2,289 matches
-
natura unui obiect este dată de apartenența la o anumită clasă. Lumea este constituită din clase de obiecte, gândite ca realități discontinue, constante și stabile, adică cu granițe net conturate. În tradiția platonică, identitatea unei clase este dată de un arhetip ideal, în cea aristotelică de însușiri esențiale ale obiectelor, opuse însușirilor neesențiale, contingente prin care se deosebesc indivizii dintr-o anumită clasă. Privilegierea ontologică a generalului, ca notă distinctivă a esențialismului, se exprimă prin supoziția că însușirile esențiale, proprii tuturor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Ei respingeau evoluția speciilor deoarece aceasta implică existența a numeroase forme de tranziție între categoriile sistematicii. Caracterele comune, cele care delimitează un grup într-o taxonomie, erau atribuite nu descendenței din strămoși comuni, ci unui plan preexistent reprezentat de către un arhetip. Indivizii care aparțin unui asemenea grup vor produce în mod constant urmași care au aceleași caracteristici. Această viziune se armonizează bine cu creaționismul, chiar dacă esențialismul nu implică creaționismul. Reprezentarea Creației lumii drept o activitate a inteligenței supreme care se orientează
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care aparțin unui asemenea grup vor produce în mod constant urmași care au aceleași caracteristici. Această viziune se armonizează bine cu creaționismul, chiar dacă esențialismul nu implică creaționismul. Reprezentarea Creației lumii drept o activitate a inteligenței supreme care se orientează după arhetipuri, după tipuri ideale, este o reprezentare extrem de familiară. Există bune motive pentru a presupune că esențialismul a constituit una din barierele cele mai înalte de care s-au izbit încercările naturaliștilor din epoca lui Darwin de a depăși creaționismul și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
comune ființelor vii pe care le desemnează aceste categorii este, din anumite puncte de vedere, semnificativ și important. Speciile nu erau însă pentru el realități substanțiale în sensul că membrii unei specii nu reprezintă simple reproduceri ale unuia și aceluiași arhetip, ci populații în continuă schimbare, formate din indivizi care se deosebesc din multe puncte de vedere unii de alții. De aici nu rezultă totuși că pentru Darwin speciile ar fi fost simple abstracții. Contrastul dintre abordarea populațională și abordarea esențialistă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a stilurilor, oferta de participare multiplă a lectorului la operația de decodificare a textului, cultivarea structurilor de apel pentru a manipula aderența la lectură, regia locurilor goale și a neputinței verbale, cultivarea textului cu dublă competență (non-ficțional/ ficțional) și a arhetipurilor discursive, valorificarea efectelor curiozității și ale duplicității... Ceea ce salvează de la uitare fiecare rînd datorat lui Caragiale este copleșitorul său talent, căci "monstruosul a fost turnat în bronz" după formula călinesciană lansată la semicentenarul morții autorului; același critic fără a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și Erdman (în Blake: Prophet against Empire: A Poet's Interpretation of the History of His Own Times din 1954) propun două analize diferite ale operei lui Blake luate că un întreg. În vreme ce primul este preocupat de mituri și de arhetipuri, descriind poezia lui Blake în termenii unei "cosmologii în mișcare", al doilea se concentrează asupra dezvoltării intelectuale a sistemului blakean în ordine simultan istorică și politica (deși, după cum voi arăta în continuare, perspectivele istorico-politice se îngustează în marile epopei, fiind
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
profilului creator al lui Blake constă în rolul ontologic pe care și-l asumă. În unele momente (de exemplu, în Jerusalem), artistul se identifică simplu cu personajul Los, anagrama a lui Sol, după cum remarcă Damon (1988, p. 247). Los, ca arhetip al poeziei și că vizionar primordial, creează cărțile profetice și dobândește grandoarea unei figuri divine, depășite doar de Dumnezeu însuși. Leonard W. Deen subliniază că "[f]igura lui Los este centrul necesar al marilor profeții blakeene. În absența lui, acestea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
simbolismului numerologic. Potrivit J.E. Cirlot, "numerele nu sunt numai expresii ale unor cantități, ci idei-forță, fiecare cu o trăsătură proprie" (1976, p. 230). El continuă: "Primele zece numere din sistemul grecesc (sau douăsprezece din tradiția orientala) aparțin spiritului: sunt entități, arhetipuri și simboluri" (1976, p. 230). Conform lui Ludwig Paneth (a cărui abordare pur psihologista a numerologiei, bazată pe interpretări ale visurilor și ale obsesiilor, este, astăzi, în mare măsură depășită), există o diferență semnificativă între numerele aritmetice (care descriu obiectele
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
from Europe! / And each ran ouț from his Web; / From his ancient woven Den; / For the darkness of Asia was startled / At the thick-flaming, thought-creating fires of Orc" (E: 68). Totuși, dinamica revoluției nu poate fi nici controlată, nici anulată. Arhetipul oricărei forme de rebeliune, Orc, se dovedește invincibil în plan practic, eliberând, astfel, drumul către obținerea armoniei spirituale și anticipând deznodământul reparatoriu din Jerusalem. Martin Priestman consideră că, în măsura în care Orc anunță venirea unei epoci de trezire spirituală, aptă de a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
live, & în his circling Nerves. / Tho' this bright world of all our joy is în the Human Brain. / Where Urizen & all his Hosts hang their immortal lamps" (E: 306). Războiul are loc între Luvah, ce incarnează emoțiile umane, si Urizen, arhetipul rațiunii. Conflictul dintre cei doi antrenează prăbușirea omului, care, deposedat de facultatea vorbirii, este proiectat în mijlocul unui univers bestial, dominat de instincte. În paralel, accesul la componentele estetice ale viziunii triple este blocat de absență limbajului, iar individul cosmic degradat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
viziunii triple și are ca element definitoriu creația spontană, generată de exercițiul combinat a doua facultăți, imaginație și inspirație. Aplicația să, la nivelul poeticii textuale, este constituită de poemul epic Milton (1804-1808)197. Aici, figură paradigmatica este Los, care, ca arhetip al poeziei, devine Blake însuși, apt, astfel, de a-l ajuta pe Milton să-și expieze păcatele artistice și spirituale. Astfel, Los/Blake reprezintă, simultan, unul dintre cele două personaje centrale ale poemului, dar și creatorul propriu-zis al acestuia. Într-
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
1992, p. 85). Și bardul lui Gray, adaugă, în continuare, Mee, si Ossian sunt războinici, întocmai lui Los la finalul poemului blakean Europe (1992, p. 85). 29 Una dintre trăsăturile caracteristice ale bardului este sagacitatea divină. Ca atare, el incarnează arhetipul înțeleptului, a cărui expresie este, printre altele, profetul. Toate aceste figuri pot fi reunite sub aceleași auspicii. Pentru o analogie interesantă, cf. Bodkin, 1951, pp. 125-135. 30 Un gest căruia iubitorii de poezie din România îi pot găsi un corespondent
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
elementarității la acela cosmic sau la anxietăți și prăbușiri până în pragul nebuniei”. Numele personajului, ca peste tot în opera eminesciană, este simbolic și reprezintă un element de caracterizare dintre cele mai expresive, concentrând în el semnificații profunde care trimit la arhetipuri. Maria este un nume simplu care sugerează puritatea. „Atunci când eroinele eminesciene au o voință „imperială” (a instinctului) se numesc Cezara. Când au funcția mediatorului între pământ și cer, se numesc Maria (Maria e varianta angelică a feminității).” În literatura europeană
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
provocate de istoria vitregă și să comunice cu infinitul. Toma, după ce se îndrăgostește de Poesis, își regăsește puterile încătușate ale simțului său lăuntric. Pasiunea erotică reînvie în ființa eroului substanța eternă a creației și sentimentul nemărginirii cosmice. Poesis devine astfel arhetipul iubirii, o divinitate uraniană, o proiecție a spiritualizării însăși. Numele eroinei, care provine din greacă, unde poesis înseamnă „creație”, este în acest sens, ca și numele eroinei din Sărmanul Dionis, plin de semnificații. Firea voluntară, telurică, ascunsă sub chipul angelic
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
pe scriitor și pe critic. Mai degrabă ne alăturăm Elisabetei Lăsconi care scria într-un articol din 2002 consacrat nuvelei Moara cu noroc: "Poate că actul scrisului și actul critic sunt manifestarea miturilor purtate în noi și exegeza prilejuiește întâlnirea arhetipurilor care îi obsedează pe fiecare. Scriitorul își găsește criticul pertinent care produce o insolitare totală a receptării atunci când, formați în același orizont, prizonieri fericiți ai aceleiași mitologii culturale în sensul cel mai larg cu putință, el se lasă obsedat de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
victimă a capcanelor lui. Dar înseamnă un risc frumos la care se expune"217. Tragedia reașază mereu spiritul uman în fața răului nejustificabil. Nimic nu justifică fericirile ucise, libertățile zdrobite sau triumful macabru al violenței. Dacă tragedia greacă ne-a dăruit arhetipuri eterne ca Agamemnon, Ajax sau Oedip, "marele inocent pedepsit", odată cu creștinismul, tragicul se mută în sfera valorilor, devine un tragic de tip cartezian. Locul Destinului din tragedia greacă este luat de ciocnirea voințelor și valorilor de semn contrar. Rezultă că
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
liniilor de convergență și al similitudinilor. Dincolo de variante, de diversitatea formulărilor posibile, adică dincolo de contradicțiile aparente, va apărea astfel ceea ce s-ar putea considera a fi structurile fundamentale ale realității mitice, construite pornindu-se de la aceleași scheme conducătoare, în jurul acelorași arhetipuri, din aceleași imagini și din aceleași simboluri. Există și un ultim demers, cînd se va pune problema interpretărilor. Atunci, se pare, trebuie chemată și repusă în toate drepturile sale istoria istoria faptelor sociale și a mentalităților colective. De asemenea, ea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
refugiului, a protecției 23. Acestei gravitas, acestei înțelepciuni circumspecte a retragerii ilustre, trebuie să-i opunem un alt substantiv, și el împrumutat din vocabularul latin, acela care evocă elanul, îndrăzneala cuceritoare a tinerilor căpitani avizi de o grabnică glorie: celebritas. Arhetipului lui Cincinnatus îi corespunde cel al lui Alexandra. Acesta nu deține nici sceptrul, nici justiția, ci sabia. El nu se "dăruie pe sine însuși", el ia în stăpînire mulțimile și le subjugă. Legitimitatea puterii sale nu vine din trecut, nu
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mențină. "Trebuie să-i fim recunoscători, adaugă Thiers, de a ne fi transmis, într-o deplină ordine, statul civil și organizarea administrativă". Imaginea Omului providențial se prezintă astfel sub forma unui al treilea model. Lui Alexandru, cuceritorul, i se substituie arhetipul lui Solon, legiuitorul. E un arhetip pe care îl găsim în 1940 și 1941, la începutul Revoluției naționale, într-o anumită imagine a mareșalului Pétain, fondatorul unei "noi ordini". Îl regăsim și mai puternic, în imaginea lui de Gaulle, cel
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
adaugă Thiers, de a ne fi transmis, într-o deplină ordine, statul civil și organizarea administrativă". Imaginea Omului providențial se prezintă astfel sub forma unui al treilea model. Lui Alexandru, cuceritorul, i se substituie arhetipul lui Solon, legiuitorul. E un arhetip pe care îl găsim în 1940 și 1941, la începutul Revoluției naționale, într-o anumită imagine a mareșalului Pétain, fondatorul unei "noi ordini". Îl regăsim și mai puternic, în imaginea lui de Gaulle, cel din 1958, stabilind principiile și ordinea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Uniformizate într-un același tip de reprezentări, avînd capul ridicat și grav, fruntea senină, privirea sigură, mîinile așezate pe hrisoavele care le asigură perenitatea și gloria, imaginile lor se înghesuie la toate răscrucile istoriei. Iată și ultimul model: Moise sau arhetipul profetului. Profet al timpurilor ce vin, el citește în cartea istoriei ceea ce alții nu văd încă. Condus ci însuși de un fel de impuls sacru, își călăuzește poporul pe calea viitorului. () privire inspirată traversează opacitatea prezentului, un glas care vine
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mai multe, scapă memoriei individuale și trec în memoria istoriei, sau în ceea ce pare a fi memoria istoriei. Trecutul la care trimit nu a fost niciodată cunoscut în mod direct; puterea sa evocatoare e aceea a unui model, a unui arhetip, model și arhetip a căror emergență, dincolo de timpul trecător, pare a le conferi prin definiție un plus de exemplaritate... Oricum ar fi, fiecărui tip de sensibilitate sau de gîndire politică îi corespunde o anumită lectură a istoriei, cu tot ceea ce
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
memoriei individuale și trec în memoria istoriei, sau în ceea ce pare a fi memoria istoriei. Trecutul la care trimit nu a fost niciodată cunoscut în mod direct; puterea sa evocatoare e aceea a unui model, a unui arhetip, model și arhetip a căror emergență, dincolo de timpul trecător, pare a le conferi prin definiție un plus de exemplaritate... Oricum ar fi, fiecărui tip de sensibilitate sau de gîndire politică îi corespunde o anumită lectură a istoriei, cu tot ceea ce ea uită, refuză
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
care au fost inventate pentru definirea acesteia au marcat profund atmosfera culturală a epocii: Wille zur Macht voința de putere (Nietzsche), élan vital elanul vital (Bergson), Erlebnis evenimentul (Dilthey) sau Leben viața (Simmel, Klages), Paideuma (Frobenius), Es sau Inconștientul (Freud), Arhetipul (Jung), Demonicul (Th. Mann). Imediat ce au fost inventate, aceste concepte au devenit repede slogane care au catalizat atenția tinerei generații. Pe bună dreptate sau nu, au ajuns să fie folosite ca stindard împotriva cultului științei și rațiunii din secolul al
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
adăugând că primul care a formulat această idee a fost Bertrand de Jouvenel, și că înaintea sa, matematicianul și economistul francez Anton-Augustin Cournot (1801-1877) folosise conceptul de posthistoire, fie chiar într-un sens diferit, împreună cu cele de "stabilizare morfologică" și "arhetip". Aplicând la prezent concepția lui Cournot, de Man afirmă că "civilizația noastră și-a saturat propriul sens "arhetipic" și a intrat apoi într-o etapă de inconștiență; alternativa ar fi atunci, din punct de vedere biologic, fie moartea, fie mutilarea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]