1,821 matches
-
candelele de argint sunt donate de Doamna Maria Brâncoveanu. În posesia mănăstirii se află și alte valoroase obiecte de cult, în mare parte danii din timpul întemeierii bisericii: picturi, sculpturi în piatră și în lemn. Primul stareț al mănăstirii, Ioan Arhimandritul, este înmormântat în biserica principală. Domnitorul Constantin Brâncoveanu ctitorise așezământul dorind să-și afle un loc de veci în incinta acestuia. Conform acestei destinații biserica adăpostește și mormântul domnitorului, nefolosit deoarece Brâncoveanu a fost înmormântat la biserica "Sfântul Gheorghe" din
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
la Basel în 1551), "Novellae" adăugate de Iustinian I cel Mare Codexului său (tipărite la Paris în 1568), precum și lucrări ale istoricilor bizantini (Ana Comnena, Laonic Chalcocondil, Ioan Zonaras, Constantin Manasses). Dragostea de slovă românească a domnului erudit determină chemarea "arhimandritului Ioan" din Câmpulung, pentru a copia pe la 1700 cunoscuta carte populară "„Varlaam și Ioasaf“". Tot acesta va mai scrie "„Pomelnicul mănăstirii Hurezi“". Pe la 1754 vine la Hurezi învățatul "Rafail". Acesta transcrie "„Halima“" (1783) și ne lasă importante însemnări despre "Viața
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
iar ea, țarevna Sofia este numită regentă, din cauza sănătății șubrede a lui Ivan. Boierii Dumei se supun. La 25 iunie 1682, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, are loc în prezența patriarhului, a opt mitrolpoliți, patru arhiepiscopi, doi episcopi și opt arhimandriți, ciudata încoronare a celor doi țari ai Rusiei, dintre care unul bolnav și fără minte, iar celălalt un copil îngrozit. Petru, de la primii pași a cunoscut oroarea, violența, minciuna. Doar mama sa, care îl înconjoară cu multă dragoste are chip
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, logofăt al marelui voevod Mircea cel Bătrân a compus versuri și imnuri religioase, . Mardarie Cozianul a alcătuit la 1696 "Lexiconul slavo-român", necesar școlii. Despre funcționarea școlii pomenește la 12 mai 1772 și Arhimandritul Ghenadie, care a venit la Cozia „din mică copilărie, unde am învățat și carte”. Nu departe de Cozia, la Jiblea, (azi cartier al orașului Călimănești) exista în secolul al XVIII-lea o școală sătească, condusă de Barbu, elev al școlii
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
unitatea creștinilor de la Veneția (1982), a VI-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Vancouver (1983) etc. La 6 august 1987 intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naș de călugărie pe arhimandritul Cleopa Ilie. Cu această ocazie, a fost hirotonit ieromonah. Ulterior în octombrie 1988 este hirotesit protosinghel. În perioada 1 septembrie 1988-1 martie 1990, este consilier patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporană și Dialog Ecumenic. În paralel, deține funcția de Conferențiar
Patriarhul Daniel () [Corola-website/Science/299692_a_301021]
-
Dialog Ecumenic. În paralel, deține funcția de Conferențiar la Catedra de Misiune Creștină a Institutului Teologic Universitar din București. În ianuarie 1990, PC Protosinghel Daniel Ciobotea a fost președintele Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, grup din care făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Pr. Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiș, dar și câțiva trăiriști mireni: Sorin Dumitrescu, Horia Bernea și Teodor Baconsky etc. Acest grup a avut un rol foarte bun pentru că
Patriarhul Daniel () [Corola-website/Science/299692_a_301021]
-
ieromonahul Anatolie (1782 - 1787) reface ușa cea mare a clopotniței stricată de "Florea hoțul" și pictează bisericuța cea mică a "egumenului Ilarion" (lucrare executată de zugravul Dimitrie). După acestă perioadă de înflorire urmează decăderea, culminând cu perioada de stăreție a arhimandritului Constandie (1805) care "[...] lipsit de minți [...]" (Aurelian Sacerdoțeanu, „Pomelnicul Mănăstirii Govora” în „Mitropolia Olteniei”, nr.10-12/1961, p. 821) a arendat păgubos parte din moșiile mănăstirii pe mai mulți ani, băgând mănăstirea la grele datorii. Egumenii ce i-au succedat
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
mai 1996 de episcopul de Namur, André-Mutien Léonard, aistat de , évêque de Namur, asistat de Monseniorul Ph. Baer, episcop emerit de Rotterdam. Biserica este ornată cu două fresce de inspirație romană, datorate unuia din cei mai cunoscuți iconografi ruși contemporani, arhimandritul Zenon. de deux fresques d’inspiration romane dues au moine iconographe russe, l’archémandrite Zénon: una, în atrium, reprezintă Ierusalimul ceresc, alta, în absida altarului, reprezintă pe Hristos în slavă (Maiestas Domini). Pe sol, în atrium, este figurat un labirint
Mănăstirea Chevetogne () [Corola-website/Science/299870_a_301199]
-
-se de la ostiile latine, unii melchiți prevăd în acest moment al proscomidiei decuparea unor bucăți lunguiețe, ce urmează a se pune de disc în spatele agnețului. Aceste părticele au început a fi folosite și la Cluj prin anii 1940, conform observației arhimandritului Teodosie Bonteanu. După 1990 se folosesc aproape peste tot în comunitățile greco-catolice din România, întâmpinând o opunere doar din partea rutenilor din Maramureș. Bucățelele respective sunt practice pentru cuminecarea cu degetele (fără linguriță), însă e combătuta unanim de către liturgiștii contemporani. Dintr-
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
1723 , la 9 martie 1753 și în 1784, fiind mereu reparată. Reparații generale s-au efectuat în 1790. La începutul secolului al XIX-lea, ea a fost avariată de cutremurul din 12 martie 1814, mitropolitul Veniamin Costachi însărcinându-l pe arhimandritul Inochentie Burghele cu reparația bisericii. Focul din 1821, din vremea eteriștilor, a produs stricăciuni bisericii și celor două altare, atunci arzând acoperișul. Biserica și cele două altare au fost reparate, lucrările fiind finalizate la 29 martie 1826. Edificiul a fost
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
adversar înverșunat al unirii Moldovei cu Valahia. Caimacamul a murit în mod neașteptat la 17 februarie/1 martie 1857. El a fost înmormântat cu mare pompă la Iași, Visteria Moldovei cheltuind cu acest prilej o sumă de 138.056 lei. Arhimandriții și egumenii greci care au oficiat ceremonia funebră au refuzat să primească vreo plată.
Teodor Balș () [Corola-website/Science/299324_a_300653]
-
mai înalte, fiind numit egumen al mănăstirii. Varlaam s-a ocupat în continuare cu studiul cărților, îndeosebi cele religioase, traducând "Scara (Leastvita) Sfântului Ioan Scararul" (1618). Mai târziu, pentru strădaniile și virtuțile sale el a fost cinstit cu rangul de arhimandrit. În 1628, ca urmare a faptului că era sfetnic de încredere al domnitorului Miron Barnovschi, a fost trimis într-o misiune ecumenică la Moscova și Kiev. Întors în țară, primește vestea morții mitropolitului Anastasie Crimca (1629) și pe cea a
Varlaam Moțoc () [Corola-website/Science/298829_a_300158]
-
Kiev. Întors în țară, primește vestea morții mitropolitului Anastasie Crimca (1629) și pe cea a înlăturării Domnitorului Miron Barnovschi, ceea ce îl determină să se retragă la Mănăstirea Secu. În scurt timp însă, în anul 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaș, arhimandritul Varlaam a fost chemat la Iași și numit în fruntea Mitropoliei Moldovei în locul mitropolitului decedat Atanasie (1629-1632). Ca nou mitropolit, Varlaam reușește să aibă multe realizări, mai ales că reușește să-și atragă și sprijinul Domnitorului Vasile Lupu. Sprijinit și
Varlaam Moțoc () [Corola-website/Science/298829_a_300158]
-
intrare dărâmând partea superioară. Ceva reparații s-au făcut abia între anii 1828-1836 când se refac turlele, însă din lemn, punându-se și o inscripție. În 1838, un alt cutremur mare devastează mănăstirea, refăcută parțial, chiar în același an, de arhimandritul Teodor Cernicanul. La mijlocul secolului al XIX-lea aici a funcționat o impresionantă bibliotecă a arhimandritului Ghenadie Pârvulescu conținând manuscrise vechi și cărți valoase. Din nefericire acestea toate au dispărul în incendiul din 1 decembrie 1855 care a mistuit în întregime
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
refac turlele, însă din lemn, punându-se și o inscripție. În 1838, un alt cutremur mare devastează mănăstirea, refăcută parțial, chiar în același an, de arhimandritul Teodor Cernicanul. La mijlocul secolului al XIX-lea aici a funcționat o impresionantă bibliotecă a arhimandritului Ghenadie Pârvulescu conținând manuscrise vechi și cărți valoase. Din nefericire acestea toate au dispărul în incendiul din 1 decembrie 1855 care a mistuit în întregime chilile și anexele. În 1863, odată cu secularizarea averilor mănăstirești, mănăstirea Brebu este desființată și reorganizată
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
XX-lea când a fost închisă de regimul comunist, fiind considerată monument istoric. La data de 6 decembrie 1992, Mănăstirea Bogdana a fost reînființată de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților cu obște de călugări, fiind instalat ca stareț arhimandritul Teodor Pavlo. Acesta a trecut la cele veșnice în 1996, în locul său fiind ales ca stareț arhimandritul Iustin Dragomir. Ca urmare a lucrărilor efectuate în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, s-a înlocuit în 1996 catapeteasma degradată din
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
decembrie 1992, Mănăstirea Bogdana a fost reînființată de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților cu obște de călugări, fiind instalat ca stareț arhimandritul Teodor Pavlo. Acesta a trecut la cele veșnice în 1996, în locul său fiind ales ca stareț arhimandritul Iustin Dragomir. Ca urmare a lucrărilor efectuate în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, s-a înlocuit în 1996 catapeteasma degradată din lemn de tei a Bisericii "Sf. Nicolae" cu una nouă din lemn de stejar, s-a finalizat
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
confruntare de idei, precum și promovarea liberului cuget (libertății conștiinței), ca fiind cea mai periculoasă destabilizare a credinței membrilor ei. A devenit astfel incompatibilă calitatea de catolic cu cea de francmason, în timp ce Biserica Ortodoxă nu avea poziții ostile masoneriei (astfel că arhimandritul Efremie din Chișinău, care a întemeiat loja „Zorile“ la Silistra, sau istoricul academician Mihail Ștefănescu, episcop al Dunării de jos, au putut fi simultan clerici ortodocși și francmasoni). În timp s-au creat mituri antimasonice din ce în ce mai exotice, trecând prin "Protocoalele
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
1953-1957), apoi devine vicar administrativ la Episcopia Romanului și Hușilor (1957-1963). În anul 1958 a fost hirotesit arhimandrit. Ulterior devine preot-paroh al Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia (1963-1973), unde la acel moment nu era o episcopie. La 11 iunie 1973 arhimandritul Emilian Birdaș a fost ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul “Rășinăreanul”, fiind hirotonit întru arhiereu la data de 12 septembrie 1973. Ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului s-a preocupat de soluționarea problemelor pastoral-misionare din Harghita, Covasna și
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
familie moldavă cu adânci rădăcini în intelectualitatea românească. Tatăl său, Teodor, născut în comuna Bălăbănești, a studiat la Politehnica din București, bunicul său fiind învățător, iar unchii săi profesori de liceu. Mama, învățătoare, născută la Iași, avea ca unchi pe arhimandritul Iuliu Scriban, pe zoologul profesor Ion Scriban de la Universitatea Cluj și pe autorul "Dicționarului limbii române", August Scriban. Alexandru Balaban a urmat școala primară și cursul inferior de liceu la București, cel superior la Petroșani, apoi Facultatea de Chimie Industrială
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]
-
de a dezveli o istorie macedoromână până la el necunoscută și care de fapt fusese preschimbată într-o cronică a eroismului grecesc. Ioan D. Caragiani a fost întâi de toate unul dintre marii luptători pentru drepturile aromânilor, alături de Apostol Mărgărit și arhimandritul Averchie. Caragiani a fost și cel care a înțeles mai bine ca oricare altul de ce este nevoie ca și acești români de la sud de Dunăre să fie recunoscuți, în condițiile în care, în aproape toate sursele de informare ale vremii
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
un spirit periculos pentru educarea tineretului. A fost redactor la foile bisericești " Lumina" (1874-1875) și "Biserica și școala" (1877-1979, 1882-1883, 1899-1900). În anul 1876, la 6 august, a intrat în cinul monahal la Mănăstirea Hodoș-Bodrog prin tunderea în monahism de către arhimandritul Corneliu Jivcovici, starețul mănăstirii, primind numele de Vasile La 10 septembrie 1879 episcopul Ioan Mețianu l-a hirotonit ierodiacon, iar numai după câteva luni, la 1 ianuarie 1880, ieromonah. În anul 1900 a fost ales președinte vicar al Consistoriului ortodox-român
Vasile Mangra () [Corola-website/Science/307190_a_308519]
-
numele de Vasile La 10 septembrie 1879 episcopul Ioan Mețianu l-a hirotonit ierodiacon, iar numai după câteva luni, la 1 ianuarie 1880, ieromonah. În anul 1900 a fost ales președinte vicar al Consistoriului ortodox-român din Oradea (1900-1916) și hirotesit arhimandrit (1906); în 1901 ales episcop la Arad, dar nu a fost recunoscut de guvernul Ungariei, din cauza activității sale politice. La 24 iulie/6 august 1916 a fost ales mitropolit al Transilvaniei, înscăunat la Oradea la data de 16/29 octombrie
Vasile Mangra () [Corola-website/Science/307190_a_308519]
-
1980-1982). După pensionare, a continuat să lucreze ca profesor consultant la aceeași catedră, în cadrul Institutului Teologic Universitar București. A fost îndrumător de doctorat în domeniul liturgicii, printre studenții săi numărându-se viitorul mitropolit al Ardealului, prof. dr. Laurențiu Streza și arhimandritul mitrofor al Bisericii Armene, dr. Zareh Baronian. Profesorul Braniște a îndeplinit și funcții în administrația patriarhală, cum ar fi cea de vicepreședinte al Comisiei de Pictură a Patriarhiei Române (1968-1983), pentru un timp membru cleric al Adunării Eparhiale și al
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
1815 egumenul Sofronie a zidit un paraclis lângă egumenia veche, care este stricat apoi de egumenul Grigore Crupenschi. Mănăstirea a fost prădată de către turci în anul 1821, "„când numai zidul au rămas”". Pe vremea mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842), stareț fiind arhimandritul Isaia (1821-1842), în perioada 1823-1827, după cum arată și inscripția pusă atunci, s-au executat numeroase lucrări de renovare a bisericii. A fost dărâmat zidul despărțitor dintre pronaos și naos, ferestrele au fost lărgite fiind întărite cu gratii, intrarea sudică în
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]