1,433 matches
-
tensiunea este suspendată și această oprire a timpului și a mișcării face să se ivească gândul unui sfârșit - desigur provizoriu, efemer, momentan -, dar al unui sfârșit surprins în trăirea clipei. De aceea imaginea acestei odihne face să apară și aceea arhetipală a unui cuplu, a unui cuplu de bătrâni. Amintire a unei protecții părintești, imagine a unei bătrâneți deținătoare de înțelepciune în imobilitatea vârstei și în păstrarea celor mai înalte valori. Idila bourboneză a lui Yorick în Călătorie sentimentală în Franța
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acasă, să-și îndeplinească rolul fiindcă doar întorcându-se în Itaca, Ulise va fi mare. Ulise nu-și mai aparține, Itaca îl devorează, existența lui fragmentată aparține celorlalți, înainte de a-i aparține sieși și cu multă silă se supune figurii arhetipale. Vassilis Vassilikos dă imaginea unei Itaci fără iluzii, devenită și ea un loc de simulacru. "Nimic, nu mai recunoștea nimic". Astfel debutează reîntoarcerea lui Ulise Kleanthis în Reîntoarcera în Itaca a lui Ulise Kleanthis.204. Incendiile pădurilor, construcțiile moderne și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
depășesc decât cu mare greu, aproape cu durere, dificultatea de a primi pe cineva acasă"483. Această tensiune paradoxală între dorința insațiabilă și nepotolită de ospitalitate și eșecul repetat, reluat, indefinit rejucat a unei primiri imposibile structurează opera și imaginea arhetipală a omului în fața ușii, a unei uși care nu este decât pentru el și pe care el nu va ști și nici nu va putea să o treacă: "Cu cât întârziem mai mult în fața ușii cu atât mai mult devenim
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
stat al Israelului i se substituie conceptul biblic de pământ al Israelului care "legitimă ocuparea teritoriilor în numele pactului dintre Dumnezeu și Poporul ales", procesul identitar de iudaizare, dezvoltat în paralel cu procesul de islamizare, justificând atât starea conflictuală, ca stare arhetipala existența între cele două comunități, cât și sacrificiul uman pe care acesta îl presupune.266 În ceea ce privește dispută teritorială (și nu numai), în Coran se menționează respingerea acelora care i-au alungat pe musulmani de pe pământurile lor: "luptați pe calea lui
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
nu există decât în măsura în care există limba, iar cunoașterea este relativă la comunicare pentru că ordinea comunicării este prealabilă cunoașterii. Logos-ul lumii noastre este inteligibilitatea semnificantă, întemeiată de limbă, de existența sistemelor semnificante. El se întemeiază pe 15 codaj-decodaj, metaforă-metonimie, analogii arhetipale și diferențe pertinente și totul este dat în simultaneitate. Se neagă astfel ontologia profunzimii și originii tot așa cum criticismul kantian negase mai vechea ontologie a transcendenței. Se estompează opozițiile: esențial și neesențial (aparent), exterior și interior, calități primare și calități
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care se învechește, depășită de noutatea mai nouă. Pentru că nici structuraliștii, nici heideggerienii nu exclud timpul înțeles fie ca desfășurare a combinatoricii, fie ca destinalitate (Geschichte ca Geschick). In fine, acest model ontologic nu se mai bazează pe o relație arhetipală între principiu și manifestările sale, adică pe analogie, ci pe diferență. Ceea ce rezultă este o ontolgie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, nici măcar în forma slabă a profunzimii sau originii și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării. Un astfel de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ea, pletoșii de la Deep Purple îi datorează destule lui Frank Zappa și trupei lui, cel puțin un incendiu în Elveția și halucinațiile ivite din acest incendiu cu sens de destin muzical. Pentru o paranoia completă legată de această melodie rock arhetipală (sau mai exact de partitura bas arhetipală), pe youtube se găsesc o puzderie de variante, inclusiv încercarea a 1683 de chitări care cântă Smoke on the Water la Kansas City, pe un stadion! rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Concert John McLaughlin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
destule lui Frank Zappa și trupei lui, cel puțin un incendiu în Elveția și halucinațiile ivite din acest incendiu cu sens de destin muzical. Pentru o paranoia completă legată de această melodie rock arhetipală (sau mai exact de partitura bas arhetipală), pe youtube se găsesc o puzderie de variante, inclusiv încercarea a 1683 de chitări care cântă Smoke on the Water la Kansas City, pe un stadion! rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Concert John McLaughlin - cronică în imagini SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
sens, avertizează de fapt asupra consecințelor devastatoare ale utopiilor politice și ideologice ale totalitarismului, fascist și comunist, deopotrivă. Ne vom opri asupra uneia dintre temele care revin în distopiile având drept țintă România comunistă, și anume, mitul cuplului dictatorial, figură arhetipală a eternității, fertilității, continuității genetice și istorice (în cadrul tradițional al nu-cleului societății românești familia prolifică) a dictaturii în spațiul balcanic, în speță, cel românesc, așa cum apare în romanele Le Palais de Claques (Palatul chelfănelii) de P. Bruckner 313, Un Sosie
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
și în ceva mai apropiat de reperele noastre, cum ar fi vreo reprezentare din cultura Gumelnița sau Cîrna "Gîrla Mare, oricum în una dintre acele figurine de lut ale căror însemne steatopige plasează imaginea definitiv în reveria abisală a maternității arhetipale. Numai că la Monica n-a fost să fie așa pînă la capăt. Deși coapsele și celelalte vecinătăți, acelea care țin strict de atributele reproducerii, par bine plasate în funcție de toate exigențele mitologice " pentru că nu degeaba, un țigan, invitat pentru un
Între Venus din Willendorf și Fata babei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12586_a_13911]
-
populat insomniile europenilor gotici și însetați de adrenalină cu falnicii canini de focă ai contelui Dracula, le-am găurit paltoanele Ceaușeștilor chiar de nașterea Domnului, pentru că, asta e, vigoarea credinței nu ne-a părăsit niciodată, iar din această ceremonie sacrificială, arhetipală în felul ei, s-a născut subit o lume nouă și mult mai coerentă, adică încă vreo cîteva sute bune de morți, e drept, majoritatea tineri, unii aproape adolescenți. Au urmat apoi epifenomenele, replicile mărunte, cum ar fi măcelul de la
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
între muzică și filosofie sau muzică și arte plastice. Asocierea “imitației” cu muzica lui Bach nu se limitează desigur doar la acea tehnică muzicală de preluare contrapunctică a vocilor, ci vizează un ansamblu de concepte estetice ale barocului. Unele forme arhetipale se regăsesc într-o sugestivă alăturare a unor plasticieni și compozitori români contemporani: Horia Bernea, Ovidiu Maitec - Doina Rotaru; Alexandru Chira, Wanda Mihuleac - Octavian Nemescu; Marin Gherasim - Ștefan Niculescu, iar resursele arhetipale ale mitului o conduc pe autoare către o
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
ansamblu de concepte estetice ale barocului. Unele forme arhetipale se regăsesc într-o sugestivă alăturare a unor plasticieni și compozitori români contemporani: Horia Bernea, Ovidiu Maitec - Doina Rotaru; Alexandru Chira, Wanda Mihuleac - Octavian Nemescu; Marin Gherasim - Ștefan Niculescu, iar resursele arhetipale ale mitului o conduc pe autoare către o amplă incursiune estetică în creația lui Enescu. În fine, titlul cărții lui Huizinga - generic pentru a treia parte a cărții - provoacă investigații ale ludicului în felurite compartimente, cu exemple din Myriam Marbe
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
Romulus Guga; poate încă și alți prozatori contemporani. Elena Loghinovski epuizează bibliografia critică a domeniului circumscris, din epocă și după aceea, de la recenziile apărute în presa vremii, pînă la exegezele mai recente; altfel, comparatismul autoarei își asumă naratologia și critica arhetipală, într-un demers care acoperă mai bine de o sută de ani, cîți vor fi trecut de la prima traducere în limba română a unui text dostoievskian: în 1885, apărea în foileton, în ziarul „Românul”, romanul Umiliți și obidiți. Elena Loghinovski
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
plasa anonimatului literar sau a efemerei excentricități estetice chiar atunci cînd, așa cum scria un critic literar german, "...ea dansează cu virtuozitate pe sîrmă, la mare înălțime, iar eu o privesc de jos cu răsuflarea tăiată". Răsuflarea devine astfel o figură arhetipală, impusă receptării de chiar substanța celor două romane pe care ea le-a dăruit posterității, găsindu-și un loc sigur și în același timp singular, în rafturile unei biblioteci perene. Prețul acestei performanțe este imens și dureros: printr-o rar
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]
-
țară de care Aglaja Veteranyi nu s-a putut despărți, o țară pe care a purtat-o cu sine în lume, suferind "de ea", căutînd-o. Aglaja Veteranyi căuta acea Românie pierdută, o regăsea în formele elementare ale unor mărci identitare arhetipale: în gusturi, mirosuri, gesturi. Deloc întîmplător, această ultimă carte debutează cu descrierea unui ritual tipic românesc al înmormîntării: cel al fierberii colivei, al trecerii prin mai multe ape a boabelor de grîu, pentru fiecare din cele "nouă ceruri" fiind necesară
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]
-
din cauza copacilor. Nici Ștefan Niculescu, atunci când a avut revelația fenomenului eterofon, nici Aurel Stroe, când a fost vizitat de muza deconstructivismului, nici Tiberiu Olah, când a semnat pactul cu “armonia sferelor” ori Octavian Nemescu, atunci când a fost confiscat de vraja arhetipală, nu s-au retras din cetatea muzicii și nu au ignorat nimic din efervescența acestei cetăți. Ei au instituit o mistică a vibrației care a pornit dintr-o hermeneutică bazată pe curiozitate și erudiție. Despre curiozitate, Montaigne spunea că este
Curiozitate și erudiție by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14339_a_15664]
-
variantă similară, o decapitează pe mama lui Pegasus, Gorgona Medusa; în aceeași manieră, Marduk, erou babilonean, ucide monstrul feminin Tiamat, zeița Sigiliului. Numele lui Perseu ar trebui să exprime "distrugerea"; cu toate că profesorul Kerenyi sugerase că Perseu ar fi o figură arhetipala a Morții, acesta ar fi reprezentat elenii care invadaseră Grecia și Asia Mică la începutul mileniului ÎI înainte de Hr, provocând astfel puterea zeitei-treimii. Pegasus a fost considerat sacru datorită urmelor de copite lăsate în urmă ceremoniilor de invocare a ploii
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
lucrarea care semnifică cadrul pentru contribuția sa fundamentală privind critică acestui monstru. În viziunea freudiana, Medusa este considerată a fi o amuleta care asociază actul castrării - identificată în mintea copilului cu descoperirea sexualității materne - si refularea ei." Psihanaliștii continuă criticismul arhetipal până în prezent: Beth Seelig a analizat pedeapsă Medusei din perspectiva violului săvârșit în templul Atenei decât din perspectiva actului sexual consensual în locul indicat, ca și urmare a unor conflicte nerezolvate cu tatăl ei, Zeus. În secolul XX, mișcarea feministă a
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
de evenimente ciudate, care duc fie la descoperirea unor forțe magice, fie a unor creaturi din recuzita fanteziei. Cea de-a doua direcție este întoarcerea spre genul clasic și spre construirea de lumi magice, populate de creaturi fantastice, fie ele arhetipale sau originale. Fantezia este un gen artistic adus în România cu puțin timp în urmă, de către o grupare de tineri care și-au propus atunci să îl promoveze și să îl dezvolte. Între timp, apare Stăpânul Inelelor, și românii devin
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
în fluviul Nil. Istoricii religiei recunosc aici binecunoscuta temă mitologică a "pruncului divin" (puer aeternus) amenințat în existența lui de către un monarh diabolic. În multe din legendele arătate (nu și în Biblie) doar un singur prunc a supraviețuit. Această temă arhetipală a copilului abandonat apelor unui fluviu este și ea binecunoscută istoricilor religiei, ea fiind chiar o cutumă antică: dacă fluviul lasă copilul abandonat în viață, înseamnă că acesta este destinat a fi un erou. Povestea spune că o Ioheved, o
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
traduse în numeroase limbi. În anul 1999 primește Premiul Nobel pentru Literatură. Lirica sa abstractă cultivă umorul, expresia șocantă, calamburul. Romanele sale de critică socială sunt novatoare prin tehnica narativă, iar viziunea asupra lumii unește absurdul grotesc cu miticul și arhetipalul. s-a născut în orașul Danzig (actualmente Gdańsk, Polonia). Era fiul lui Willy Graß (n. 1899 - d. 1979), etnic german protestant, și al Helenei Grass (n. 1898 - d. 1954), romano-catolică de origine poloneză. Günter Grass a fost crescut în conformitate cu preceptele
Günter Grass () [Corola-website/Science/299060_a_300389]
-
biologice. Romancierul naturalist are un scop moral. Zola scrie: « noi suntem judecătorii de instrucție ai oamenilor și ai pasiunilor lor, cu alte cuvinte, suntem moraliști experimentatori». Literatura naturalistă este o sinteză între tipul balzacian și antieroul flaubertian și generează personaje arhetipale, golite de individualitate. Preeminența lui Zola în cadrul naturalismului este indiscutabilă, deoarece, în esență, curentul literar s-a catalizat în jurul acestui scriitor. Școala naturalistă este frecvent numită și "Școala din Médan", după numele casei ce i-a aparținut lui Zola și
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
interioare ale unui alter-ego al scriitorului, Stephen Dedalus, distanțarea lui de religie și descoperirea vocației literare. Romanul "Ulise", considerat o capodoperă a literaturii engleze, prezintă o zi din viața evreului Leopold Bloom, pe măsură ce acesta își croiește drumul printr-un Dublin arhetipal, labirintic, haotic și eterogen, care se identifică cu propria conștiință a autorului. Joyce afirma: „[...] scriu mereu despre Dublin, pentru că dacă pătrund în inima Dublinului, pătrund în inima tuturor orașelor lumii. În particularități stă universalitatea”. a fost un maestru al tehnicilor
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
romanului, atribuit lui Molly Bloom, constituie o afirmație triumfală: „Da”. Joyce îi dezvăluie lui Frank Budgen sensul acestei monosilabe criptice: în timp ce Mefistofel din "Faust" proclamă „Sunt spiritul ce-ntotdeauna neagă” (»Ich bin der Geist der stets verneint«), Molly Bloom, femeia arhetipală, poate răspunde „Sunt carnea ce-ntotdeauna afirmă” (»Ich bin der [sic] Fleisch der stets bejaht.«). De altfel și piesa "Faust" se încheie cu aceeași concluzie ca și "Ulise": eternul feminin ("das Ewig-Weibliche") reabsoarbe și regenerează totul. Sub îngrijirea Sylviei Beach
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]