1,401 matches
-
Creția, op. cit., p. 35: "Scria extensiv, acoperea năvalnic și neîngrădit câmpuri cât mai întinse, până la orizont, într-o violentă și aparent inexhaustibilă expansiune. Nu părea să caute sau să șovăie vreodată. Celălalt chip, intensiv, ardent și el, dar ca o asceză, consta în reluarea unuia și aceluiași tipar expresiv, a unuia și aceluiași motiv, și în rescrierea lui [...] până la forme tot mai stăpânite și mai decantate". 103 Ioana Bot, "Istoria și anatomia unui mit cultural", în Ioana Bot (coord.), Mihai Eminescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
detașate și inteligente, al încrederii în consensul spontan al persoanelor educate și rezonabile" (p. 130). Vezi și confesiunea lui Alexandru Paleologu din grupajul consacrat poetului în Dilema, nr. 265, 27 februarie 1998, p. 16. 134 Vezi, pentru lămurirea raporturilor dintre asceza sexuală și creativitate, Nikolai Berdiaev, Sensul creației, traducere de Anca Oroveanu, Editura Humanitas, București, 1992. De asemeni, Julius Evola, Metafizica sexului, traducere de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, București, 1994 ș.a. 135 Iată o altă "contradicție", semnalată în studiul anterior despre
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sunt amintirile băcăuancei Maria Cantacuzino-Enescu în legătură cu această practică: „Lunile de vară le petreceam la mănăstirea Neamț, precum și la mănăstirile de maici de la Agapia și Văratic, unde stareță era Eugenia Negri, sora străbunicii Catinca. Era destul de greu să găsești aici severa asceză, renunțarea la orice bucurie, atâta vreme cât de jur-împrejur puteai vedea balcoane vesele, proaspăt văruite, în care mirosul de trandafir agățător, de flox și de begonie se amestecă cu cel de terebentină și de rășină încinsă de soarele de august sau de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
limpede am înțeles că în mine țărâna se întâlnește cu metafizica; de unde neputința de a găsi o cale de împăcare durabilă cu mine însumi, celula mea vitală fiind sfâșiată de o tensiune dublă; aduc o senzualitate tulbure până la ispitele de asceză a ideilor”). Era de așteptat că întâlnirea cu fiesta mexicană să trezească bucuriile spiritului și să elibereze umorul. Eseistul caută însă în continuare miturile (șarpele, piramidele, labirintul acvatic) și nu are ochi decât pentru adevărurile lui. După sugestia Antimemoriilor lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
mult prea pământească să „răsfețe”, în continuare, „un secol cefal și apter”, raționalist și pozitivist: aceasta nu va fi și calea urmată de poet, ci calea de la care el se consideră dator să se abată, pentru a atinge astfel veritabila asceză, atitudinea „de vis și extaz”. Puritatea ce nu trebuie alterată a increatului (Oul dogmatic, Riga Crypto și lapona Enigel, După melci) și puritatea ce nu trebuie alterată a poeziei se „susțin” așadar reciproc, ca două fețe, asemănătoare dar nu identice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
lumii și trăirea în singurătate, fie idioritmic, fie cenobitic. Epictect și Astion au fost dintre acei creștini ai primelor veacuri, care, în năzuința lor de desăvârșire, își păstrau castitatea și rămâneau în celibat, aceasta fiind ca o formă obișnuită a ascezei creștine. Acest ascetism constituia „un preludiu al monahismului”, iar asceții primelor veacuri erau floarea vieții creștine. Pe aceștia i-a numit Clement Alexandrinul „aleși între aleși”. Sfântul Epictect, ca ascet, era unul dintre preoții necăsătoriți. Din lucrarea Pătimirea Sfinților Epictect
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Ioan Cassian, pe sora sa și pe prietenul său ceva mai în vârstă, Gherman, să părăsească casa părintească. În Palestina s-au stabilit la o mănăstire din Betleem, aproape de peștera unde s-a născut Hristos și unde au trăit în asceză și nevoință duhovnicească mai bine de cinci ani. Venirea lor în Țara Sfântă a coincis cu perioada când viața monahală a cunoscut o deosebită înflorire, iar membrii diverselor comunități monahale dovedeau un profund interes de a vizita renumitele locuri din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
urmeze eonului lumesc și pământesc, Sfântul Cassian a pledat prin viața și prin întreaga sa activitate pentru valoarea supremă a vieții pustnicești, ca mijloc de înfrângere a vieții păcătoase, prin depărtarea de lume, și unirea cu Ziditorul a toate prin asceză și contemplare. Așa a reliefat valorile eremiților - ca rugăciune continuă și contemplare, autorizate de Dumnezeu prin unirea cu El - și cele chinovitice, punând în centru liniștea și ascultarea, care nu le exclud pe cele dinainte, ci năzuiesc spre ele. Este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în scândura podelei, câteva ulcele din pământ ars, un opaiț. Raporturile spațiale, proporțiile panourilor, albul văruielii, podelele de scândură, mobilierul simplu, din același lemn crud, câteva obiecte, puține, creau un univers al strictei necesități, de o austeritate deosebită, dusă până la asceză, oferind un mediu propice pentru desfășurarea temei tragice. Costumele în aceeași cheie, de o simplitate extremă, realizate din materiale autentic-țărănești, în care doar albul, negrul, brunul făceau jocul cromatic, contribuiau la expresia de sobrietate și concentrare extremă pe care această
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
preg]tire a oamenilor pentru contopirea cu divinul. Mai tarziu, stoicii au susținut idealul p]cii interioare bazate pe autodisciplin] și eliberare de pasiuni, ideal îndeplinit în parte prin retragerea din lumea material] și a preocup]rilor sale fizice, în favoarea ascezei și a preocup]rilor spirituale. Pe de alt] parte, adepții lui Epicur aspirau la o pace a minții rezultat] în parte în urmă suprim]rii dorințelor fizice pasionale. Așadar, semințele dualismului erau bine înr]d]cinate cu mult înaintea nașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se fixează în "diferențe" active, un fel de atribute, încât diferențele pe care le arată indivizii în ceea ce privește, să zicem, actul de a mânca se pot fixa în diferențe "rele" (lăcomia, de pildă: cutare ins e lacom, altul e frugal până la asceză) sau în diferențe bune (faptul de a mânca divers a dat naștere artei culinare și instituției bucătăriei, până la bucătăriile naționale). În acest demers al său, Horațiu se întâlnește cu "noologismul românesc", un curent de gândire cu marcă proprie în familia
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pună mai bine în lumină opozițiile închidere−deschidere și feminin−masculin. În cazul de față, natura este prezentă prin imaginile diferite ca semnificație ale grădinii (Edenul sau parcul domnesc) și ale pădurii (spațiu fie malefic, fie benefic, ca loc al ascezei). Între cetate și sat − topoï reprezentativi ai relației urban−rural −, se remarcă zonele de trecere și funcțiile lor: poarta palatului sau a orașului, podul, drumul, hanul (loc de popas, care însă devine primejdios când e situat la răscruce). Contemplarea sau
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
omphalos − echilibrând simbolic, ca o ancorare la distanță în plan orizontal, muntele și arborele (axis mundi) −, în viața privată cotidiană această dimensiune a sacralității se pierde. În același mod, pădurea și pustiul, de la semnificațiile lor creștine inițiale, ca locuri ale ascezei, ajung să intre și sub incidența maleficului (a vrăjitoriei). Pentru imaginarul medieval, propun mai curând o tripletă specializată: un timp aferent religiosului așezat sub semnul pozitiv al divinității, cu topoï aferenți - rai, biserică și grotă christică; un timp laic (al
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
rolul muzicii religioase, Contra-Reforma va adula reprezentările picturale ale Sfintei Familii numite "iezuite" (Iisus, Maria, Iosif), ale Părinților Bisericii și ale clericilor sanctificați. Secolul XVI înregistrează triumful definitiv al imaginii, consacrat prin Conciliul din Trento. Rezistența iconodulă se va opune ascezei reformaților cu un program agresiv și mai puțin nuanțat, provocând excesele artei și ale spiritualității baroce. Numit fie epoca "banchetului îngerilor", fie jocul "profunzimii aparențelor", barocul este înainte de toate o explozie inegalabilă a imaginarului, într-o aventură a imaginii care
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
viu și ascuțit ce cu greu îți dădea dreptate, Tadeusz Pirozynski a fost o combinație unică de măiestrie, caracter și inteligență, în care dialogul frumosului cu adevărul devenea frontiera sufletului său și mitologia vieții lui. Dispus fără rezerve la o asceză aproape impersonală și fanatică pentru cunoaștere, moartea l-a luat de mână ca pe un ales, făcându-i transcendentă opera cu care rămâne printre noi. De aceea, aderența noastră la charisma unor astfel de oameni mari o facem cu sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
toate acele elemente care sunt străine unei absolute raționalități. Satisfacția legată de audiția muzicii constituie o etapă sau o treaptă pentru a ajunge la contemplația frumuseții veșnice. Muzica poate să fie astfel un instrument de condamnare sau de elevație și asceză, în funcție de atitudinea sufletului față de ea. Cu alte cuvinte, pentru Sf. Augustin, muzica are acea putere de a ajuta rațiunea pentru a înțelege adevărurile revelate și de a pregăti inima pentru a-L întâlni și descoperi pe Dumnezeu, dar, în același
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
renunța la ea în mod radical în favoarea rugăciunii în forma ei pură, bazată pe cuvânt, fără niciun ornament muzical. Dualismul augustinian va rămâne o constantă în aproape toată gândirea medievală: muzica, știință teoretică, uneori înțeleasă ca un instrument privilegiat de asceză mistică, și muzica, sunet sensibil, ca atracție a simțurilor și mijloc de pierzare. La rădăcina acestei dicotomii, stau două concepții estetice diferite: ideea muzicii ca asceză, care duce cu mintea la estetica pitagoreică a numerelor și muzica, sunet sensibil, obiect
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
aproape toată gândirea medievală: muzica, știință teoretică, uneori înțeleasă ca un instrument privilegiat de asceză mistică, și muzica, sunet sensibil, ca atracție a simțurilor și mijloc de pierzare. La rădăcina acestei dicotomii, stau două concepții estetice diferite: ideea muzicii ca asceză, care duce cu mintea la estetica pitagoreică a numerelor și muzica, sunet sensibil, obiect de plăcere, care trimite cu gândul la estetica aristotelică și la concepția muzicii înțeleasă ca o imitație a pasiunilor. Aceste două concepții caracteristice antichității grecești, opuse
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nu desemnează înțelepciunea obișnuită, inteligența și experiența. Toate acestea fiind umane, sunt structural incerte și deci contestabile. Să luăm un exemplu: înțeleptul indian tradițional. Înțelepciunea sa nu era considerată a fi în primul rând rezultatul cunoașterii și experienței, ci al ascezei, al unei inițieri speciale realizate prin ritualuri religioase și care pot oferi infinit mai mult decât experiența comună. Pe lângă fundamentul religios, charisma face apel adesea și la capacități decizionale extraraționale care nu pot fi contestate cognitiv: intuiție, inspirație. Nepresupunând prelucrări
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate cel mai dificil atunci cînd se referă la celălalt religios, dedicat unui absolut formulat în alți termeni decît îl formulăm noi înșine. Cînd vorbește despre descoperirea celuilalt religios, André Scrima tratează tema în termeni tehnici, de experiență spirituală eliberatoare: Asceza dialogului, a întîlnirii : a muri pentru celălalt, pentru a renaște împreună cu el ; a deveni celălalt. Să facem loc în noi, în rugăciune, în meditația și conformația noastră, celuilalt. E începutul umil al extazului. Ieșire din tine prin interioritate și prin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în cazul religios, tema întîlnirii cu celălalt se pune simultan de la o înălțime polară și cu exigența practică, urgentă, dificilă a unui dialog foarte concret. în măsura în care încerci să te menții în dialog și să înțelegi logica semenului diferit, parcurgi o asceză. în măsura în care soluția nu aparține nici unuia dintre interlocutori, întîlnirea mobilizează convergența interlocutorilor spre Polul divin. Ea înseamnă ieșire nu numai din propriile limitări, ci și din nivelul individualului. Moartea-înviere împreună cu celălalt revine la a da loc Polului transcendent să își manifeste
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
că śramanas părăsiseră lumea dezgustați atât de zădărnicia vieții umane, cât și de rigorile ritualismului brahmanic. Astfel de asceți încercau să înțeleagă și să stăpânească mecanismul transmigrărilor (samsăra) și misterioasa lui cauză, karma. Ei foloseau mijloace multiple și variate, de la asceza extremă, extazul yoghin sau analiza empirică a materiei, până la metafizica cea mai obscură, practicile orgiastice, nihilismul extravagant sau materialismul vulgar. Textele buddhiste și jainiste indică uneori numai doctrinele anumitor autori religioși, fără a le menționa și numele. Astfel, se spune
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
30 de ani, după ce primește încuviințarea fratelui său mai mare, Vardhamăna își împarte averea, părăsește lumea și devine călugăr rătăcitor. După un an renunță la purtatul veșmintelor și se dedică meditației și unui ascetism foarte riguros. După paisprezece ani de asceză, într-o noapte de vară, sub un copac sala, pe malul unui fluviu, dobândește „atotștiința”. Devine conducătorul sectei Nirgrantha (descătușații), cunoscută mai târziu ca secta jainistă sau adepții lui Jaina („Cuceritorul”). Este cunoscut mai ales sub numele de Mahăvīra, „Marele
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
obține decât prin încetarea oricărui contact cu materia, adică prin anihilarea acelui karman deja acumulat și prin oprirea oricărui nou influx karmic. Ea se obține printr-o serie de meditații și concentrări de tip yoghin, care încununează o viață de asceză și reculegere. Ultimul adversar de idei a lui Buddha a fost Maskarin Gosăla, susținătorul unei concepții fataliste extreme. Pe acesta, Buddha însuși îl considera cel mai primejdios rival. Discipol și însoțitor al lui Mahăvīra timp de mai mulți ani, Gosăla
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Ultimul adversar de idei a lui Buddha a fost Maskarin Gosăla, susținătorul unei concepții fataliste extreme. Pe acesta, Buddha însuși îl considera cel mai primejdios rival. Discipol și însoțitor al lui Mahăvīra timp de mai mulți ani, Gosăla a practicat asceza, a dobândit puteri magice și a devenit căpetenia sectei Ăjīvika. Se pare că era un vrăjitor puternic. Cu „focul său magic”, Gosăla și-a omorât unul dintre ucenici. În urma unei întreceri magice cu Mahăvīra și a blestemului acestuia, Gosăla și-
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]