1,856 matches
-
altarul patriei. Extraordinar! Cu adevărat niște eroi! Salvatorii patriei! Statul și guvernul vor lua urgent măsuri și vor aloca fondurile necesare pentru realizarea unui monument ecvestru de bronz în mărime naturală, așa ca al lui Mihai Viteazul călare pe un armăsar pur sânge intrând măreț și triumfător în cetatea Alba-Iulia, la prima Unire în 1600. În fiecare oraș, în fiecare comună și cătun se vor așeza câte două monumente: unul la intrare, altul la ieșire. Și chiar pe câmp, se vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cheme spre ea un cataclism la 150 km/s? Unde a văzut ea asemenea practici? Mister. 24: Jacqueline Bergos, 27 de ani, mamă a doi copii, își împușcă soțul, noaptea, trăgând două gloanțe în el. 25: Trăia în Australia un armăsar numit Dhaulagiri. De la doi ani la șase, alergase în vreo 60 de curse, câștigase o treime și adusese bani frumoși stăpânilor lui; avea tendoane tari - semn că avea țesuturi sănătoase. Baroni de Rothschild, doamne și domni proprietari bogați din Franța
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ani, după ce a cunoscut mai mult de o sută de iepe, Dhaulagiri e tatăl a abia 25 de mânji. Prea puțini. Se vorbește urât de Dhaulagiri, veterinarii apreciază că fecunditatea lui tinde spre zero, proprietarii îl disprețuiesc, toată lumea înțelege că armăsarul e un ratat, un neputincios. Atunci, importatorii lui hotărăsc - cu majoritate simplă de voturi - să-l omoare, pentru că parazitismul nu poate fi acceptat într-o herghelie. Pac - Dhaulagiri e împușcat în septembrie 1967. Câteva luni mai târziu - lovitură de teatru
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
meu cardinal, femeia de la mansarda blocului Yanis din Parcul cu Ciori, starnie și necunoscută, risipită în ființa mea fără s-o pot recompune vreodată singura care mi-a arătat Steaua Polară; "Vlădeanule din Sânzieni, ca și străbunul vostru Vlad-haiducul, ești un armăsar tînăr și sălbatic, doar că pe tine te simt speriat de lupii din jur; nu te-am adus în mansarda mea să te apăr, ci să te dresez și dacă nu va coborî înapoi, în stradă, un inorog, ori un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încă necizelat, dar voi avea eu grijă" -; va curge un șuvoi nestăvilit, deseară, cînd îi voi telefona, după ce mă voi fi săturat de stat în restaurant!... Paharul mare cu vodcă va fi fărașul cu jăratic, ce va transforma mîrțoaga în armăsar... vai de capul tău, frumoasă și gingașă doamnă Teona!... Ia te uită ce surpriză! se miră o voce de femeie în stînga mea. Mă întorc: pe treptele cofetăriei de lîngă hotel stă Cristina, fosta colegă a Brîndușei ghinionul meu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vorbit cu atîta căldură. Adună în tine tot ce-ți poate umple sufletul"... și asta la numai cîteva luni distanță de vremea cînd, urcînd la mansarda blocului Yanis, n-am coborît înapoi în stradă inorog, dar nici nu mai rămăsesem armăsarul tînăr și sălbatic, speriat de orașul mare în care venisem din dulcele tîrg al Ieșilor... "...ce oferi semenilor și cu cîtă sinceritate oferi..." Vorbele astea ale bucătăresei m-au purtat de multe ori, cu gîndul, la ora aceea de Istorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlădean în vene, dar tu?! Pentru ce-ai venit în București? Doar să înveți Fizică?..." Pînă am urcat la mansardă, luam ca pe o glumă originea mea; riscam să mi se-ngroașe sîngele, să ajung o mîrțoagă... "Te vreau măcar armăsar, să scoți fum pe nări și să știi cînd să dai cu copita", mi-a ordonat odată Doamna Ana, iar astăzi am înțeles că, fără ea, poate c-aș fi ajuns un al doilea Nelu Arbore. N-am să aflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
25 de persoane. S-a insistat asupra drumului nou al literaturii actuale; președintele nostru a fost la înălțimea misiunii sale, a încrederii acordate și a vechii noastre prietenii și colaborări. Cu o scurtă cuvântare, a deschis ședința. Bonciu a citit Armăsarul albastru. Preșe dintele a regretat că Bonciu preferă să stea deoparte, când astăzi to tul trebuie să se contopească cu colectivitatea, cu omenirea; a subliniat în poeziile lui George Tudor minunata lui capacitate de a descoperi toată frumusețea în gesturile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
leu, germanul acvilă, arabul vier, turcul balaur, armeanul gușter, indul porumbel, sirianul pește, georgianul berbec, tătarul ogar și câne, cumanul leopard, rusul vidră, litvanul taur, grecul vulpe, bulgarul bou, românul pisică, sârbul lup, ungurul panteră, germanul zâmbru, osetinul cerb, sasul armăsar, polonul sobol, evreul viezure, albanezul castor, egipteanul țap, săcuiul caie [= gaie = șoim], circazianul bivol, persul cocor, croatul aspidă” ș.a.m.d. <endnote id="(9, p. 152)"/>. În acest text metaforic, românului (În text, vlah) Îi corespunde pisica. Animat de un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iar apa râului este transparent de cristalină și rămân magnetizată în mijlocul tabloului feeric, aproape neîndrăznind să respir pentru a nu îi tulbura perfecțiunea. Într-una din dimineți aud nechezat și tropăit de cai în apropiere, ridic capul și privesc un armăsar alb, impunător, trecând râul de-a lungul pietrelor, la câțiva metri de mine, într-o ploaie de stropi argintii, urmat de restul turmei de cai. Rămân uitându mă în urma lor aproape în transă și am o revelație subită: este scena
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pastișe exerciții de măiestrie în diferite genuri hollywoodiene clasice. ̨ n primul lor film, Blood Simple (Sînge pentru sînge), ei vin cu o variațiune amuzantă la una dintre situațiile arhetipale din filmul noir (orășel prăfuit, soție plictisită, soț respingător, amant armăsar : cine o să și-o ia ?) și, pour la bonne bouche, încearcă să-l taie pe Hitchcock la unul dintre jocurile de societate pe care el le-a brevetat (ăla în care cineva trebuie să scape de un cadavru). Millers
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
făcea convalescențele atât de plăcute. Nu puteam ghici În ce va consta de data asta, dar prin cristalul stării mele ciudat de transparente vedeam foarte vie imaginea ei străbătând strada Morskaia spre bulevardul Nevski. Zăream sania ușoară trasă de un armăsar murg. Auzeam fornăitul, clămpănitul ritmic al testiculelor lui și bufnitura produsă de bucățile de zăpadă Înghețată când se loveau de partea din față a saniei. În fața ochilor mei și ai mamei se profila spinarea vizitiului, În pufoaica lui albastră și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
străzile St. Petersburgului. După ce ajungeai pe bulevardul Nevski, mergeai pe el o lungă bucată de drum, pe parcursul căreia era o plăcere să depășești fără nici un efort un gardian Înfășurat În manta, În sania lui ușoară trasă de o pereche de armăsari negri care fornăiau gonind pe sub rețeaua de sârmă albastră strălucitoare ce ocrotea fața pasagerului de bucățile de zăpadă. Pe stânga, o stradă cu un nume frumos - Karavanaia (Strada Caravanelor) - te ducea prin fața unui magazin de jucării de neuitat. Apoi venea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu care - Îmbrăcat cu pantaloni trei sferturi, cu haină de tweed și șapcă cadrilată, cu gleznele lui puternice - se urca pe bicicleta „Dux“ cu șa Înaltă, pe care valetul i-o aducea la scara verandei, de parcă ar fi fost un armăsar. Examinând starea luciului ei, tata Își punea apoi mănușile din piele de căprioară și Încerca sub privirile Îngrijorate ale lui Osip, dacă pneurile erau suficient de umflate. Apoi apuca ghidonul, punea piciorul stâng pe o plăcuță metalică ieșită În afară
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Louise, ea era Îndreptată spre umbrele pestrițe de sub mesquites, unde călărețul inimii ei purta o conversație nevinovată cu fiica unui bogat haciendado, Doña Isidora Covarubio de los Llanos (al cărei „cap acoperit cu un păr bogat rivaliza cu coada unui armăsar sălbatic“). „Am avut privilegiul“, i-a explicat mai târziu Maurice Louisei ca Între călăreți, „să-i fiu de folos Doñei Isidora, salvând-o odată de niște indieni necuviincioși“. „Un mic serviciu, Îi spui dumneata!“ exclamă tânăra creolă. „Un bărbat care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Cu șareta! În curtea primăriei erau două șarete și o sanie. O șaretă cu roți de lemn, cam șubredă și una destul de uzată, cu roți de cauciuc. Erau și doi cai. Cel tânăr și viguros se numea Negru și era armăsar. Mereu în călduri își etala ostentativ bărbăția. Nu suporta femeile. Era calul pe care îl folosea vicele, la șareta cu roți de cauciuc. Se asemănau, atât cât se poate asemăna un viceprimar cu un armăsar. Erau prieteni; calul îl recunoștea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se numea Negru și era armăsar. Mereu în călduri își etala ostentativ bărbăția. Nu suporta femeile. Era calul pe care îl folosea vicele, la șareta cu roți de cauciuc. Se asemănau, atât cât se poate asemăna un viceprimar cu un armăsar. Erau prieteni; calul îl recunoștea după mirosul de țuică și de tutun răspândit de tovarăș, încă de la primele ore ale dimineții. Pe parcursul zilei începea să duhnească și a usturoi. Mânca fripturi pe la săteni. În scurt timp, vicele a câștigat toată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
frigul. Eram decisă să înfrunt viscolul. La fel de bine îmbrăcat era și bunul nenea Turuianu. Cu mare greutate am ajuns la ieșirea din comună. Mai erau cinci km până la șoseaua națională. Viscolea. Nu se vedea nici în cer, nici în pământ. Armăsarul, speriindu-se de ceva doar de el văzut, s-a ridicat în două picioare și mai, mai să ne răstoarne, a întors sania spre sat refuzând să meargă mai departe. Haideți, să ne întoarcem, că e pericol, m-a rugat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
erau acum în folosința mea pentru a mă deplasa pe teren. Uneori însă trebuia să merg singură pe teren la Ghiduleasa. Într-o dimineață atelajul era gata de drum. Am luat mapa cu acte și m-am urcat în șaretă. Armăsarul nărăvaș nu mă mai înfricoșa, dar aveam o strângere de inimă atunci când plecam singură pe teren. Odată ieșită pe poarta primăriei nu am mai putut să l opresc până la o fermă ce se afla undeva pe deal. Acolo era un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
țiganul întîi, apoi a lui Stoian, zavergiu cu "tarabulus la cap și cu iatagan la brîu"; în sfârșit, urmează nepotul Radovencei, bonjurist de la Paris umblând "cînd răsturnat în droșcă sau în carâtă, când călare pe cai de soi, când mâind armăsarii din faeton". E o înscenare muzeală savantă, plină de umor, în prezentări dioramatice, întrunind toate elementele pătrunderii modului de existență al individului. Aci vedem pe fiul sucitului Mavrogheni-vodă mergând în calească cu țiitoarele sale din Tătărași și Taiebarbă, în chip
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
însă cu reminiscențe din mai toți poeții români (Bolintineanu, Alecsandri, Eminescu, Coșbuc). Impulsiunile sălbatece împrumutate de la poetul Nopților sunt de un delir factice, totuși de o artă deplină pentru un începător atât de tînăr: E-n mine-o herghelie de armăsari. Sunt unii Mai albi ca spuma albă zvîrlită-n vânt de mare, Mai albi decât e coama Licornii legendare, Iar alții, fără pată, sunt negri ca cărbunii. Sub regimil simbolismului se observă apoi primele creionări ale așa-zisului tradiționalism, care nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
înscrierea exemplarelor din ceea ce am numi astăzi un “lot de selecție”. In secolul al IX-lea, în Irlanda erau cunoscute varietăți locale ale animalelor domestice, care erau prețuite. De asemenea, Carol cel Mare dădea poruncă expresă să se îngrijească de armăsarii săi, pentru ca să nu ajungă la împerechere dacă nu aveau calități corespunzătoare sau vârsta adecvată. Si exemplele pot continua. Dar în cazul peștilor, care nu pot fi considerate întrutotul animale domestice, lucrurile nu stau chiar la fel. Crapul reprezintă una dintre
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
lui;”să nuți lași vitele tale să zămislească cu un neam diferit” (Darwin, 1968). Mitford, în “Istoria Grecilor”, spune că înainte de războiul troian cu câteva generații, Erichthonius avea multe iepe de prăsilă care “prin grija si aprecierea sa în alegerea armăsarilor au produs un neam de cai superior oricăruia din țările învecinate”. Preocupări privind reproducerea unor animale, găsim la Homer (referitor la cai), la Platon (referitor la câinii de vânătoare), în lucrările despre Alexandru cel Mare, care a trimis în Macedonia
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
număr dintre locuitorii unei țări, au dus la efecte ameliorative considerabile. In secolul al IX lea, în Irlanda erau cunoscute varietăți locale ale animalelor domestice, care erau prețuite. De asemenea, Carol cel Mare dădea poruncă expresă să se îngrijească de armăsarii săi, pentru ca să nu ajungă la împerechere dacă nu aveau calități corespunzătoare sau vârsta adecvată. Mulți regi au dat legi privitoare la calitățile exemplarelor de prăsilă, iar în Spania, în 1509, cardinalul Ximenes a emis un regulament pentru alegerea (selecția) berbecilor
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
atât de falsificată, atât de mediatizată, atât de elefantizată, ca antisemitismul. Evreii au un talent și o cerbicie de a exagera, de a menține scandalul iscat din nimic, dar alimentat de firea lor, încât zicala că ei fac din țânțar armăsar, sau spusa rățoilui lui Grigore Alexandrescu că ar fi înghițit un lung stâlp de telegraf „doar atât e adevăr că-n zăvoi azi dimineață îmghiții un fir de păr” sunt nimicuri față de inventivitatea macabră a evreilor de a se vă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]