3,722 matches
-
trei de ani de surghiun, care i-a nimicit cei mai frumoși ani ai tinereții, cele mai frumoase bucurii și aspirații. Suferința și rănile sufletești nu sunt niciodată vizibile, dar o viață de om distrusă rămâne pururi distrusă. În acel asalt diavolesc asupra ființei umane, Gheorghe Mântulescu și-a păstrat o puritate sufletească și o înaltă trăire pe care o întâlnim numai la sfinți, câștigându-și respectul și dragostea camarazilor săi. A fost un luptător neînfricat și neînfrânt. Nu și-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce se manifestă prin dorința, plăcerea de a o rupe în chip vitejesc cu pământul, servind cauza neamului românesc și cauza crucii. Aceasta era nota celor care așteptam cu nerăbdare ceasul legământului pentru ca să se formeze voioși cel dintâi val de asalt al Legiunii. Și oricine își poate închipui că nu poate fi altă notă atunci când în mijlocul nostru, îmbrăcat în haine albe ca în ceasurile de urgie, se adunaseră uniți Ion I. Moța, Ilie Gârneață, Radu Mironovici și Corneliu Georgescu, cei care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să se simtă încrezător, iar Chateau Marmont i se părea un accident pe care prinderea lui Claire De Haven îl va șterge din catastif odată pentru totdeauna. Danny o porni spre secția Hollywood, pentru a se pregăti de un nou asalt la Marmont și pentru prima abordare a lui Felix Gordean. Se duse direct la sala de ședințe a brigăzii. Mickey Cohen era satirizat pe pereți, unde se vedeau desene cu el îndesând bancnote în buzunarele șerifului Biscailuz, pocnind cu biciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încercă să închidă ochii, dar nu reuși, ci continuă să privească. O tăietură scurtă, apoi Christopher, Băiat Drăguț, gol și în erecție, își îndreptă scula spre aparatul de filmat, cu calota acoperind aproape întreg ecranul, ca un gigantic berbec de asalt, iar marginile albe de pe fundal arătau exact ca niște buze și dinți ce păstrau imaginea intactă prin rigor mortis... Danny sări în picioare și alergă în partea din față a casei. Găsi o toaletă și se încuie înăuntru. Își calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
didactică a început mai curând de cât ne așteptam. Printre tovarășii noștri de muncă școlărească s-au distins foarte repede vreo trei-patru, care aveau să-și dispute întîietatea la învățătură. Fostul nostru premiant, Motaș Constantin, plecase la real. Acum dădeau asalt acestui titlu, care pe noi, elevii obișnuiți, ne lăsa cu totul indiferenți, doi inși: Ciurea Constantin și Marinescu Nicolae. Ultimul, care era un coleg foarte bun și neinvidios, ajunsese premiant printr-o ciudată voință a întîmplării, că nu tocea niciodată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
iau încă 3 treiuri, numai să cresc în simpatia lor! Dar fiecare întîmplare cuprinde, pe lângă o parte plăcută, și una neplăcută! Dintr-o dată, într-un gând, trei-patru dintre vechii mei clienți de "epistole erotice" se voiră "poeți" și-mi dădură asaltul de rigoare, pe rând, bineînțeles, căci fiecare ținea ca secretele lui să rămână întrradevăr secrete! ― Mă, n-auzi, apelez la tine, fiindcă numai tu poți să mă-nțelegi și să m-ajuți! Providența a vrut să apari în calea mea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dilemă de strategie. Nici o altă variantă. Un singur comandant, o singură voință. Cuceritorul Constantinopolului se afla, din nou, În prima linie. Armatele care ajunseseră În ținuturile Murgenilor era alcătuite din infanterie, archebuzieri și artilerie trasă de boi. O armată de asalt, Își dădu seama Oană. O armată care avea ca misiune asedierea și cucerirea cetăților. În jurul micii ceremonii funerare se aflau, În acea Înserare, peste două mii de ieniceri. Lăsaseră totul să se desfășoare fiindcă, poate, așteptau ceva. Informațiile lor circulau la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
câte cinci sute de spahii porniseră spre munți, În căutarea voievodului. Nimeni, nicăieri, nu mai opunea rezistență. Războiul se sfârșise. Sultanul se Îndrepta spre Suceava, unde optzeci de tunuri băteau zidurile zi și noapte, iar ienicerii Își lansau scările de asalt, urcând pe metereze. Oană rămase treaz Întreaga noapte, ascultând poveștile de arme ale războinicilor otomani. La fel rămase Erina, parcă abia Începând să Înțeleagă ce se Întâmplase. Iar ceea ce se Întâmplase nu putea fi adevărat. Moldova nu mai exista. Exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un arc de cerc dispus pe pantele ușoare dinspre sud, vest și nord, artileria turcească trăgea ritmic, fără Încetare. Latura dinspre est a cetății era cruțată, fiindcă acolo se afla podul pe care ar fi trebuit să treacă ienicerii În asaltul final asupra porții. Dar, În ciuda imaginii generale, care era una a destrămării și Înfrângerii, Oană simți că se Întâmplase ceva. Un detaliu neînsemnat, ca un fior de praf În talgerul nimicirii Moldovei, schimbase, În adâncuri, raportul de forțe. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lor, o mare de cenușă. Și totuși, ceva se Întâmplase. Ceva de o importanță covârșitoare. Cetatea Sucevei nu căzuse. După mai bine de două săptămâni de asediu, după lupte crâncene la porți și la creneluri, după sute de valuri de asalt și mii de ghiulele care măcinaseră o parte din zidurile exterioare, Cetatea Sucevei nu căzuse. Oană nu putea ști dacă celelalte cetăți erau sub asediu, se predaseră sau fuseseră cucerite. Dar Suceava rezista. Contraforții ei susțineau Încă puterea zidurilor. Poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sub stăpânirea lui Mahomed, că Ștefan fusese Înfrânt la Valea Albă și că pribegea, poate, prin păduri, dacă nu cumva o fi trecut granița spre Polonia, că nici un ajutor nu avea să vină de nicăieri. Dar rezistau. Respingeau scările de asalt care ajungeau pe metereze, lansau cu precizie săgeți care făcuseră ca apropierea de ziduri să fie, pentru mulți ieniceri, un act de sinucidere, erau Întotdeauna acolo unde turcii păreau a fi reușit să facă o breșă. Se Încercaseră infiltrări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne! Pârcălabul Gherman a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste trupele de ieniceri! Arcașii lui au reușit să oprească toate asalturile! - Dumnezeule... murmură Ștefan, privindu-l pe Alexandru. Daniel Sihastrul avea dreptate! Poporul țării ăsteia n-a fost Învins! Acesta e adevăratul miracol! Simioane! Uită-te În ochii mei și spune-mi Încă o dată: ești sigur că nici una din cetățile Moldovei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
imperial rămăsese În același loc, iar străjile din jurul lui nu se clinteau. Dar o situație urgentă Îl făcuse să pornească Într-o direcție necunoscută, Însoțit de o armată care, după tropotele cailor, putea număra aproape cincizeci de mii de oameni. Asaltul asupra Sucevei continua. Dar, parcă după semnalele de ridicare la luptă auzite cu o săptămână mai devreme, apărătorii Cetății de Scaun luptau cu o Înverșunare la care nimeni nu se aștepta. Tunurile cetății băteau cu furie aliniamentele otomane, făcând atacurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ales drept cadru de desfășurare a ostilităților un balansoar de pe veranda din spatele clubului Abbottabad, care oferea o vedere impresionantă a unui drum de munte și îngăduia cel puțin două direcții de retragere: în grădină sau în sala de biliard. Începu asaltul noaptea, în timpul consumării ultimelor etape ale unei despărțiri de un coleg de polo, care schimba regimentul. În pofida avantajului oferit de faptul c-o luase prin surprindere, slăbindu-i astfel vigilența, precum și a faptului că Charlotte fusese bine îmbibată cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
crușon înăsprit, Privett-Clampe era pus pe fapte mari. După ce o înmuie cu câteva fraze învățate la bordel despre frumusețea lumii sălbatice și despre miresmele serii, maiorul își imagină că și-a făcut suficient de clare intențiile și porni la un asalt frontal cu multă vigoare, dar prost direcționat, încât se lovi cu fruntea direct de nasul Charlottei. Crușonul i s-a vărsat pe rochia nouă, urmat de câteva picături de sânge. Amândoi și-au înăbușit pasiunea. Gus s-a retras imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai degrabă înclinat spre romantism. Are niște idei cam ciudate despre civilizație. Ei bine, Willoughby, idei rasiale chiar, dacă tot mă întrebi - și acum ai de gând să-mi dai sticla de Madeira sau trebuie s-o iau eu cu asalt? Ei bine? De fapt, FG spune că n-a luat nici cea mai mică notă pentru examenul de la calificare. De aceea, nu văd de ce l-ar aduce Jock la Vincent. Nici măcar nu vâslește. Da, precis, nu. Despre ce-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
minte îmi tot apare imaginea unei găini care e băgată în apă fierbinte și apoi jumulită de pene. Mâinile slujnicelor se mișcă în sus și în jos pe corpul meu. Deși o fac în mod delicat, trupul meu suferă din cauza asaltului. Încerc să-mi amintesc ce mi-a spus An-te-hai, cum că eu trăiesc să-i fac plăcere împăratului Hsien Feng, nu mie însămi. Mi-aș dori ca împăratul să înțeleagă asta. Mă întreb când o să-și facă apariția. Corpul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
afirmațiile lor. Este foarte posibil ca totul să fie o conspirație împotriva Chinei. Împăratul Hsien Feng ascultă, pe chip așternându-i-se o expresie sumbră. — Cu scopul de a ne da o lecție, continuă Kuei Liang, britanicii au lansat un asalt asupra Cantonului și întreaga provincie a fost înfrântă. Având împreună douăzeci și șase de nave cu tunuri, britanicii și francezii, ajutați de americani - „observatori imparțiali“, zic ei - și de ruși, care s-au alăturat pentru jafuri, au sfidat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de soldați, iar francezii cu 33 de nave și 6 000 de soldați. Apoi li s-au alăturat și rușii. Împreună, cele trei țări au debarcat un efectiv militar de 18 000 de oameni pe țărmurile Golfului Chihli. Luând cu asalt imensele metereze de pământ care se desfac între gura de vărsare a Fluviului Galben și litoral, Aliații s-au târât pe mal scufundați până la genunchi în mâl și și-au croit drum cu pușca până pe teren uscat. Apoi au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vitejia călită care ne caracterizează, încă de pe vremea Seniorului Shingen. Nobumori răspunsese cu o îndârjire aproape perceptibilă în mirosul cernelii. Nobunaga își făcuse fiul general, cu toate că era încă foarte tânăr. — Ei, dacă așa vor... comentă Nobutada și dădu ordinul de asalt. Forțele atacatoare erau împărțite în două divizii și asediară castelul simultan, de pe munte, în spate, și din zona care ducea la poarta din față. Era o luptă demnă de numele ei. Cei o mie de soldați din apărare se așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l încuraja pe Muneharu să reziste, asigurându-l că întăririle erau pe drum. Apoi, toate căile de comunicare dintre castel și aliații săi fură blocate. În cea de-a douăzeci și șaptea zi din Luna a Patra, Hideyoshi luă cu asalt Castelul Takamatsu. Dar cei cincisprezece mii de oameni de la comandamentul său de pe Muntele Ryuo nu se clintiră. Hideyoshi amplasă cinci mii de oameni pe platoul din Hirayama și pe cei zece mii de oameni ai clanului Ukita pe Muntele Hachiman. Generalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se îmbulzeau în spate începuseră să-și piardă răbdarea la gândul de a trebui să folosească o stratagemă pentru a traversa acel biet șănțuleț și se apucară să împingă liniile din fața lor. — Atacați! Atacați! Ce mai așteptăm? — Luați zidurile cu asalt! Întrecându-se pe negândite să cucerească mai întâi intrarea, îi îmbrânceau în lături pe cei nehotărâți, doborându-i chiar la pământ. Câțiva oameni din față fură împinși în șanț, în timp ce atât cei căzuți, cât și cei de sus scoteau strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îl slujise pe Terumoto, noul senior al clanului Mori, ca sfătuitor de încredere. Pe tot parcursul războiului cu Hideyoshi, Ekei argumentase încontinuu în sprijinul păcii. Îl cunoștea bine pe Hideyoshi și nu credea că apusul avea să-i poată îndura asaltul. Un alt factor care-l influențase era îndelungata sa prietenie cu Hikoemon. Ekei și Hikoemon se mai întâlniseră înainte de câteva ori, însă, de fiecare dată, se despărțiseră ajungând la același impas: soarta lui Muneharu. Prin urmare, Hikoemon i se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de pe câmpie. Fiecare general jurase că el avea să fie omul acela. În ajunul zilei a treisprezecea, câțiva dintre generalii lui Hideyoshi îi ceruseră să adopte planul lor de atac, sperând că aveau să primească ordinul de a lua cu asalt muntele. — Mâine va avea loc bătălia decisivă, spuse Hideyoshi. Yodo, Yamazaki și Tennozan vor fi principalele câmpuri de luptă. Dovediți-vă demni de a fi numiți bărbați. Nu vă luați la întrecere între voi, nici nu vă gândiți numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era atât de îngust, pușcașii nu serveau mai la nimic. Pe când rândurile din spate se apropiau, pentru a le da timp celor din primele linii să-și reîncarce armele, nu exista nici o posibilitate ca inamicul să ia, dintr-o dată, cu asalt malul și să sară în mijlocul trăgătorilor. — Pușcași, deschideți spre lateral! Nu-i blocați pe cei din linia întâi! Soldații lui Nakagawa aveau lăncile pregătite, cu vârfurile aliniate. Cei mai mulți dintre ei își luară acum avânt și loviră în jos de pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]