva España. Dealurile și câmpurile de măslini se iveau unul după altul ca valurile mării. Dealurile erau roșii, iar frunzele măslinilor fluturau în vânt și străluceau argintii ca o mulțime nesfârșită de săbii. O dată cu lăsarea serii, pământul se răcea brusc. Ca și în Nueva España, și aici se vedeau din când în când sate albe ca niște drobi de sare. Uneori, satele erau înfipte în vreo coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de trei ori și să vă apropiați fața de picioarele sale. După ce trecură de poarta de fier aflată pe latura din dreapta a bazilicii, primiră onorul din partea străjerilor cu uniformă roșie și suliță. Când trăsura se opri, un om cu perucă argintie și șosete lungi și albe le deschise porțile cu o mină nepăsătoare și îi petrecu apoi cu priviri tăioase pe Velasco și pe solii îmbrăcați în hainele lor neobișnuite de ceremonie. Urcară treptele de piatră și intrară într-un coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
semne stângace. Se apropia prima iarnă de când se întorsese acasă. În crângul dimprejurul casei sale, frunzele veștede cădeau în fiecare zi ca fulgii de zăpadă. Într-o bună zi băgă de seamă că păduricea era cu totul despuiată, iar ramurile argintii și golașe se întrețeseau ca ochiurile unei plase. Ca de obicei, samuraiul se ducea în munte împreună cu Yozō și cu ceilalți supuși să taie lemne. La ei în vale, copacii doborâți erau fie tăiați ca lemn de foc și stivuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
păsări obișnuite, lebedele înotau în tihnă în larg. Din când în când, în timp ce înotau își scuturau gâturile lungi și apoi și le cufundau în apă. Iar când își scoteau capetele după aceea, în pliscurile lor galbene sclipea câte un peștișor argintiu. Când oboseau să înoate, își răsfirau larg aripile și își curățau penele cu ciocul. Nu știa dincotro veniseră aceste păsări și de ce aleseseră un lac așa de mic drept sălaș pentru iarna cea lungă, dar fără îndoială că în timpul călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai smucea sub apă, dar era tras Întruna. Apoi Nick se-ndreptă spre pește, dus ușor de apă. Ridicând undița deasupra capului, conduse păstrăvul În minciog și-l ridică. Păstrăvul atârna greu În plasă, cu spatele modelat obișnuit și părțile argintii. Îi scoase cârligul. Îl apucă de branhiile mari și de falca de jos, și-l lăsă să alunece În sacul lung pe care și-l atârnase de umeri. Îl deschise larg și-l ținu Împotriva curentului și sacul se umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
clopoțeii de pe catârii aduși să care taurul mort afară. Membrii cuadrillei, care urmăriseră spectacolul burlesc de pe coridorul dintre barrera și primele locuri se-ntorseseră și acum stăteau de vorbă, adunați În grup, sub bec. Un puști frumușel, Într-un costum argintiu cu portocaliu veni spre Manuel zâmbind: — Eu sunt Hernandez, spuse, Întinzându-i mâna. Manuel Îi strânse mâna. — Ăștia ne-au adus niște elefanți În seara asta, spuse băiatul cu veselie. — Da, sunt din ăia mari și cu coarne. — Tu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu semănau la față, dar erau Îmbrăcați ca doi gemeni. Amândoi purtau pardesiurile alea cam strâmte. Stăteau aplecați În față, cu coatele pe tejghea. De băut ce-aveți? — Bere argintie, bevo, bere de ghimbir. Da, dar vreau să zic, ceva de băut, ce-aveți? — Doar ce v-am spus. — E tare de tot orașul ăsta, spuse celălalt tip. Cum Îi zice? — Summit. — Ai auzit vreodată de el? Îl Întrebă Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ți vină să crezi. Nimeni nu crede - da-i adevărat. În după-amiaza de care-ți zic ningea și În fereastra unui salon auto, luminată În Întunericul care Începea deja să se lase, era o mașină de curse vopsită toată-n argintiu și pe capotă scria Dans Argent. Nu știam sigur ce-nseamnă, putea să fie dans argintiu sau dansatorul de argint, și am continuat să merg pe strada acoperită de zăpadă, ușor nedumerit că nu știam exact ce-nseamnă, dar Încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ningea și În fereastra unui salon auto, luminată În Întunericul care Începea deja să se lase, era o mașină de curse vopsită toată-n argintiu și pe capotă scria Dans Argent. Nu știam sigur ce-nseamnă, putea să fie dans argintiu sau dansatorul de argint, și am continuat să merg pe strada acoperită de zăpadă, ușor nedumerit că nu știam exact ce-nseamnă, dar Încântat că știam o limbă străină. Plecasem din localul fraților Woolf, unde se servea un curcan gratuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Într-o zi zâna a auzit un pui de brad vorbind cu mama lui: Nu îmi mai place să am ace în loc de frunze", spunea puiul de brad. "De ce să fiu așa de urât? Aș vrea să am frunze strălucitoare și argintii ca frunzele de mesteacăn!" Și zâna ridică bagheta și dorința imediat se împlini. Tare se mai bucură puiul de brad! Dar bucuria lui nu ținu mult, pentru că într-o zi trecu pe acolo o căpriță cu iedul ei. "la uită
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în cele din urmă să-și recapete puterile. Și mai târziu, când zâna trecu pe acolo, îl auzi spunând: "Ce minunate sunt frunzele verzi!" Cerințe: „copacii vorbesc o limbă din foșnet de frunze și trosnet de rămurele” „frunze strălucitoare și argintii ca frunzele de mesteacăn” 1. Scrieți fraze folosind expresiile: 2. Descrieți brăduțul într-un text de zece propoziții. 3. Răspundeți la întrebări: Ce credeți că a învățat brăduțul din experiențele prin care a trecut? De ce acum frunzele verzi i se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
o femeie frumoasă căreia argintul îi înflorise la tâmple, eu pârguiesc rodul livezilor și-al viilor. Coc porumbiștile, împodobesc câmpiile și poienele cu cele din urmă flori, iar pădurile, înainte de a le scutura frunza, le ferec în aramă. Mai presar argintiul viu al brumelor, ca să aduc aminte oamenilor despre omăturile care vor veni. Copiilor le dăruiesc nuci, gutui, mere, pere, prune, struguri și le deschid porțile școlilor. Numele meu este Toamna! Așa-i că acuma nu mai ți-e frică? Așa
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
crivățului ce naște talazuri temute în larg, abia tulburându-l din liniștea... în care doarme. Cerul, pare încins de un incendiu ce înroșește fața lacului...” (Ion Simionescu, „Pitorescul României”) Cerințe: 1. Scrieți formele de plural ale adjectivelor: trandafirie sălcie purpurie argintie 2. Explicați cuvintele și expresiile scrise cursiv. 3. Scrieți familia de cuvinte a verbului a învăța. Lacul Sfânta Ana c) „Lângă Tușnad se află o atracție, cum nu se întâlnește des în Europa. E Lacul Sfânta Ana, ochi de apă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
rana mortală. „Dumnezeule mare!“, i-am auzit șoptind clar Între ei. Sinceră să fiu, eu Însămi am fost șocată să văd cât de grotesc mă pregătiseră pentru a-mi face intrarea În moarte. În jurul gâtului mutilat Îmi legaseră o eșarfă argintie lucioasă cu o fundă imensă. Arătam ca un curcan garnisit cu folie de aluminiu, gata să fie băgat la cuptor. Ba mai rău, Bennie Trueba y Cela, ghidul care mă jelise cel mai tare, adică acela care mă jelise bocind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
viza aia curând, acesta va fi peisajul pe care-l vor vedea și-n seara următoare, și-n seara de după seara următoare, și-n Dumnezeu știe câte alte seri. Întorși la hotel, Harry Îi sugeră Marlenei „o plimbare sub lumina argintie a lunii“. Nici urmă de lună, dar ea fu de acord. Își imagina că Esmé adormise deja cu cățelușa ei. Așa că ea și Harry o porniră pe strada Întunecată. Urma să se Întâmple ceva, Marlena o știa, și asta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care Roxanne și Heidi se uitară spre ele, cea mai bătrână Începu să desfacă un sul de material, trecându-și degetele peste țesătură. Vera se apropie imediat, admirând nuanțele de purpuriu și grena intens, modelele complicate cu fire aurii și argintii. Vânzătoarea mai tânără Îi aruncă mai multe suluri de materiale celei bătrâne care le desfăcu. —Frumos, da, foarte frumos, spuse Vera aprobând din cap. —Fomos-fomos, Încercă să repete femeia birmaneză. Și mai multe materiale fură desfăcute, iar Roxanne, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o călătorie În Egipt. Se putea vedea o siluetă urcându-se pe vârful unei piramide. Aceasta scruta o serie de alte piramide care se Întindeau până la linia orizontului. Camera zăbovi pe un bărbat Îngrijit, cu păr Închis la culoare și argintiu la tâmple. Fața lui le era bizar de familiară. —Harry! zbieră Marlena. Splendoarea dureroasă, spunea Harry pe un ton visător. Privea În depărtare, unde i se Înfățișa o panoramă de mai mult de două mii de domuri și turle. Vederea acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nu i-ar avantaja pe prietenii lui o asemenea comparație. Cu imaginea sânilor tăiați În minte, Își reluă urcușul, acum mai puțin Înflăcărat, mai puțin sigur. Într-un final ajunse și În vârf, la o pagodă din sticlă albastră și argintie. Se Înveseli văzându-i pe cei doi câini. Apropiindu-se, o văzu și pe Saskia. Stătea pe un scaun dintr-un rând de taburete Înalte așezate cu fața spre o panoramă a Împrejurimilor. Nu zâmbea, remarcă el și-l trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
soare pe șezlongurile acoperite de prosoape cu monograma hotelului. În colțul Îndepărtat se găsea o cabană În formă de cort, cu ornamente din mahon care-i dădeau o aură colonială romantică. A, acolo, pe masă, lângă femeia cu pălărie, chestia argintie sigur e o cameră digitală. Se grăbi spre ea și abia apoi o văzu pe proprietara Îmbrăcată În costum de baie Întorcându-se spre el și privindu-l cum se apropie. Chiar și cu pălăria aia imensă și ochelarii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în spinare o legătură de vreascuri. Nu aveau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pașii și gândurile. Soarele se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să meargă cu mine prin noapte. Din urmă, o amică ne vesti stupid: "Bine, o să vă spun mâine domnului profesor!" Pornirăm în întuneric și coborârăm la Argeș. Era liniște, aerul cu-rat, copacii lăsau umbre lichide. Argeșul tremura sprinten, luminând argintiu pietricelele. Atmosfera poetică, amândoi singuri, abia scoțând câte o vorbă. Ne simțeam aproape. Și atunci un regret m-a chinuit: n-o cunoșteam mai bine ca să am curajul unei sărutări. După cum se vede, pe atunci aveam gustul armoniei oricărui fapt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Acolo, jos, era cu siguranță Clemantius și, dacă ar fi reușit să se baricadeze toți înăuntru, ar fi putut să reziste chiar o vreme îndelungată și poate... Alergând prin întuneric, văzu într-o clipită trecându-i pe dinainte mici străfulgerări argintii și, imediat după aceea, se izbi brutal de cineva. Se rostogoli în iarba de pe marginea cărării, cu senzația că se ciocnise de un zid de fier. înțelese pe dată ce erau acele străfulgerări argintii pe care le văzuse puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trecându-i pe dinainte mici străfulgerări argintii și, imediat după aceea, se izbi brutal de cineva. Se rostogoli în iarba de pe marginea cărării, cu senzația că se ciocnise de un zid de fier. înțelese pe dată ce erau acele străfulgerări argintii pe care le văzuse puțin mai înainte. O armură, desigur! La lumina palidă a lunii, plăcile metalice sclipeau acum deasupra ei. Scoase din nou un strigăt de groază: cum putuseră să ajungă deja în fața ei? Acum aveau să o ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în spinare o legătură de vreascuri. Nu aveau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]