3,279 matches
-
cunoscute atît, că ar putea sluji ca date de compoziție pentru cei cari vor să fie poeți și poeți triști. Dar ca un scutier - viitor sfînt - care, cu oțelul tuturora, dă o împunsătură nouă pentru a înstela rana comună, (...) din arsenalul sau din ierbarul (...) simbolismului, un poet scapără sunete neauzite încă și persuasive” (în Cronica, an II, nr. 57, 13 martie 1916, rubrica „Însemnări literare”). Concisul comentariu se încheie - în oglindă - cu un vers al lui Laforgue (Je suis si extenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
greu în talgerul celălalt, iar pentru rușine (...) nu pot anticipa. Apreciază numitele infracțiuni cu simțul și gustul tău de profet și decide. Lucrez acum la ultima bucată pentru volum, pe care ți-am dedicat-o demult”. Nimic nu lipsește din arsenal: nici osanalele la adresa lui Tzara, nici plîngerile privind băltirea și „băligarul” literar de acasă și despre lipsa de ecou a Contimporanului. Pe acest fundal monoton și dezolant, singurul eveniment de răsunet s-a dovedit a fi vizita lui Marinetti. Costin știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al nostru, (Vinea) ar fi unicul reprezentant al extremismului liric despre care s’ar putea vorbi. Ceilalți sînt mai mult sau mai puțin simpli tolerați”. În cazul lui Tzara, „compatriotul nostru așa de celebru în străinătate”, Emilian mobilizează un întreg arsenal, referindu-se și la producția franceză a acestuia. Presiunea notorietății externe este, totuși, redutabilă. Ca toți negatorii fenomenului, criticul apasă asupra caracterului de „reclamă comercială” al Dadaismului și de inovare extravagantă în domeniul „modei” literare: „Curajul de a lansa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de-abia aștepta să aibă copii și că era, În fond, genul de tată pe care mi-l dorisem și eu dintotdeauna. Dar Îmi plăcea și mirosul lui. Faptul că mirosea Întotdeauna a lămîi. Dar și că știa totul despre Arsenal și că era fericit să-și treacă timpul cu prietenii la bar, dezbătînd cele mai fine detalii ale unui meci din 1984. Îmi plăcea la nebunie faptul că avea o garderobă plină cu haine frumoase pe care nu le purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
decurge din niște convingeri mai profunde decât cele pe care le abjur și nu vă dă în nici un fel dreptate dumneavoastră. E o simplă alegere, asta e tot. Respingând rugul, refuz ceea ce vă definește cel mai mult. Și iau din arsenalul dumneavoastră numai ocara ce va acoperi numele meu după ce voi abjura... ― Ceea ce mă intrigă, de fapt, la tine, Galilei, este îndîrjirea cu care te reîntorci la aceleași întîmplări. ― Află că acolo unde nu se mai poate schimba nimic, omul devine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Springfield Armory 1911-A1 din dotarea corpurilor speciale americane SWAT H.R.T. pentru operațiuni de salvare a ostaticilor. Asasinul e unul care se pricepe. Un inspector deschide dulapul, răscolește sertarele, strigă că peste tot sunt muniții și armament, casa asta e un arsenal Întreg. Și el, pistolarul, mirele, e În mijlocul lor - ca un martor. Monument stânjenitor al propriului său trecut, al propriului său eșec. Un alt polițist, Îngenuncheat, se pregătește să golească o cutie de carton cu casete video. Le aliniază pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
intimidat, încât pe Zogru îl lovise un val de vinovăție. Băiatul nu spunea nimic, doar îl privea ca un discipol umilit. Nu mai făcuse ceva memorabil până în momentul în care îl strigase Ghighina, iar întâlnirea cu ea îi deșteptase un arsenal de dorințe, care îl făcuseră să vorbească pentru prima oară. O privea încântat, fără să-i ia în seamă întrebările. Mai întâi, îi atinsese șuvița de păr castaniu lăsată intenționat să cadă din plasa împodobită cu mărgele. Apoi îi pipăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aceeași concluzie: ducîndu-se la post ca să-l vadă pe Yves și să aibă o explicație cu el, Nicolas și Chantal văzuseră probabil chipul aceluia care-l scosese din celulă ca să-l ucidă. Și Își semnaseră condamnarea la moarte. Apartamentul din apropierea Arsenalului era după chipul și Înfățișarea Mariei: luminos și călduros. O cameră la mezanin dominînd un salon mititel, o bucătărie ca de casă de păpuși, și un imens geam care dădea spre radă. Era felul ei de a nu tăia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eu. Cu un om ca Ravelstein te poți așteptaă ăsta‑i farmecul lui, că acționează pe baza impulsuluiă Dar n‑am putut‑o Îmbuna pe Vela. Fiecare cuvânt pe care‑l rosteam În apărarea lui Ravelstein intra pe dată În arsenalul ei de represalii și mi‑era servit Îndărăt, În chip de bumerang. - N‑am venit la Paris ca să‑ți văd prietenii. Sau ca să dea buzna peste mine când sunt pe jumătate goală. - Dar la plajă te arăți și mai goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lungul apei până când ajunse la podul care-l duse la Sant’ Elena, o străbătu și traversă acea parte Îndepărtată a orașului, găsind-o la fel de puțin interesantă ca și În trecut. Scurtă drumul Înapoi prin Castello, de-a lungul zidului de la Arsenale și Înapoi către Santi Giovanni e Paolo, unde Începuse toată tărășenia aceasta. Cu bună intenție, evită campo-ul, refuzând să se uite la locul unde fusese scos din capă cadavrul lui Foster. O luă de-a dreptul spre Fondamente Nuove și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că prietenul imaginar nu mai era acolo să servească drept tampon Între el și forțele autorității, băiatul se opri și se uită prin Încăpere, dar prietenul dispăruse; nu rămăsese nici urmă de el. — Știți pasarela aia care străbate fațada de la Arsenale? Întrebă băiatul. Atât Brunetti, cât și Vianello clătinară din cap. Lungă de cel puțin jumătate de kilometri, pasarela de ciment suspendată ducea de la calele de lansare dinăuntrul lui Arsenale către stația de vaporetto Celestia, trecând cam la doi metri deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nici urmă de el. — Știți pasarela aia care străbate fațada de la Arsenale? Întrebă băiatul. Atât Brunetti, cât și Vianello clătinară din cap. Lungă de cel puțin jumătate de kilometri, pasarela de ciment suspendată ducea de la calele de lansare dinăuntrul lui Arsenale către stația de vaporetto Celestia, trecând cam la doi metri deasupra apelor lagunei. — A spus c-o să fie acolo, În partea unde-i plaja aia mică, cea din capătul dinspre Arsenale al podului. Mâine la miezul nopții. Brunetti și Vianello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ciment suspendată ducea de la calele de lansare dinăuntrul lui Arsenale către stația de vaporetto Celestia, trecând cam la doi metri deasupra apelor lagunei. — A spus c-o să fie acolo, În partea unde-i plaja aia mică, cea din capătul dinspre Arsenale al podului. Mâine la miezul nopții. Brunetti și Vianello schimbară o privire pe deasupra capului plecat al băiatului și Vianello rosti pe muțește cuvântul „Hollywood“. — Și cu cine vrea să se Întâlnească acolo? Cu cineva important. A spus că din cauza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu bunăvoință. Brunetti Își permise o fantezie de-un moment, Închipuindu-și-l pe Patta, cu tot cu portțigaretul de onix și baston și, din cauză că serile acelea târzii erau cețoase, cu impermeabilul său Burberry, cu gulerul meșteșugit ridicat, așteptând pe pasarela de la Arsenale În vreme ce clopotele de la San Marco băteau de miezul nopții. Fiindcă era Închipuirea lui, Brunetti Îl puse pe Patta să se Întâlnească nu cu Ruffolo, care vorbea italiana, ci cu băiatul acesta simplu din Burano, și Închipuirea și pierdu În toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
doar că va fi pe pasarelă la miezul nopții, lângă pod. Aproape de plaja cea mică. Nu era tocmai o plajă, Își amintea Brunetti, mai mult un loc unde valurile aduseseră destul nisip și pietriș la baza unuia dintre zidurile de la Arsenale ca să formeze un loc unde sticle de plastic și cizme vechi să fie aruncate de ape și acoperite cu alge mâloase. Dacă mai vorbește prietenul tău cu Ruffolo, să-i spună că voi fi acolo. Satisfăcut că făcuse pentru ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
departe genul care să se Îndrepte, și-ntotdeauna exista o piață pentru tablouri, indiferent de unde proveneau acestea. Luna tocmai devenise plină, Își aminti el, și se gândi la ce țintă clară va fi, sacoul negru reliefat pe zidul palid de la Arsenale. Alungă ideea ca fiind ridicolă. — Păi, am să merg și-am să văd ce are de oferit Ruffolo, zise el, părându-i că vorbește ca unul dintre zevzecii ăia de eroi din filmele britanice. — Dacă vă răzgândiți, domnule, spuneți-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
reliefată În fața lui văzu pasarela cu balustrade de metal și scările ce duceau până la ea. Le urcă și când ajunse la Începutul pasarelei, se uită Înainte la podul care se Înălța precum cocoașa unei cămile peste deschizătura din zidul de la Arsenale care permitea șalupei numărul cinci s-o taie drept prin mijlocul insulei și să ajungă În Bacino di San Marco. Podul, văzu el bine, era gol. Nici chiar Ruffolo nu putea fi atât de nesăbuit Încât să se facă văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Urcă sările din partea sa a podului de ciment, rămase În culmea lui o clipă, apoi coborî scările pe cealaltă parte. Înaintea lui, văzu plaja cea mică, latura ei Îndepărtată fiind ascunsă de-o cotitură a zidului masiv de cărămidă de la Arsenale care se Înălța cu zece metri deasupra capului său pe partea dreaptă. La câțiva metri de insulă, se opri și strigă pe-o voce joasă: — Ruffolo. Sunt Brunetti. Nu primi nici un răspuns. — Peppino, sunt Brunetti. Tot nici un răspuns. Lumina luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
zgomot de pași și se feri instinctiv sub pasarelă. Tocmai când făcu asta, pietrele și cărămizile i se mișcară sub picior, scoțând un sunet care-l asurzi. Se lăsă pe vine, cu spatele lipit de peretele acoperit de alge de la Arsenale. Din nou, auzi zgomotul de pași, acum direct deasupra capului său. Scoase pistolul. — Commissario Brunetti? Panica Îi reveni, Împinsă din spate de vocea aceea familiară. — Vianello, zise Brunetti, ieșind de sub pasarelă, ce naiba cauți aici? Capul lui Vianello apăru deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a șoptit Alice, întrebându-se ce puteau însemna niște buchete de trandafiri pentru foștii drogați aflați în perioada de recuperare. Sau poate că nu erau neapărat foști. Cine putea să știe? Jake i-a întors cel mai sclipitor zâmbet din arsenalul lui. Haide, Al! Tu ești aici în mijlocul luxului, dar ei ce au? Nimic. Orice altceva am fi făcut, ar fi fost o chestie egoistă. Alice s-a simțit imediat vinovată. Jake era un spirit mult mai mare și mai generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici o prostie din aia de camuflaj. Hugo l-a privit uluit. —Gary, e o idee excelentă. Apoi s-a întors către asistenta pediatră. —Dumneata ce părere ai, soră Harris? Hugo și-a acompaniat întrebarea cu cel mai sclipitor zâmbet din arsenalul lui. Tipa putea să fie de piatră, dar el tot avea s-o înmoaie. Hugo nu cunoscuse încă femeia care să fie imună la faimosul șarm marca Fine. Se părea însă că asistenta Harris era tocmai acea femeie. —Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dacă nu chiar din întreaga țară. Omul ale cărui servicii nu vi le puteți asigura decât dacă numiți agenția Dunn și Dustard ca unic agent al dumneavoastră. Hugo a arborat pe buze cel mai încrezător și mai convingător zâmbet din arsenal. Cu toate astea, privindu-i pe cei doi Pinchett, și-a dat seama că aceștia nu se uitau la zâmbetul lui. Dintr-un motiv misterios, erau focalizați asupra picioarelor lui. Neil se uita în același loc. Hugo a simțit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Cea de-a treia femeie, o doamnă plinuță cu ochi migdalați, își deschise poșeta, își căută rujul, scoase o mică oglinjoară, dar în momentul în care ar fi trebui să treacă la act fu cuprinsă de panică și își abandonă arsenalul cosmetic înapoi în poșetă. obrajii i se aprinseră brusc de parcă ar fi fost surprinsă spălîndu-se pe dinți și scuipînd într-o chiuvetă apa plină de spumă. 23. Prima mea noapte de dragoste cu Domnișoara ri s-a derulat pe o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
În același timp, a știut care sunt limitele sale și a cedat Într-o serie de situații „fără speranță”, ca demolarea unor sinagogi, dezafectarea unor cimitire etc. Înzestrat cu reale calități diplomatice, știind să stăpânească un limbaj și argumente din arsenalul Puterii, rabinul xe "Rosen"Rosen a reușit să se impună În fața acesteia. Se poate spune că a fost liderul potrivit pentru o situație de anormalitate. Modul dictatorial În care va conduce viața evreiască din România va crea o situație specială
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
scoase la lumină și folosite În numeroasele „campanii” organizate - cu un talent deosebit - de diferite centre ale Puterii (vom aminti doar despre acțiunile patronate de secția de agitație și propagandă, de tristă aducere-aminte). Mai greu de găsit sunt În acest arsenal teze teoretice privind problema evreiască, În Întreaga sa complexitate. Chiar dacă În decursul anilor, fie Înainte, fie mai ales după preluarea puterii, P.C.R. a făcut o serie de declarații privind unele probleme specifice populației evreiești, ele au fost vagi și parțiale
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]