3,560 matches
-
criză. Această modalitate de a se reprezenta ca victime maltratate și pauperizate de guvernul „ultraliberal” al lui Vaclav Klaus conduce la o ecuație stranie Între antreprenori și muncitori. Folosindu-se de vechi clișee și de un limbaj nu mai puțin arhaic, „muncitorii-antreprenori” consideră că ar putea constitui o amenințare pentru „dreapta”, dacă situația s-ar deteriora: Micii Întreprinzători sunt foarte dezamăgiți de situația actuală. Întregi pături sociale nu vor mai avea mijloacele să-și cumpere pâine: asta ar putea duce la
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
mai puțin o mitologie și mai mult un studiu asupra obiceiurilor de iarnă (colindele), cântecului ritual Ziorile și poeziei pastorale. Preocupat să contribuie la demonstrarea vechimii și continuității poporului român în spațiul carpato-danubiano-pontic, B. apelează la folclorul tradițional, cu „matca arhaică, precreștină”, respectiv straturile traco-dace. În examinarea lor trece dincolo de trama epică, de „fabulă”, cuprinzând elementele mitice particulare: bradul ca arbore sacru („axă a lumii”) în riturile de nuntă și de înmormântare, cultul aurorei („Dintre toate neamurile Europei, numai românii au
BUHOCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285920_a_287249]
-
a căror activitate o considera un exemplu de înaltă iubire de țară. În 1831, el tipărește Pavel și Virghinia, revizuind, după originalul francez, textul din 1827. Tălmăcirea este făcută cu talent și cu un remarcabil simt al limbii. Exprimarea ușor arhaica, atunci când traducătorul încearcă să evite neologismul, are prospețime, spontaneitate și culoare. Versiunea lui e mai literară și chiar mai exactă decât cea făcută de Al. Pelimon, douăzeci de ani mai tarziu. Utilizând un intermediar bilingv, în franceză și în greacă
BUZNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285977_a_287306]
-
întinsă, precum și facultăți asociative legate de înzestrarea poetică. Se remarcă din capul locului și atracția exercitată asupra sa de spiritul „ingenuu”, „copilăros”, „anonim”, pe care îl regăsește în arta modernă, simbolică, expresionistă, constructivistă sau abstractă. Simpatia pentru formele de viață arhaice și pentru primitivitatea naturală alunecă inevitabil către o mitizare a satului; acesta ar trăi, după B., în „zariște cosmică” și având conștiința unui destin „emanat din veșnicie”. Poetul aparținea mediului intelectualității rurale ardelenești, care își apărase identitatea numai printr-o
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
cu o sensibilitate genuină, care-și păstrează intactă naivitatea copilărească; singularitatea, împinsă până la bizarerie, izbutește astfel să împrumute aspectul anonim al creației populare și nota ei națională atât de pregnantă. Din aliajul rar de cultură solidă, sensibilitate metafizică și fond arhaic rural, B. plăsmuiește o mitologie curioasă. De esență folclorică, aceasta are o notă autohtonă, pronunțat ardelenească, dar rămâne, totuși, strict personală și aparține poetului și numai lui. Fauna pe care o instituie, unicorni fără glas, urși împărați, păsări prefăcute în
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
publicației franceze „Cahiers de l’Herne”, dedicat lui Mircea Eliade. Debutează editorial cu Limbă și gândire în cultura indiană (1976). Volumul de eseuri culturologice care interesează un public mult mai larg decât cel al specialiștilor ori pasionaților de indianistică este Arhaic și universal. India în conștiința culturală românească (1981). Dacă în Limbă și gândire în cultura indiană A. depășea fruntariile stricte ale demersului lingvistic și filologic, dezvoltând considerații filosofice, prin volumul de eseuri Arhaic și universal - considerat capodopera sa - practic transcende
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
al specialiștilor ori pasionaților de indianistică este Arhaic și universal. India în conștiința culturală românească (1981). Dacă în Limbă și gândire în cultura indiană A. depășea fruntariile stricte ale demersului lingvistic și filologic, dezvoltând considerații filosofice, prin volumul de eseuri Arhaic și universal - considerat capodopera sa - practic transcende domeniul strict al indianisticii, oferind o reflecție, profundă și fundamentală, în marginea fenomenului cultural. Cartea a îmbogățit în chip oportun bibliografia privitoare la literatura - și, în general, la cultura - română, reprezentând o contribuție
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
prevalându-se de dubla lui competență de cunoscător al gândirii indiene și al culturii occidentale. Procedează la un demers hermeneutic comparativ, menit să pună în lumină nu deosebirile, ci convergențele, coincidențele, omologiile, similitudinile (tematice, de simboluri, de poziție ontică). Redescoperirea arhaicului - în arta, în cultura modernă - echivalează cu o fericită regăsire a unei universalități perene și fundamentale. Acreditând o metodă personală, comparativ-hermeneutică, ilustrată convingător, A. a dat, prin Arhaic și universal, o lucrare importantă, pe care Mircea Eliade a apreciat-o
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
ci convergențele, coincidențele, omologiile, similitudinile (tematice, de simboluri, de poziție ontică). Redescoperirea arhaicului - în arta, în cultura modernă - echivalează cu o fericită regăsire a unei universalități perene și fundamentale. Acreditând o metodă personală, comparativ-hermeneutică, ilustrată convingător, A. a dat, prin Arhaic și universal, o lucrare importantă, pe care Mircea Eliade a apreciat-o elogios, afirmând (într-o scrisoare către Mircea Handoca): „În fond, Sergiu Al-George a reușit să ilustreze, în mod exemplar, ceea ce am putea numi o nouă metodă comparativă pentru
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
într-o scrisoare către Mircea Handoca): „În fond, Sergiu Al-George a reușit să ilustreze, în mod exemplar, ceea ce am putea numi o nouă metodă comparativă pentru cercetarea și înțelegerea civilizațiilor tradiționale.” SCRIERI: Limbă și gândire în cultura indiană, București, 1976; Arhaic și universal. India în conștiința culturală românească, București, 1981. Traduceri: Filosofia indiană în texte, introd. trad., București, 1971. Repere bibliografice: Al. Paleologu, Prietenul, gânditorul, savantul, RL, 1981, 47; Mircea Handoca, Vocația autenticității (interviu cu Sergiu Al-George), RL, 1981, 48; Cezar
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
conștiința culturală românească, București, 1981. Traduceri: Filosofia indiană în texte, introd. trad., București, 1971. Repere bibliografice: Al. Paleologu, Prietenul, gânditorul, savantul, RL, 1981, 47; Mircea Handoca, Vocația autenticității (interviu cu Sergiu Al-George), RL, 1981, 48; Cezar Baltag, Sensul universal al arhaicului, VR, 1982, 12; Mircea Eliade, [Scrisoare către Mircea Handoca], RL, 1984, 30; Mircea Handoca, Sergiu Al-George, RL, 1984, 30; Dorina Al-George, Șocul amintirilor, București, 1994; Dicț. scriit. rom., I. 55-56; [Sergiu Al-George], CC, 2000, 4-8 (semnează Eugen Simion, Gheorghe Brătescu
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
Dintre oamenii pe lângă care trecuserăm, alături de care luptaserăm sau pe care îi ajutaserăm, unii trăiau sub o altă identitate, alții muriseră, alții se instalaseră în acest timp actual în care mă simțeam adesea o fantomă, strigoiul unei epoci tot mai arhaice. Dar mai cu seamă efortul acela de precizie mă îndepărta de tot ce trăiserăm noi cu adevărat. Mă străduiam să fac inventarul forțelor politice, al rațiunilor conflictelor, al figurilor șefilor de stat... Notele mele semănau cu un ciudat reportaj care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
animalul este folosit pentru a simboliza atitudinile și înclinațiile umane. De la mitologie la fabule, trecând prin bestiarele medievale, animalele sunt învestite cu o puternică încărcătură alegorică. Încarnează dimensiunea instinctivă și pulsională și trimit ființa umană la condiția sa primordială și arhaică. După cum explică Jung: Animalul, care reprezintă în om partea instinctuală a psihicului, poate deveni periculos atunci când nu este recunoscut și integrat vieții individului. Acceptarea spiritului animal este condiția unificării individului, a plenitudinii înfloririi sale (Jung, ???, p. 239). În funcție de reprezentare, animalul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dar o formă prost adaptată, care dăunează socializării armonioase. Pe de altă parte, în imaginarul popular medieval, din cauza obiceiului de a aduna mâncarea pentru a o consuma singur în colțișorul său, ariciul reprezintă avariția, lenea și lăcomia. Hipopotam Hipopotamul simbolizează arhaicul, forțele primare și brutale care nu au fost încă civilizate, greutatea devastatoare ce se opune grației fizice și spirituale. În vis, traduce exprimă frust al comportamentelor celui care visează sau ale anturajului său. Există o lipsă de subtilitate în discernământul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la fel ca săgeata, reprezintă preocuparea pentru atingerea unui scop, ambiția și realizarea. Mai, bâtă, ciomag Armele de mai sus intră în categoria celor mai primitive. Exprimă forța sălbatică, brutală, nediscriminantă. Asociate cu oamenii preistorici, ele pun accentul pe partea arhaică a psihicului sau pe infantilismul situațiilor trăite. Ele evocă și confruntarea autorității (bastonul polițistului), presiunile suportate pentru a înăbuși toate actele de rebeliune împotriva ordinii prestabilite, represiunea, adică refularea masivă și brutală a pulsiunilor. Trident În reprezentările tradiționale, tridentul este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și sălbatică. Spre deosebire de materialele moderne, nu are nevoie de intervenția omului. Nu este creația omului, ci a lui Dumnezeu. Exprimă deci partea liberă și instinctivă a psihicului. Pe de altă parte, prin aspectul rustic și învechit, lemnul reprezintă și pulsiunile arhaice. În vis, îl invită pe subiect să refacă legătura cu adevăratul său eu, să se reîntoarcă la origini. Se opune artificiilor și pledează pentru natural, atât în ceea ce privește aspectul fizic, cât și gândurile, deciziile și acțiunile. De altfel, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Lumea Nouă), de explorare, dar și de expansiune și de putere (țară bogată). Continentul european împărtășește parțial aceleași semnificații; - Africa, pământ de foc în imaginarul colectiv, asociată cu animalele sălbatice, cu savana, cu vegetația specifică, cu riturile animiste, simbolizează partea arhaică a psihicului și indică faptul că situația face apel la dimensiunea instinctuală; în funcție de scenariu, această animalitate îl sperie sau îl atrage pe cel ce visează; - Asia are o semnificație de mister și de spiritualitate; cel care visează este angajat într-
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Nu este vorba numai de un act de umilință, ci și de un rit de purificare: le spală astfel și de greșeli, și de păcate. Părul de pe corp Părul de pe corp simbolizează activarea pulsiunilor primare, a instinctelor sălbatice, a sufletului arhaic. Trimit ființa la dimensiunea ei animalică. Exprimă comportamentele impulsive, uneori brutale, dar naturale și adevărate. Astfel, în visul: - pozitiv, dezvăluie caracterul autentic și pur al unei acțiuni sau atitudini; - negativ, supunerea față de simțuri, absența rafinamentului și a civilizației. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
foarte des Întîlnesc compatrioți extaziați În fața câte unui pasaj din vechile traduceri ale Bibliei sau din vechiul Pateric, din care nu pricep În realitate nimic, dar care „sună altfel”. Cauza acestor stări extatice ar fi „dulceața”, „farmecul”, „Întorsătura”, „muzicalitatea”, „tenta arhaică” a frazelor respective. În traducerea Septuagintei de la Colegiul Noua Europă am pornit de la un cu totul alt deziderat decât cel pur stilistic, și anume dezideratul clarității. O frază fără sens pentru cititorul comun de azi poate suna oricât de fermecător
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
repere ale vieții satului bănățean de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Pentru necunoscătorul subdialectului bănățean, limbajul pare prea încărcat de regionalisme lexicale și sintactice, dar textul rămâne perfect accesibil. Ca etnograf, B. cercetează sursele arhaice ale esteticului sau valorifică tradiția culturală a Banatului, continuând punerea în operă a principiilor Școlii Ardelene. Monografia Beregsău Mare (1996) vrea să evalueze spiritualitatea populară actuală, insistând pe folclorul muzical, obiceiurile de familie, sărbătorile creștine tradiționale. Limbajul studiilor etnologice și
BOLDUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285806_a_287135]
-
obiceiurile de familie, sărbătorile creștine tradiționale. Limbajul studiilor etnologice și al eseurilor e accesibil și limpede. SCRIERI: Povestiri de la marginea câmpiei (în colaborare), Timișoara, 1984; Cultura românească în Banat, Timișoara, 1994; Beregsău Mare, Timișoara, 1996; Eseu despre creativitatea spiritului. Surse arhaice pentru aesthesis, București, 1997; Casa și memoria lui Avram Procator, Timișoara, 1999; Întoarcerea lui Tosu, București, 2000; Credințe și practici magice, Timișoara, 2000; Nepoțî lu Moș Costa, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Al. Condeescu, Univers bănățean, LCF, 1986, 23; Dorian Branea
BOLDUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285806_a_287135]
-
se ascunde sub aparența realității. Ca în timpurile migrațiilor, oamenii pământului carpato-dunărean participă doar aparent la viața istorică, în realitate o boicotează, instalați în infraistorie. Dedesubtul structurilor sociale în care sunt formal integrați, ei și-au recreat structuri de tip arhaic. Altfel spus, țăranii au fugit din istorie. Roman-parabolă, structurat de situații cu încărcătură metaforică, Sertarul cu aplauze devine, prin comentarea situațiilor metaforizante și prin frecvența enunțurilor reflexive în general, și un roman-eseu. În subtext, un roman polemic. Nedeclarat și, aproape
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
în presă până în 1956, când revine în „Scrisul bănățean”. Versuri din ultimii ani intră în volumul postum Cântecele mele (1980). Raliat tradiționalismului gândirist, B. a văzut în autohtonism un criteriu al valorii literare, recomandând „evadarea în autohton”, în acele straturi arhaice ce s-au întruchipat și se relevă prin miturile populare. Prizonier al dihotomiilor simpliste, reducea, însă, complexitatea sufletului colectiv la „structura” lui creștină și la un energetism căruia balada Iovan Iorgovan, adevărat „mit dacic al stăpânirii de sine”, i-ar
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
Comana și Duminică, Bunica. Aspirația către poezia meditației abstracte (ciclul Cântece pentru numărul unu din Scrisori către Orfeu) este contrazisă de adevărata vocație a poetei, care rămâne lirica feminității (în ipostaza de iubită și mamă) și a copilăriei în decorul arhaic. SCRIERI: Memorie de iulie, pref. Al. Piru, București, 1966; Poarta spre vid, București, 1969; Vertebra lui Yorick, București, 1970; Scrisori către Orfeu, București, 1972; Dimineața primigeniei, București, 1980. Repere bibliografice: Paul Georgescu, Două tinere condeie, RMB, 1966, 6774; Marin Mincu
BANTAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
înconjurătoare, cu epoca în care a trăit și cu oamenii care i-au marcat existența. Insistă asupra mediului familial, relevând apoi rolul satului natal în structurarea viziunii lui Blaga asupra lumii și demonstrând modul în care magicul, demonicul, miraculosul și arhaicul din lumea satului își vor trimite însemnele în scenariile cosmice ale poeziei și, prin proiectarea către început de lume a datelor realității, se vor reflecta în dramaturgia sa. Structurile aceleiași culturi „minore” se vor evidenția în „matricea stilistică” și „categoriile
BALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]