1,536 matches
-
cu alții și pericolul, în ochii, mei, s-ar numi neverosimilitatea.... Spui în anul 2007, în revista "Ramuri", într-un editorial: "Uniunea Scriitorilor nu este o fortăreață păzită strașnic de niște străjeri fioroși, o fortăreață ce se cade să fie asediată pentru a fi cucerită. Mesajul celor dinăuntru pentru cei dinafară, care tropăie plănuind un asalt sângeros, e foarte clar: cetatea nu trebuie atacată și distrusă, în ea se poate intra firesc, nu are porțile ferecate. Dar pentru reformă e nevoie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de onoruri. E un dezacord uneori marcant între literatura foarte bună pe care, unii, o scriu și sărăcia spirituală în care se zbat. Depun energii nebănuite pentru a-și asigura stima de critică și onorurile unor jurii pe care le asediază cu rugăminți fierbinți exprimate cât mai... poetic. Nițică demnitate nu ar strica acestei fiare numite uneori poet. Mai cred și azi că trebuie să uiți că ești poet când scrii poezie, să încerci o formă de detașare, ca atunci când, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
1714-1716, orașul Ismail este descris astfel: „Ținutul Ismailului, din care e vrednică de pomenit Ismail, în vechime numită de moldoveni Smil, o cetate care nu trebuie lăsată de o parte, cu oaste turcească și cârmnuită de un muteveli". Cetatea este asediată la 11/22 decembrie 1790 de către armatele mareșalului rus Aleksandr Suvorov, care reușește să o ocupe, iar după unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, orașul Ismail a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a județului
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Dragoș. Acest nume nu mai spune nimic tânărului scriitor de azi, într-o zi însă s-ar putea să reușesc să-i evoc totuși figura. Pe vremea aceea țineam ceva mai multe ședințe decât acum, erau multe probleme noi care asediau turnul nostru de fildeș și mulți se rătăceau în ele, mai ales scriitorii din vechea generație, care încercau să le rezolve după metodele lor perimate. Nu atpăruse încă Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu, care să însemne un bun exemplu pentru
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să răspundem la întrebarea „Ce face...?“. Ce face lumina? Poartă povara singurătății. Ce face urma pantofului pe trotuar? Doarme lipită de noapte. Ce fac portocalele? Zâmbesc. Ce face marea? Își târăște genunchii zdreliți. Și așa mai departe. Ce face poezia asediată de această activitate trepidantă? Iese pe furiș, în vârful picioarelor, din cartea tinerei autoare, și dispare undeva, în noapte. Mantia alba a lui Heliade Istoricii literari au evocat, zâmbind subțire, mantia albă cu care se înfășura Ion Heliade Rădulescu înainte de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
putea dura drumul, În condiții de iarnă? - Oricât ar fi trebuit să dureze, dacă erau În viață s-ar fi Întors. - Așa cred și eu. Vreau să plec În Balcani, dar nu știu exact unde. La sud de cetatea Sabac, asediată de Vlad Dracula. Poate mult mai la sud. Poate chiar În munții Bosniei. Tatăl meu mai e În viață, dar suferă mai mult decât putem noi să ne imaginăm. Nu va mai trăi mult. Simt că vrea să moară. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu mai amenință Moldova. Îți mai transmite că va fi acolo, atunci când va sosi clipa. - Acolo? Clipa? - În ciuda victoriei tale și a stăpânului meu asupra tătarilor, Moldova nu poate scăpa de pârjolul otoman. Toate bătăliile sunt pierdute, toate cetățile sunt asediate. Mai rămâne o șansă. Voievodul tău va Încerca să oprească invazia la Valea Albă. Nu are Încotro. Mai sus de Valea Albă e Cetatea Neamțului, apoi Baia, apoi drumul Sucevei. Mahomed e aproape. Dar la Valea Albă nimeni nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de alta a luminișului valea era abruptă și plină de brazi. Era singura alegere cu putință pentru o bătălie În care zece mii de oameni luptau Împotriva unei armate care, deși lăsase destule trupe pe traseu și trimisese destule contingente să asedieze cetățile, tot număra o sută douăzeci de mii de oameni. Deci clipa Înfruntării finale sosise. Oană privi neputincios, zecile de mii de oșteni ai Semilunii care se puneau În marș, spre a Îndeplini poruncile sultanului. Era păzit, și el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că unii dintre băieții care, în timpul filmărilor, avuseseră de luptat cu vitejie și în costume de epocă împotriva armatelor net superioare ale lui Napoleon, în anul următor, când Kolberg, lipsit de figuranți, dar de această dată pe bune, a fost asediat de ruși și polonezi, fuseseră înrolați în Volkssturm. Atunci, mulți dintre ei s-ar putea să fi pierit fără ca moartea lor eroică să fi fost filmată. În gară, nimeni nu se sinchisea de incendiile din apropiere. Domnea activitatea obișnuită: înghesuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi fost. Casa de la numărul 14 dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude Neva. Se ridică într-un cot, dădu la o parte așternu turile întotdeauna albe ca smântâna din cana
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care îi finanțează călătoria justițiară în sertăo-ul brazilian, acolo unde bandiții cangaceiros au chipurile violente și halucinate ale celor ce populează filmele lui Glauber Rocha. În confruntarea cu stăpânii de domenii, înfruntare petrecută în ritm de samba, Corto salvează comunitatea asediată de crimă și de rapacitate. Gentilomul care spune nu „angajării” este cavalerul paradoxal ce oferă rezistenței pe cale de a fi înfrântă o șansă de supraviețuire. Bouche Dorée este infinit mai mult decât simpla stăpânitoare a unui domeniu de vise. Cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se estompează în această aventură din care revoluția la care visează El Oxford iese învingătoare. În Africa deșertică și teribilă a lui Corto Maltese, păcatele se ispășesc prin pedepse ce sfidează imaginația cu cruzimea lor rafinată. Forturile Somaliei britanice sunt asediate, fără încetare, de cavalerii ce galopează sub semnul flamurii verzi a Mullahului Nebun. În Africa lui Corto Maltese, trecutul palpită sub crusta întinderii de nisip, ca o inimă care nu are odihnă până ce nu își va afla sfârșitul. Ofițerul Bradt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trăită cu paro xismul celor care știu că astăzi poate fi ultima lor zi. Hedonistă și amorală, firea mercenarilor ce sunt familia lui Fanfulla este adaptată provocărilor acestui univers. Alături de luterieni la asaltul și jaful Romei, soldat al Florenței republicane asediate de imperialii fideli casei de Medici, Fanfulla este o figură inconfundabilă, cu banda neagră ce îi ascunde ochiul pierdut în luptă și cu apetitul său insațiabil pentru înfruntare, băutură și jocul pe muchie de cuțit. Ca și Corto ori Koinski
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Fort Wheeling, Kirk este o ființă scindată. Atras de pulsiunea neînblânzită a indienilor, el nu se poate smulge, până la capăt, din strânsoarea lumii sale. Colțul în care Kirk se refugiază, alături de Maha și de prietenii săi, este un paradis fragil, asediat de „civilizația” în mers implacabil. Om al frontierei, navigând pe uscatul fără de margini al preriei, sergentul Kirk se confundă cu taina pământului pe cale de trece, definitiv, în spațiul fermecat al ficțiunii. El este una cu acele povești care încep, invariabil
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
halat și În fiecare pijama, ba chiar și În fiecare papuc care i se ivea În cale se ascunde un intrus. Intrușii nu veniseră acolo așa, de amorul artei, ci aveau un scop precis. Nu era de mirare c-o asediau, aducându-i flori și tot felul de cadouri dragei lui Mathilda. Noimann Își vârâse capul sub pat. Sub pat se ascundeau mai multe pijamale, tremurând una lângă alta. Tot sub pat, stomatologul găsise pachete goale de țigări, ciorapi, pipe, trabuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zicând: Vă salut, inginerul X, de la Mina Pietrosul. Doctor Spătaru, acceptă, fără chef, să răspundă, protocolar, medicul. Fiindcă medicul intuise imediat ținta vizitei subsemnatului, a inginerului de la Mina Pietrosul, urmă: Săptămâna aceasta, de când cu accidentul din Mină, am fost literalmente asediați de curioși și de alți băgători de seamă. De atâta mulțime venită pe capul nostru, am un sentimente de oprimare, ce mă obosește teribil... Ocolesc subiectul, spunând: Mi s-a zis că veți veni abia după-amiază, la contravizită. Astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
AM VĂZUT NICIODATĂ UN CANCEROS MURIND ÎNTR-UN ACCIDENT DE AUTOMOBIL." ADEVĂRATĂ SAU GREȘITĂ, ACEASTĂ IDEE ÎI CREEAZĂ LUI COTTARD O FOARTE BUNĂ DISPOZIȚIE. SINGURUL LUCRU PE CARE NU-L DOREȘTE ESTE SĂ FIE DESPĂRȚIT DE CEILALȚI. PREFERĂ SĂ FIE ASEDIAT ÎMPREUNĂ CU TOȚI CEILALȚI DECÂT PRIZONIER DE UNUL SINGUR. CÂT ȚINE CIUMA NU MAI POATE FI VORBA DE ANCHETE SECRETE, DE DOSARE, DE FIȘE, DE INSTRUCȚII JURIDICE MISTERIOASE, DE ARESTĂRI IMINENTE. PROPRIU-ZIS, NUMAI EXISTĂ POLIȚIE, CRIME VECHI SAU NOI, NU MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se facă vinovați de violențe Împotriva unui oaspete ca tine? — Sau Împotriva unui nefericit de bătrân ca Jaber-cel-Lung. Am să-ți dau răspunsul, el e cuprins Într-un singur cuvânt: teama. Orice violență este, aici, odrasla fricii. Credința noastră este asediată din toate părțile, de karmații din Bahrein, de imamiștii din Kom, care așteaptă ceasul răzbunării, de șaptezeci și două de secte, de romeii de la Constantinopole, de necredincioșii de toate confesiunile și, Îndeosebi, de ismaeliții din Egipt, ai căror adepți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
moartea lui Nizam, de ce să nu-i ușurezi demersul, lăsându-l pe Malik Șah la adăpost de bănuieli? Un corp de armată este, așadar, trimis la Alamut, sub comanda unui credincios al sultanului. În aparență, obiectivul este acela de a asedia fortăreața ismailiților; În realitate, e vorba de o acoperire pentru a negocia fără a trezi bănuieli. Desfășurarea evenimentelor este pusă la punct până la ultimul detaliu: sultanul Îl va atrage pe Nizam la Nihavand, o cetate situată la egală distanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Arrani și-a pus mâna pe piept, În semn de Încuviințare, că stăpânul Alamutului l-a Însărcinat cu această misiune și a adăugat: „Moartea acestui diavol este Începutul fericirii”. În această vreme, Nizam stă Închis În casă. Cei care-i asediau divanul l-au părăsit, aflând de căderea sa În dizgrație, numai Khayyam și ofițerii gărzii Nizamiya Îi mai calcă pragul. Cea mai mare parte din timp și-o petrece scriind. Scrie cu frenezie și Îi cere uneori lui Omar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să fie uciși, iar el putea, În apoi, să se urce liniștit pe tron. Ne găsim În anul de grație 1094, pretendentul nu are decât treisprezece ani, propunerea Îl ispitește. Să pună singur mâna pe cetate, În timp ce emirii săi o asediază fără succes de mai bine de un an! Nu șovăie deloc. În noaptea următoare, se strecoară din tabăra sa, fără știrea apropiaților, se prezintă, Împreună cu emisarii lui Terken, În fața Porții Kahab, care, ca prin farmec, se deschide Înaintea lui. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fusese introdus În harem cu câțiva ani mai Înainte, la recomandarea lui Nizam al-Mulk. XXI Stranie dilemă pentru partizanii lui Terken: sultana e moartă, dar principalul lor dușman e la discreția lor; cetatea e asediată, dar chiar cel care Îi asediază le e prizonier. Ce să faci cu el? Djahane e aceea care i-a luat locul lui Terken ca strajă a copilului-sultan, Înaintea ei se poartă discuția, pentru ca ea să hotărască. Până atunci, se dovedise plină de calități, dar moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
își dăduse prea târziu seama de greșeala pe care o făcuse, nu avea să îngăduie mai departe acțiune a lui. Începu, astfel, să-și caute prietenii noi, iar în momentul în care francezii înaintară spre regatul Neapolului, împotriva spaniolilor, care asediau Gaeta, se arătă șovăitor în atitudinea lui față de Franța. Intenția lui era de a se asigura împotriva lor, lucru care i-ar fi reușit foarte curând dacă Alexandru ar fi trăit. Acestea au fost, așadar, modurile lui de acțiune față de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
îi omorâră pe toți senatorii și pe oamenii cei mai bogați ai cetății. Aceștia fiind uciși, el ocupă și guvernă prin forță orașul, fără nici o luptă civilă. Și, cu toate că a fost de două ori învins de cartaginezi, iar la urmă asediat de ei, nu numai că a putut să-și apere cetatea, dar, lăsând acolo o parte din oameni, care trebuiau să reziste mai departe asediului, cu cealaltă parte a atacat Africa și, în scurtă vreme, a despresurat Siracuza și i-
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
o odaie, unde Giovanni și toți ceilalți îl urmară. Dar, de-abia se așezară, când, din ascunzișuri, ișisreră soldații care îi omorâră pe Giovanni și pe toți ceilalți. După această crimă, Oliverotto încălecă și străbătu întregul teritoriu al cetății, apoi asedie în reședința sa pe magistratul suprem, astfel încât, de frică, oamenii fură nevoiți să i se supună și să alcătuiască un guvern peste care el se făcu principe. După ce fură uciși, de asemenea, toți aceia care, fiind nemulțumiți, puteau să-i
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]