1,519 matches
-
N-aveam nevoie să mă gândesc unde mă duc, ce aveam să fac în continuare sau unde aveam să locuiesc. Toate lucrurile astea aveau să se rezolve de la sine atâta vreme cât mergeam mai departe și înlăturam întrebările agonizante care mă tot asaltau. Am reușit să trec prin față pe la SavaMart fără să fi aruncat o privire înăuntru, surprinzându-mă cu autocontrolul meu, și m-am grăbit pe aleea care-l ocolea pe partea cea mai îndepărtată, pe care am urmat-o până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în următoarele câteva săptămâni și ce anume ar putea fi lăsat pentru o împărțire viitoare, mai organizată, a bunurilor. Pentru prima dată, începusem să apreciez problemele cu care se confruntau clienții mei: mormanele de obiecte nenumărate ce-mi aparțineau mă asaltaseră, ca să spun așa, și nu puteam să-ncep să aleg ce să-mpachetez și să iau cu mine. Judy se ținea după mine de parcă se aștepta s-o iau la goană cu ceva de-al ei și m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
comandă se lăsase convins nu numai de repetatele asigurări de fidelitate față de regim și de curățenie ideologică a fugarilor, ci și de afirmațiile insistente precum că guvernul știa de retragere și o aproba. Totuși, ca să scape de îndoielile care-l asaltaseră deodată, telefonă la două dintre posturile apropiate, de unde colegii au avut bunătatea să-i amintească faptul că ordinele date armatei, de la începutul blocadei, erau de a nu lăsa să treacă nici un suflet, chiar dacă era pentru a-și salva tatăl de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pedepsească pe Sophia - părea mult prea plăcut. Ce naiba era În capul lui Salome? Oare bărbatul ăsta era fostul soț al lui Salome? Și unde era Lauren? Nu era nici urmă de ea. Între timp, Sophia, În stilul ei inimitabil, Îl asaltă pe Faisal exact ca un tigru care Își ucide prada. Douăzeci de minute mai târziu, plecau Împreună de acolo, ținându-se de braț, spre șocul invitaților adunați la petrecere. Singura persoana care nu părea să fie oripilată era Salome, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și mimează tot felul de vătămări, negustorii care-și dau foc la propriile magazine și depozite, indivizii care își regizează moartea. Timp de treizeci de ani am urmărit așa ceva, fără să mă plictisesc vreodată. Marele spectacol al necinstei omenești. Te asaltează din toate părțile și, îți place sau nu, e cel mai interesant din câte există. Tom a scos un sunet scurt, un jet de aer undeva între o pufnitură de dispreț și un hohot de râs. — Mă prăpădesc să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Carolina Carolina, singura limbă vorbită acolo era engleza. Acum, în timp ce ne făceam plimbările în sus și în jos pe Seventh Avenue, trecând pe lângă curățătorie, pe lângă magazinul alimentar, pe lângă brutărie și salonul de cosmetică, pe lângă chioșcul de ziare sau cafenea, era asaltată de o pletoră de limbi diferite. Auzea spaniolă și coreeană, rusă și chineză, arabă și greacă, japoneză, franceză și germană, dar, în loc să se arate intimidată sau perplexă, ea exulta la auzul varietății de sunete omenești. — Vreau să vorbesc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ceva în limba ei, îl aștepta cu două cești rustice din lut smălțuit, pline ochi cu cafea aburindă, cunoscută de consumatori sub numele de "nechezol." Bidaru nici nu reuși să se așeze comod pe băncuța din față, că și fu asaltat de noutăți: Știi cu cine m-am întâlnit în drum spre dispensar? Dacă-mi spui, voi ști! Cu un vechi fost coleg de-al tău ... Cu Andrei Bratu? Nu. Cu Mișu Borza? Exact. Cu lacrimi în ochi, negru ca pământul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care îl obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de gânduri, ce-l asalta și-l chinuia și sub apăsarea căruia se îndoia, ca sub un teribil canon. Refuza total să mai iasă în lume. Și, dacă lucrul acesta nu s-ar fi întâmplat, ar fi desfășurat el înaintea cuiva toată mulțimea de frământări
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
largi, ca să admire întinsa piață și clădirile masive care o înconjurau. îl copleși zidul de ferestre, uși și balcoane ce închidea aproape ermetic piața și clătină din cap cu neîncredere când simți diversitatea izurilor puturoase, absolut necunoscute lui, ce îl asaltară ca niște cerșetori înfometați care îi așteptau nerăbdători sosirea. Nu era miros de sudoare omenească, de excremente sau de animal mort și putrezit. Nu era nici mirosul de apă stricată în puțuri vechi sau de țap în călduri. Era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nesuportat al unei lumi a cărei principală grijă părea să fie acea de a încerca să spargă timpanele celor ce, asemenea targuí-ului, erau obișnuiți dintotdeauna cu pacea și tăcerea. Sfârșit, întinse pătura într-un colț și adormi îmbrățișându-și armele, asaltat de coșmaruri monstruoase în care trenuri, autobuze și mulțimi zgomotoase păreau că vor să se năpustească în continuu asupra lui, zdrobindu-l și transformându-l într-o masă informă și sanguinolentă. Se trezi în zori, tremurând de frig, dar transpirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sus și-n jos, În sus și-n jos, pe culoarul gol, ca să-și găsească un compartiment pe plac. Acum, fără să fi greșit cu nimic În ce-l privea, iată-l copleșit de oameni, Întrebări și apeluri care Îi asaltau mintea ca un huruit. Ea se așteptă la o izbucnire, la o remarcă rea și critică, una care să-l trimită pe omuleț, tremurând, acolo de unde venise. Blândețea replicii o surprinse. Ați spus un preot? — Oh, nu, se scuză omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ei dădu un ordin, iar santinelele deschiseră ușa și o luară Înspre vânt, zăpadă și clădirile albe ce se vedeau ca printr-un văl. Arestații ieșiră și ei. Se țineau aproape unul de celălalt În furtuna de zăpadă care-i asalta. Nu ajunseră prea departe când Josef Grünlich Îl trase pe dr. Czinner de mânecă. — Nu-mi spui nimic. Cu mine ce se va Întâmpla? Mergi și taci. Bombănea și gâfâia. — O lună În Închisoare, Îi spuse doctorul Czinner. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
simțea atât de demoralizat, încât nu mai era în stare nici să dea ordine. Se răspândea indisciplina; toată compania, care fusese martoră a măcelului, era cuprinsă de aceeași senzație de lehamite. Chipurile ciopârțite ale morților, duhoarea cadavrelor, tânguiala muribunzilor îi asaltau noaptea. Încetară să se mai simtă soldați. Într-o dimineață, într-un cătun pierdut, s-au întâlnit cu compania „Charlie“ și au fost gata-gata să se înfrunte cu focuri de armă. A doua zi, i s-a acordat o permisie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a tăcut în momentele cînd se impunea tăcerea. Părea că nu se sinchisește deloc de moveul cu care se prezentase într-o lume în care, de regulă, se mai și bîrfește. Colegii fetei, știind că aceasta nu ascunde nimic, o asaltează cu insinuări. Te-ai grăbit, Roxana, și nu ai mai avut timp să te machiezi și la celălalt ochi? Ba timp ar fi fost destul, dar am sărit ca arsă cînd m-a pocnit. Hai, nu glumi cu noi! Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dinții la vedere, Blegul s-a repezit la mine să mă sfîșie. Habar n-avea care era rostul întîlnirii de acolo. Furibund, orbit de hormoni, cel care mă asigura că el și familia lui îmi vor fi veșnic recunoscători, mă asalta cu o vigoare pe care n-o bănuiam. Imaginea aceea, de mult uitată, mi-a revenit în minte și acum chiar am devenit mai înțelept. Nu mai consider pe nimeni "bleg". Nu mai intervin cînd vreun "bleg" este în căldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
e urmărit. Era cît se poate de relaxat. După-amiază au venit. Willi și Herbert la noi. Le-a povestit și lor despre succesul lui și deodată a pomenit de H. și de R., spunînd că i-a văzut În sală asaltați de ziariști și fotoreporteri care făceau totul ca el să nu apară În cadru. Știam cu toții că H. și R. sînt În România, dar el susținea și se jura că erau acolo. Știa exact și locul unde ședeau, În stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rafinate, devitalizate, după care nerostirea numelui tiranului este echivalentă cu anularea lui ca și cînd dacă nu țipi, nu te mai doare? Iată o Întrebare fără răspuns. Una din multele, din infinitele forme de maculare ale tentațiilor nobile care ne asaltează spiritul. Și noi, noi cei din ‘68 care sfîrșeam deceniul ca o generație lipsită de timp Într-o naștere gălăgioasă și premonitorie. Noi care ne puneam fracuri și mănuși glacé cînd intram În arenă - nu eram gladiatorii, nu eram leii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele betonierei fete de carne roșie Încolonate pentru defilare Închizi ochii mirosul lor te asaltează dă năvală În nări pînă la rădăcina unei glande mici pofticioase care Începe să scheaune nimic nu mai e pentru mine pentru ei a ars Biblioteca din Alexandria un turn fumegă asemenea unei guri de foc liftul s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și de vîrstă; pe unde vor rătăci acum scheletele lor? Unde se vor mai Întîlni ei În clandestinitatea cuplului lor? Înaintăm, ne apropiem de al doilea golf; mirosul e penetrant dulceag și grețos, de carne În descompunere... un delfin mort, asaltat de muște necrofile și viermi Într-un desfrîu orgiastic Își arată impudic din loc În loc oasele albe ca un rînjet al eternității. Uite-l pe Dumnezeu, Îmi zic, cuprinsă deodată de un atac de genialitate, el e mort de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bine făcută e o plăcere reală; iar asta, se gândea acum Michel răsfoind paginile cu lenjerie (Senzual! Corsetul!) din catalogul său, ar fi absurd s-o negi. Personal, se masturba puțin; fantasmele care, pe vremea când era tânăr cercetător, Îl asaltaseră pe Minitel sau chiar sub chipul unor tinere femei reale (adesea reprezentante comerciale la mari laboratoare farmaceutice) Îl părăsiseră Încetul cu Încetul. Acum Își consuma liniștit declinul virilității cu masturbări anodine, pentru care catalogul 3 Suisses, completat ocazional cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că s-a sinucis, câțiva ani mai târziu. În fine, nu cred să aibă vreo legătură: dar să fii În același timp homosexual, catolic integrist și regalist e totuși un amestec cam complicat. În fond, Djerzinski Însuși nu fusese nicicând asaltat - Își dădu seama În clipa aceea - de reale frământări religioase. Cu toate astea știa, de foarte mult timp, că metafizica materialistă, după ce demolase credințele religioase ale secolelor precedente, fusese ea Însăși distrusă de progresele recente ale fizicii. Era ciudat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o poezie de idei. Așa făceau Neruda, Maiakovski, era singura cale spre sublim. Mie mi se părea că, falsificat de rețete, farmecul artei se ofilește. Dispărea curiozitatea față de o literatură care nu imagina realitatea, ci neantul rațional. Și totuși mă asaltau îndoieli: dar dacă ce preconiza Popescu era adevărat? Poate că exista și o altă scară de valori... Tocmai asta susținea dînsul. Mentorul ne vorbea de existența a două culturi, una falsă, alta autentică. Epitetele lui mă buimăceau. Tocmai despre ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu fi dat dovadă de exces de zel; probabil, prea ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare pe coridor. Surtuce ponosite, ghete pline de noroi, mutre neroade și figuri viclene exprimînd orice afară de preocupări intelectuale, dădeau secției culoarea sordidă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
au fost aplicate și În cazul lui Ovidiu Pecican, pe care-l Învinuiam că promovează proza Patriciei Nedelea doar pentru că se lasă impresionat de aparența fizică a unei autoare, e drept, apetisantă ca femeie, Însă mediocră ca scriitoare. I-am asaltat și pe cronicarii de carte, amenințându-i că vom renunța la abonamentele la respectivele reviste dacă vor continua să scrie despre cărți fără să le citească. Ne-am distrat o vreme. Deși n-am mai apucat să-i Încolțim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Nu mai e nimeni, acum e acum, ne aparținem, în sfârșit, descurcă-se cine poate. „Egoism, efectul de colivie. Bun-simț, adică prudență ? Blindajul unei paranteze perfecte...“ Cuvintele rulau, în somn, în insomnie, nu mai știa. Toată noaptea se zvâr colise, asaltat de chipuri și cuvinte, trezit, iar prăbușit, lunecând în somn, iar împins spre suprafață. O sală lungă, chipurile cunoscute. Citeau ziarul, toți același ziar. Comentau, în batjocură, ceea ce citeau... dar nu se auzea nici un sunet. Doar prin semne, clipind șiret
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]