5,079 matches
-
-o regină ce-a lăsat dovadă În sipet, tot al inimii tumult. Mai jos, tătarce smeade cu șalvari În vii culori, cu salbe de mărgean, Așteptând soții, temerari pescari, Își sorb încet cafeaua lângă geam. Se amestecă culori de vară arsă Albastru, galben, ocru spre maro Și parcă toți Balcanii se revarsă În noi, ca-ntr-o pânză de Șirato. Citește mai mult BALCICCoboară muntele prin chiparoși împiedicând cu grohotișul zareaSe-nclină trandafirii să-i miroși:La Balcic, muntele sărută marea
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Zări imediat Pasărea Paradisului, căci strălucirea ei lumina în jur copacii cu crengi negre din care picura smoală încinsă, iarba cu fire înalte, ascuțite și tăioase ca niște lănci și lacul de foc din care se ridica miros de pucioasă arsă. Ador își desfăcu aripile fermecate și, ridicându-se deasupra tuturor acelor grozăvii, apucă colivia aurită din care pasărea îl privea cu ochii plini de lacrimi. - Nu vom scăpa, vorbi Pasărea Paradisului, s-a întors Stăpânul Zmeilor și acum descoperă că
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DE TOAMNĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă, În ochi, o lume-ncet mi se destramă, Cohorte de-amintiri mă prind din urmă Pe drumul vieții sângerând în toamnă. Stau lângă-un zid. O iederă-l sugrumă. La poale, mișună furnici flămânde, Miroase-a vânt, a
DE TOAMNĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381527_a_382856]
-
brumă, În ochi, o lume-ncet mi se destramă, Cohorte de-amintiri mă prind din urmă Pe drumul vieții sângerând în toamnă. Stau lângă-un zid. O iederă-l sugrumă. La poale, mișună furnici flămânde, Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă Și aș pleca departe, dar n-am unde... În zidul cel bătrân o inimă se surpă, În turn răsare luna cu oasele subțiri, Sângele în valuri spre ceruri parcă urcă, Cu toamnă, cu ruine, cu doruri de iubiri
DE TOAMNĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381527_a_382856]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > UN GÂND Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se adunau dorințele toate pe un câmp de stele moarte, și dintre stelele ce cad am rămas pe câmpul ars. Tristețea murise într-o rână pe un câmp de mătrăgună iar noaptea se asemăna cu spaima ce se ascundea unde gândurile verzi se nasc parcă din povești și nu cerșesc, aidoma, iertare pentru cărarea asta mare sau pentru abisul oropsit
UN GÂND de PETRU JIPA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381572_a_382901]
-
toate încasările DVD-ului făcut în România - pe care vi-l oferim cu drag și domniilor voastre în această seară - vor reveni tinerilor și familiilor lor. Iată un sincretism emoționant, unic, între dăruirea medicilor români care s-au îngrijit de trupurile arse ale oamenilor și generozitatea muzicianului care s-a ocupat de sufletele oamenilor. ” Aflându-se în perioada pregătirilor pentru următorul turneu, André Rieu nu a putut fi prezent la gala „Om între oameni”, dar a transmis un mesaj video emoționant prin intermediul
ANDRÉ RIEU A PRIMIT ”PREMIUL INTERNATIONAL – PRIETENII ROMANIEI” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380937_a_382266]
-
pe pământ nu-i cine să mă prindă, nici numele măcar să mi-l cuprindă nicio moarte-n gândul ei nebun, tu scrie-mă așa cum eu îți spun... ” Ce vis ciudat! și zorii se revarsă, parcă mi-e mâna sub cuvinte arsă și strâng în brațe fericit, lumina-, Poezia mea, tu iartă-mi vina, visul acesta nu-i al meu, nu fie! E condamnat poetul? cine știe... Referință Bibliografică: Condamnarea la moarte... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1280
CONDAMNAREA LA MOARTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374368_a_375697]
-
40x40 cm, care se ridicau pe verticală și se lăsau să se usuce bine. Tizicul era folosit ca un combustibil ieftin pentru gătitul alimentelor pe plita amenajată în curtea din fața casei, construită din bucăți de olană[ Olană = piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișuri. (DEX)] și pământ galben, amestecat cu pleavă de grâu. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
a mai putut face nimic și pace iar bieții de ei, chiar și peste cap dacă s-ar fi dat tot n-ar mai fi putut scoate nimic din Țărișoara noastră din cauza olteanului ăla blestemat, nici măcar un chiștoc de țigară ars! Și atunci, datorită dragostei care le măcina sufletele miloase, a grijii pentru soarta crudă care le împovăra sufletele bieților români obidiți, au pus-o repejor de-o „revoluție populară” iar în doi timpi și trei mișcări finalul piesei a fost
APĂ VIE SAU APĂ CHIOARĂ? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374399_a_375728]
-
de mult îl cunoaște pe Zus Și s-o întoarcă la rugăciune Îngenunchind în negura humii, La ceasul răsăritului de stea A început să spargă cu săgeata statuia- Așteptând o minune- Plebea să cunoască ce știa și ea: Piatră, lut ars și...alleluia! Dezamîgiți oamenii au părăsit pe Diana, Au plecat gânditori din Hamangia Uitând că o himeră altădată au iubit. A început iarăși urgia În Piață. Era epoca morți unui mit! Dumnezeu în mintea lor prindea viață! Poetul S-a
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
pielii. Cum nu-mi fie drag de dragii Sânișori ai dragei mele, De găoacea-i ce carnagii Îi stârnește cărnii mele Când îmi leapădă nădragii. Cum nu ea, de dragu-mi stoarsă, Să nu-mi mântuie nesațul În vulcan de carne arsă, Prins în lava ei cu lațul, Când cu fața, când întoarsă... 24.02.16 Referință Bibliografică: Și mi-i drag de Dragobete / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ȘI MI-I DRAG DE DRAGOBETE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373384_a_374713]
-
autorului, care este îngrijorat ca patriot adevărat. Iar acest angajament sufletesc pulsează în oricare cuvânt și vers. Tristețea, frica, durerea se întind ca o mantie gri peste peisajul alegoric al lacului albastru, peste Kosova însângerată, peste Sharr-ul mândru și Pollogul ars. Sentimentul dragostei, oricât de ipotetic, cuprinde ceața îndepărtării în timp și spațiu. Dar eroul liric nu acceptă, cu atât mai mult nu se predă sorții. El acceptă lupta, dar nu și pierderea, fiindcă este conștient de identitatea sa și prin
SAZAN GOLIKU DESPRE DURERILE LACULUI DE IBRAHIM ABEDINI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373420_a_374749]
-
viesparul cu venin. Ar mai putea o rimă o pâine să dospească, Ori jalea grea a doinei s-aducă înfrunzirea? Ar mai putea-ntre gloanțe metafora să crească? Mai poate face mimul să râdă omenirea? Cărarea-ntinde brațul înspre stejarul ars Și virgula din versu-mi îi prinde rădăcini, Iar cuibul spune doinei: De-acuma, bun rămas!”, Când pasărea și-aduce zborul acasă, din străini. CADOU DE CRĂCIUN Mi-auc aminte o dată la mulți ani Cum cercul meu se transformă-n elipsă, Cum
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > PREA TARZIUL Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ce greu și negru-i prea-târziul, Ce sec, ce crud, ce-amețitor, Îți lasă viața-n urmă arsă Și nicio cale-n viitor. Deodată viața-ți se oprește Și-ți dă o șansă să dispari, Cum timpul se măsoară-n clipe Nici amintiri n-ai cum să cari. Cu groază te lași pradă disperării Și dus de val
PREA TARZIUL de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373446_a_374775]
-
cor colind rostesc în taină, iar milioane de inimi bătând fără-ncetare ți-s cerul cu luceferi pe-a ta frumoasă haină. În fiecare an te regăsesc mai tristă... Cum aș putea, Măicuță, durerile să-ți iau și peste dealuri arse să le arunc pe toate doar bucuria vieții, lumina să ți-o dau? În fiecare an te regăsesc mai tristă... Cum aș putea, Măicuță, să-ți stâmpăr aspra sete și să te strâng în brațe, cu dragoste fierbinte, Sufletul să
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DE DORUL TĂU, Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Te caut în vântul mut de durere Mi-e dor să-mi mângâi petalele arse Să mă chemi cu o albastră adiere Și eu să-ți picur pe gene ploi interzise. De nu te caut, păstrează-mă în vise Îți voi broda din stele o pelerină de poeme Să nu te îngenuncheze furtunile proscrise În
DE DORUL TĂU, de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/373606_a_374935]
-
închis cu propria gândire. pe fiecare stâlp există o scânteie care, ori va înălța, ori va ucide semeni, când ei vor lăsa în brațele banalului sfera de lumină din care și în care, sinele lor dezvoltă bucuria de a fi. arsă și ea, sinele fuge dincolo de barierele urâtului, topește totul în cale. spre unica ieșire a vieții aleargă toți, cu brațele aninate de distracția devenită moarte în secunda în care ignoranța, intoleranța, ura, micimea ființelor aproape umane, lasă în locul siguranței garduri
BĂLTOACELE MOMENTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373657_a_374986]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PRIZONIERA DE LUMINĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1316 din 08 august 2014 Toate Articolele Autorului Un atlet ducea spre mare tolba cu chibrituri arse, Auzise că prin valuri se tot plimbă storuri trase. Ar fi vrut să-și cearnă crezul peste ziduri de răcoare, Avea cerul mărturie și-n ochi soarele-răsare. Poate a plecat când norii chicoteau din șapte arte Ori săreau din stâncă
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371508_a_372837]
-
Dragoste > ÎN PIEPTUL MEU VOR ÎNFLORI SALCÂMII Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Am hoinărit prin soare și prin vânt Și ne-am trezit doi fluturi pe pământ, Ni-s aripile arse, dar se știe, Avem rezervă aripi de hârtie, Cu ele vom răzbi la ceas de ger Și-om revărsa albastrul mării-n cer, Iar din pustiu vom face pat de flori În care ne-om trezi adeseori Șă ducem zborul
ÎN PIEPTUL MEU VOR ÎNFLORI SALCÂMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371587_a_372916]
-
atât geaca de blugi, pulovărul și maieul erau topite în zona de contact cu bățul și umărul, iar în carnea umărului stâng aveam o gaură cât o monedă de 50 de bani, adâncă de vreun centimetru ce mirosea a carne arsă. M-au pus imediat să-mi facă electrocardiograma și am ieșit sănătos tun, iar la radiografierea piciorului mi-a ieșit ruptură de maleolă din timpul căzăturii. Cum era sâmbătă seara, nu era ghipsar în unitate, așa că m-au legat cu
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
în ochii ce plâng, Iubirea-i creionul ce-nchide abisul Când clipe se duc și inimi se frâng Când palme m-ating și păru-mi revarsă, Pe cerul de pânză un soare răsare. Un chip prinde viața c-o inimă arsă Dizolvându-se-n ploi pe-o buză de zare. Dar toamna căruntă culori îți mai fură Când cerul își pierde lumina-ntr-un nor, Aromate săruturi în colțul de gură Se sting în tăcerile amare ce dor... de Gabriela Mimi
CULORI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371626_a_372955]
-
tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis, care tulburi și minți, Dar ai zâmbetul de heruvin. *** Vreau să-mi dai gura-ți dulce Zaraza, Să mă-mbete mereu. De a ta sărutare Zaraza vreau să mor și eu!] Ars longa, vita brevis... Gratias tamen legentibus Aga Lucia-Selenity Referință Bibliografică: SĂRUTUL [AVATARURI ALE ARTEI AMORULUI ȘI ALE AMORULUI ÎN ARTĂ] / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1663, Anul V, 21 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
SĂRUTUL [AVATARURI ALE ARTEI AMORULUI ŞI ALE AMORULUI ÎN ARTĂ] de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374889_a_376218]
-
cum îmi cade Cerul peste frunte, Gândul meu tăcut, de ce te-ncetini? E tulburată clipa, dinspre Munte Se-aude-un zvon nelămurit de cetini... Mai am acolo amintiri rămase Din vremea când eram copil prin humă, Pe-un Deal târziu, cu ierburile arse, Îmi trece Dorul, cel pândit de brumă; Se strigă pretutindeni: Libertate Și Libertatea prinde să mă doară! Mă duc acolo, prea sătul de toate, Vreau liniștea s-o gust, așa amară Și din această putredă lumină O lacrimă se-aprinde-n ochii
SIMT CUM ÎMI CADE CERUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374914_a_376243]
-
lor piere, Durere și foc, e-un ultim program! Apocalipsa se-așterne-n toată îcăperea Carnagiul se-ntinde, miros, purgatoriu, Priveliște-i sumbră oriunde-ntorci privirea, Chipuri mutilate, arse de un negru ivoriu! Disperarați se luptă, durerea e mare, Cu mâinile-ntinse, arse, cer ajutor, Încearcă să iasă, blocaj la intrare, Tablou-i lugubru, e sfâșietor! Oh Doamne, de ce atâta mânie Pe-acești îngeri ce-abia învață Și permiți ușor, așa o nebunie Rupând firul, ce curmă a lor viață! Călcând pe mormane
DURERE ŞI FOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374907_a_376236]
-
de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă a durat o veșnicie, dar în curând țipetele copiilor au încetat, doar trupurile încă mai continuau să se zvârcolească în spasme. Mirosul de carne de om arsă a început să se răspândească pe mai mulți kilometri. Într-o jumătate de oră focul mistuise totul. Când au venit peste doua ore pompierii din Pitești au găsit un morman de corpuri încolăcite unele peste altele, care încă mai fierbeau
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]