1,397 matches
-
de Meletie, episcop de Antiohia. În scurtă vreme, a fost făcut citet. Sf. Ioan Gură de Aur a început să practice ascetismul acasă. În 374, după moartea mamei sale Antusia, Ioan a putut să dea curs dorinței sale arzătoare pentru asceză. El s-a retras în munții Antiohiei, unde a dus patru ani o viață severă sub conducerea unui ascet, iar după aceea, s-a retras doi ani într-o peșteră. În 380 s-a înapoiat la Antiohia, iar în 381
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
perioada Împăratului Iustinian (secolul al VI-lea) termenii "isihast" și "anahoret" devin sinonimi. Astfel, sunt folosiți sistematic de către Sf. Ioan Sinaitul (523-603). Se pare că termenul semnifică în mod particular integrarea repetării continue a rugăciunii lui Iisus în practica de asceză mentală, folosită încă de Părinții pustiei din Egipt. Din secolul al XIV-lea, termenul se referă în mod precis la repetarea Rugăciunii lui Iisus în practicarea ascezei mentale, asistată de anumite tehnici psihofizice, în mediul monastic din Muntele Athos. Potrivit
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
în mod particular integrarea repetării continue a rugăciunii lui Iisus în practica de asceză mentală, folosită încă de Părinții pustiei din Egipt. Din secolul al XIV-lea, termenul se referă în mod precis la repetarea Rugăciunii lui Iisus în practicarea ascezei mentale, asistată de anumite tehnici psihofizice, în mediul monastic din Muntele Athos. Potrivit tradiției, întemeietorul în Athos al mișcării a fost Grigore Sinaitul, un călugăr născut, se pare în Asia Mică și care a umblat o vreme îndelungată în Orient
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
presupune "retragerea" individului în sine, îndreptarea atenției spre mintea necorporală. Sfântul Ioan Sinaitul descrie practica isihastă ca pe un exil pe înălțimi în vederea rugăciunii și supravegherii "viei" (aluzie la parabola evanghelică) pe care o pândesc hoții. Alegoria se referă la asceza mentală, la respingerea prin rugăciune a gândurilor ispititoare ("hoții") care îl pândesc. Scopul isihastului este cunoașterea față către față a lui Dumnezeu. În singurătate, el repetă rugăciunea lui Iisus "cu inima", adică în mod real, ca pe o invocație a
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
și teologilor bizantini, altfel cunoscători exemplari ai tezaurului filozofic elin și utilizatori ai lui, în limitele îngăduite de credința creștină. Mișcarea isihastă a cărei nume vine de la monahii "isihaști" adică aceia care preferau, în locul comunităților călugărești, locurile retrase care favorizau asceza și existența în tăcere, cu rădăcini în epoca bizantină timpurie (practica monastică din Siria și Palestina ce a arătat de mult elemente pre-isihaste), se va închega într-un sistem al filozofiei bizantine din secolul al XIV-lea. Isihasmul a mai
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
și lipsa viciilor) semnificau atingerea stării de grație. Eșecul, precum sărăcia și bolile, semnifică damnarea. A studiat legătura dintre religie și comportamentul economic. A susținut că etica protestantă a influențat apariția capitalismului. Influența protestantismului asupra economiei capitaliste promova noi mentalități: asceză protestantă (lipsa viciilor), noua etică capitalistă a muncii (munca fiind văzută ca un mijloc de asceză), lipsa dorinței de muncă semnifică lipsa iubirii de Dumnezeu și onorabilitatea profitului și a bogăției (văzute ca semne ale stării de grație), stimularea dorinței
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
studiat legătura dintre religie și comportamentul economic. A susținut că etica protestantă a influențat apariția capitalismului. Influența protestantismului asupra economiei capitaliste promova noi mentalități: asceză protestantă (lipsa viciilor), noua etică capitalistă a muncii (munca fiind văzută ca un mijloc de asceză), lipsa dorinței de muncă semnifică lipsa iubirii de Dumnezeu și onorabilitatea profitului și a bogăției (văzute ca semne ale stării de grație), stimularea dorinței de câștig a individului (obligația de a urmări profitul maxim pentru a arăta că merită darurile
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
o mănăstire benedictină de Jutta von Sponheim, după moartea acesteia în 1136, Hildegard este aleasă în locul ei, conform "viziunii" (visului avut de ea)În mod repetat Hildegard are conflicte cu starețul "Hugo von Disibodenberg" pe motivul refuzului de a practica "asceza" (meditația) unul dintre principiile călugărilor. Astfel, în rândul adepților ei, vor fi reguli de alimentație mai puțin severe, iar timpul de rugăciune și a liturghiilor va fi scurtat.Conflictul se agravează când Hildegard dorește întemeierea unei mănăstiri proprii, călugării benedictini
Hildegard von Bingen () [Corola-website/Science/305749_a_307078]
-
Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriașă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peșterii drept mărturie, iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții. Cronologia istorică se încheie cu Izvorul Speranțelor, un gur care nu seacă niciodată, din spatele căruia ne „privește” Maica Domnului cu Pruncul
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
și nu poate fi cauză a nimic decât a imperfecțiunii, răului și erorii. Nașterea unei ființe umane înseamnă coborârea sufletului în materie; sufletul poate accede din nou și apoi coborî într-o altă naștere. Ascensiunea sufletului are loc numai prin asceză, contemplație și invocarea puterilor superioare cu ajutorul magiei, divinației, oracolelor etc. Proclus a fost ultimul reprezentant important al neoplatonismului. Discipolul său, Marinus, la rândul lui profesor al lui Damascius, reprezenta școala tocmai în momentul în care împăratul Iustinian a desființat-o
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
legii morale. O influență puternică în sânul Bisericii, în timpul pontificatului lui Inocențiu al III-lea, a avut-o aprobarea Ordinului Franciscanilor. Întemeietorul, Francisc d’Assisi, a suferit, începând cu anul 1209, o transformare lăuntrică, marcată în special de pocăință și asceză. Când, la 24 februarie 1209, a ascultat Evanghelia despre trimiterea ucenicilor(Mt. X, 7 ș.u.), a devenit conștient de misiunea vieții sale: să-L urmeze pe Hristos printr-o viață dusă în sărăcie apostolică. Adăugându-i-se adepți, admiratori
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
întărite de trei "gunavratas" și patru "shikshavratas". Discrepanța dintre monahism și laicat va duce la o despărțire de obiectiv a celor două formațiuni sociale. Un călugăr urmărește să distrugă ("nirjara") întreaga substanță karmică din suflet, în timp ce un neinițiat în tainele ascezei va dori doar să nu acumuleze ("samvara") noi monade de karma prin respectarea codului moral. Deși s-ar putea crede că obiectivul laicilor nu este decât unul temporar, până când acesta se încarnează într-o existență care-i favorizează eliberarea, jainiștii
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
carne în duminică izgonirii lui Adam, duminică precedată de o săptămână, săptămâna cărnii, în care se mănâncă produse de carne în fiecare zi. În această săptămână nu se face liturghie miercurea și vinerea. Renunțarea la carne e strâns legată în asceza de renunțarea la sărbătoriri. De aici lăsatul secului a fost asociat cu o sărbătoare înainte de intrarea în post, de unde carnavalul.
Lăsatul secului de carne () [Corola-website/Science/301514_a_302843]
-
la Mânăstirea Siriană Sfânta Maria din Wadi el Natrun (Deșertul de Vest din Egipt), și a primit numele de Părintele Antonius Sirianul. Între 1956-1962, a trăit ca pustnic într-o peșteră din apropierea mânăstirii, dedicându-și timpul meditației, în rugăciune și asceză. La 31 august 1958 a fost hirotonit ca preot, apoi stareț al mânăstirii Sfânta Maria. Antonius Sirianul a fost printre candidații numiți pentru scaunul papal în 1959, dar în acel moment Cyril al VI-lea a fost ales în această
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
435 - 356 î.Chr.), are ca doctrină hedonismul, o morală a plăcerii (ηδονη / hēdonē = plăcere). Filosofia cirenaică este apropiată de epicureism, cu deosebirea că cirenaicii experimentau plăcerea în mișcare, având un caracter dinamic, ceea ce îi diferențiază de plăcerea resimțită în asceza epicuriană. Alți reprezentanți ai școlii cirenaice au fost Antipatros din Cirene și Hegesias. A fost fondată de Phaidon, fidel învățăturilor lui Socrate, căruia i-a fost discipol. Platon dă numele său dialogului care evocă moartea lui Socrate. Se cunoaște foarte
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
s-a întors întotdeauna, ori de cîte ori greutățile vieții păreau să-l îngenuncheze. El a observat că Pârvan avea o înzestrare intelectuală obișnuită, dar în ciuda „normalității” ei, mintea îi era „exercitată în toate potențele” sale, munca pentru el semnifica „asceza”, iar truda constantă pentru atingerea unui ideal se transformă într-o filozofie existențială. Viața este pieritoare, dar omul poate înfrînge moartea și uitarea prin creație, iar cel ce urmărește atingerea unui anume țel în vremelnica-i existență pământeană trebuie luat
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
de predestinare i-a determinat pe credincioși să creadă că succesul dobândit pe pământ era un semn al faptului că se aflau printre cei "aleși". Se adaugă ideea vocației (beruf la luterani) care insistă pe valoarea vieții active, promovând o asceză laică a muncii. Calvinismul s-a răspândit treptat din Elveția în Franța, între 1562-1589, unde au izbucnit războaie religioase, în Țările de Jos, Anglia și, ulterior, în America de Nord. Ulterior, au apărut numeroase culte: prezbiterianism în Scoția, zwinglianism în Elveția, unitarianism
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
vremelnic și în propria lui idee despre instanța care creează și distruge, face și desface, adâncind într-un mereu care seamănă atât de mult cu veșnicia, misterul ființei și al destinului ei în lume. Pictura lui Viorel Grimalschi, austeră până la asceză, uneori nu antrenează, ca sugestie, sensul unei active și istorice finalități umane, ci măreția înfricoșătoare a petrecerii condiției umane într-un timp vast, fără început și sfârșit , indiferent la înălțări și coborâri, la învieri și treceri în neant. Privirea care
Viorel Grimalschi () [Corola-website/Science/317059_a_318388]
-
Asceza (din limba greacă ἄσκησις, „exercițiu”) (numită și „ascetism”) este un stil de viață caracterizat de abstinenta de la unele plăceri lumești. Sunt de asemenea, în limbajul religios, un ansamblu de exerciții fizice și spirituale, considerate purificatoare, efectuate de unii călugări. Opusul
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
din limba greacă ἄσκησις, „exercițiu”) (numită și „ascetism”) este un stil de viață caracterizat de abstinenta de la unele plăceri lumești. Sunt de asemenea, în limbajul religios, un ansamblu de exerciții fizice și spirituale, considerate purificatoare, efectuate de unii călugări. Opusul ascezei este libertinajul. Se poate face diferența între asceza individuală și cea colectivă, un exemplu de asceza colectivă fiind ramadanul în religia islamică. Motivațiile ascezei pot fi de tip religios sau filozofic, dar pot avea și alte origini, cum ar fi
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
este un stil de viață caracterizat de abstinenta de la unele plăceri lumești. Sunt de asemenea, în limbajul religios, un ansamblu de exerciții fizice și spirituale, considerate purificatoare, efectuate de unii călugări. Opusul ascezei este libertinajul. Se poate face diferența între asceza individuală și cea colectivă, un exemplu de asceza colectivă fiind ramadanul în religia islamică. Motivațiile ascezei pot fi de tip religios sau filozofic, dar pot avea și alte origini, cum ar fi în cazul unui protest social său politic (greva
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
de la unele plăceri lumești. Sunt de asemenea, în limbajul religios, un ansamblu de exerciții fizice și spirituale, considerate purificatoare, efectuate de unii călugări. Opusul ascezei este libertinajul. Se poate face diferența între asceza individuală și cea colectivă, un exemplu de asceza colectivă fiind ramadanul în religia islamică. Motivațiile ascezei pot fi de tip religios sau filozofic, dar pot avea și alte origini, cum ar fi în cazul unui protest social său politic (greva foamei). Asceza poate face uneori parte din anumite
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
limbajul religios, un ansamblu de exerciții fizice și spirituale, considerate purificatoare, efectuate de unii călugări. Opusul ascezei este libertinajul. Se poate face diferența între asceza individuală și cea colectivă, un exemplu de asceza colectivă fiind ramadanul în religia islamică. Motivațiile ascezei pot fi de tip religios sau filozofic, dar pot avea și alte origini, cum ar fi în cazul unui protest social său politic (greva foamei). Asceza poate face uneori parte din anumite antrenamente sportive. Asceza sexuală este practicată de Biserică
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
și cea colectivă, un exemplu de asceza colectivă fiind ramadanul în religia islamică. Motivațiile ascezei pot fi de tip religios sau filozofic, dar pot avea și alte origini, cum ar fi în cazul unui protest social său politic (greva foamei). Asceza poate face uneori parte din anumite antrenamente sportive. Asceza sexuală este practicată de Biserică Romano-Catolică, de ordine călugărești, de pustnici sau de alte credințe (de exemplu preoții tibetani etc). Asceza sexuală poate provoca efecte biologice deranjante. Astfel, din chiar debutul
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
ramadanul în religia islamică. Motivațiile ascezei pot fi de tip religios sau filozofic, dar pot avea și alte origini, cum ar fi în cazul unui protest social său politic (greva foamei). Asceza poate face uneori parte din anumite antrenamente sportive. Asceza sexuală este practicată de Biserică Romano-Catolică, de ordine călugărești, de pustnici sau de alte credințe (de exemplu preoții tibetani etc). Asceza sexuală poate provoca efecte biologice deranjante. Astfel, din chiar debutul secolului V, sfanțul Augustin, deja la o vârstă respectabila
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]