1,950 matches
-
în presa literară de lângă noi sau prin alte mijloace, Theodor Codreanu duce un război pe cont propriu, dar în armonie cu veritabili eminescologi, pentru mai dreapta așezare a creatorului nostru emblematic în destinul culturii române. În Ontologia arheității, polemizează cu aserțiunea eronată că Eminescu ar depinde, potrivit comparatiștilor și priorităților "izvorâte", cum le califica disprețuitor Călinescu, de modele străine. Dar știut este că poetul avea o capacitate de asimilare culturală neobișnuită și nu și-ar fi permis să importe cultura occidentală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un fel de sinecdocă revelatoare, ca pars pro toto facilitând raționamentele de tip inductiv. După cum se știe, inducția este un raționament prin care se trece de la constatări despre cazurile singulare dintr-o mulțime de obiecte, aspecte, fenomene, relații, stări, la aserțiuni despre toate cazurile (în sens distributiv). Altfel spus, orice inducție este un proces logic de generalizare. Acest tip de raționament, puternic afirmat în cercetările științifice experimental din epoca modernă, i-a fascinat pe scriitorii romantici germani, care au teoretizat fragmentarismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
conexe ori complementare, pe de o parte, pentru a folosi și topi ideile în demonstrație, pe de alta pentru a se delimita polemic. Scriitura critică, discursul ca structură monolitică se încarcă de referințe, trimiteri, aluzii, sugestii, interogații dubitative, supoziții și aserțiuni, câteodată riscante. În aceste din urmă cazuri argumentația e pe muchie de cuțit. Cititorul atent și empatic este mereu stârnit, contrariat, uimit, sedus, incitat, provocat la atitudine. Pagina critică nu somnolează niciodată, este vie, energică, "vigilentă", demascatoare, tensionată grație succesiunii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un simulacru despre evenimente, care ne rămân pentru totdeauna necunoscute, deoarece istoria este întotdeauna decisă și scrisă de către învingător și, deci, nimic nu mai poate garanta adevărul ei". Ne aflăm deja pe tărâm postmodernist, căci a fost de-ajuns aceasta aserțiune a filosofului german pentru ca prozeliții să deformeze sintagma și să ducă nihilismul până în pânzele albe, cu consecințe, pentru civilizația umană a sfârșitului de secol XX și începutul sec. XXI, dintre cele mai grave, despre care vom vorbi ceva mai încolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
degrabă sunt sceptic, deși m-aș bucura să citesc studii, eseuri, comentarii pătrunzătoare într-o asemenea grilă despre poezia lui L. Blaga, V. Voiculescu, Ioan Alexandru, Paul Aretzu sau... Adrian Botez. Dar până atunci rămâne să meditez la una din aserțiunile cu adevărat memorabile ce poartă semnătura lui Theodor Codreanu: "omul cel mai realist de pe pământ este omul care se roagă". "Argeș", nr. 10, octombrie 2006 Adrian LESENCIUC Despărțirea de modernitate În tentativa de conștientizare a poziției societății într-o dinamică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
copleșiți de obicei de intuiție, sub forma sa specifică numită inspirație. Numai gândirea, rațiunea tăioasă și necruțătoare duce la adevărata cunoaștere. Gândirea e chiar condiția fericirii, afirma autorul în primul volum al lucrării. Dar, adaugă în prezentul volum, pe marginea aserțiunii lui Emerson, care spune că nu există cunoaștere care să nu fie putere: "când cunoașterea atinge limite maxime, ea devine neputință. De unde și începe tragedia cunoașterii". Oare nu aceasta va fi paradigma după care îi va judeca, în viitor, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a scris în această problemă dificilă. Sunt excluse polemica și, cu atât mai mult, biografismul pletoric, factice și cromatic, dacă acestea nu luminează punctul final al dezvoltării premisei. Criticul este întâi de toate un căutător al adevărului, foarte atent la aserțiunile sale și ale altora. Mersul somptuos al avansării în cercetare nu cunoaște tatonarea, de până la el, a subiectului, când în aria ce stătea în față se pășea ca pe terenul primejdios al surprizelor unui vulcan adormit. Ajuns-a el oare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ezită să îl menționeze este acela că "Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la 1878, la 1917, la 1940 și la 1989." (p. 161) Cât de corectă este o asemenea aserțiune o dovedește opinia recentă a lui Vasile Ernu care, într-un interviu acordat lui Daniel Cristea-Enache (în Literatura pe net), dovedește că și-a însușit propaganda rusească, punând la îndoială identitatea românească a provinciei care odinioară era parte integrantă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu greu ajungeau părinții noștri. Acum la Priponești este o mare bibliotecă și sute, mii de cărți, iar mândria satului, a cititorilor lui, sunt cărțile scrise de profesorul Alex. Mânăstireanu, „Călător...prin vâltoarea vremii”, în patru volume, sute de pagini... Aserțiunile profesorului în ele se referă permanent și cu caracter pregnant la istoria satului, a locurilor natale îmbogățite cu oameni de seamă, plecați de la țară și ajunși distinse personalități ale țării. Motiv de mândrie și pentru profesor care își încheie volumul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
relevanță, întrucât se referă la texte în vigoare, care nu pot fi supuse controlului de constituționalitate a priori, pe de o parte, iar pe de altă parte nu contravin nici ele vreunei dispoziții constituționale. Singură prevedere a Constituției cu care aserțiunile cuprinse în sesizare pot fi puse în relație este cea cuprinsă în art. 128, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Prin compararea acestui text constituțional, pe de o
DECIZIE nr. 339 din 18 iulie 1997 referitoare la constituţionalitatea Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118549_a_119878]
-
învățat astăzi că este mai mult șofer și cupid. Portavion cu punțile pline de avioane, o clipă înainte să le lanseze, așa ceva lovește semenul, dacă se mai dezechilibrează spre mine cu vorba lui, cu gestul lui, cu interesul lui evident, aserțiuni care fac parte din sistemul de protecție față de el, un vulpoi, amuzant, vulpoiul este vreodată mai eficient decât vulpea? începusem cu nuanțe, cînd virează spre stînga toate mi-am umflat și eu pieptul de călător, stînd, comod pînă la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
somn în așternut de betoane, răsuflă sforăit, reia motivul condiții asumate, faptele cu neputință conștientizate, femeile n-ar fi decît murdărie de sînge și carne, dacă n-ar fi ferirea lor de prezent, ca de înec ferindu-se și ele, aserțiunea de referință, la 2-3 module enunțiative vine și ea, ei, pribegia-i grea! da! cască, of, Doamne! mult prea repede fenomenele, oarecare la receptare, v-a căzut mănușa! mă duc pînă la toaletă, geanta pe umăr, pași mari, intru cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
voievodate. În aceste forme de organizare politică locală este depusă și perpetuată istoric statalitatea românească. Cu greu poate fi găsită o afirmație explicită care să enunțe continuitatea istorică a statului românesc, de genul celor făcute de Heliade. Mult mai precaute, aserțiunile ce vizează continuitatea politică românească se înscriu mai degrabă în prelungirea tezei "Romaniilor populare" postulată de N. Iorga. Unitatea. Procesul de unificare a viziunile regio-centrice despre trecut într-o memorie națională românească a început după unirea principatelor danubiene din 1859
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fenomene politice, de instituții și de mișcări, de procese și de comportamente. În fine, știința politică a reușit să plaseze variabilele politice în centrul tuturor analizelor sistemelor politice. Lăsînd la o parte pretențiile voluntariste ("politica în postul de comandă") și aserțiunile normative ("politica este cea mai importantă activitate umană"), știința politică contemporană a reușit să dovedească, în mod convingător și documentat, importanța crucială a variabilelor politice în colectivitățile organizate. Fără triumfalism, a apărut conștiința că funcționarea sistemelor politice nu poate fi
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cererilor sociale; autorii progresiști erau de părere că se putea rezolva printr-o creștere a capacității și a structurilor colective ale participării și guvernării. Ceea ce merită scos în evidență este, așadar, că puțini autori au încercat să supună dezbaterii verificarea aserțiunii generale referitoare la masiva expansiune a guvernelor, pentru a stabili, așadar, ce a fost cu adevărat, cum s-a manifestat, cum se putea aprecia, și, eventual, cum trebuia împiedicată și ținută în frîu. A făcut-o Rose, ale cărui concluzii
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
elaborarea politicilor publice ar putea, în realitate, așa cum vom scoate în evidență, să ofere rezultate complementare. Punctul de plecare al diferitelor ipoteze explicative îl constituie constatarea că oamenii politici sau guvernanții nu pot realiza de unii singuri politicile publice. Această aserțiune este împărtășită pe scară largă, dar nu trebuie să se deducă în mod automat, așa cum fac unii cercetători, că politicienii și guvernanții se află mereu la același nivel cu ceilalți actori care contribuie la procesul de realizare a politicilor publice
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cărei conținut, ca gând, poate fi "comunicat") intră în structuri discursiv-cognitive ample, anume în "raționament" (logismos) și în "argumentare" (logikos syllogismos), care este tot raționament, dar unul special, fiindcă premisele sale nu sunt adevăruri necesare (ca în demonstrație, apodeixis), ci aserțiuni, anume propoziții care pot fi adevărate în aceeași măsură în care pot fi false. De asemenea, judecata leagă "cuvintele", cum spune Aristotel, luând astfel fie forma afirmației, fie pe cea a negației; cuvintele prinse în legătură dobândesc funcție de "subiect" și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Însă înainte de a proceda la abordarea directă a problematicii inerente definirii noțiunii de identitate a evreului originar din România, se cuvine să precizăm un număr de observații cu privire la istoria evreilor din România, identitatea căutată fiind produsul circumstanțelor istorice. Cred că aserțiunea conform căreia evreul originar din România nu este evreu român (sau român evreu) reflectă un adevăr de la sine înțeles și nu necesită reproducerea unui complex laborios de argumente demostrative. Este vorba de două popoare distincte: de gintă daco-latină românii, de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Pg. 787. 203 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p. XX, doc. nr. 48/1785. 204 Ibidem, doc. nr. 53/1785. 205 Ibidem, doc. nr. 57/1785. 206 Ibidem, doc. nr. 64/1785. 207 În această direcție sugestivă este aserțiunea pe care o făcea într-o scrisoare interceptată, adresată mamei sale la 8 februarie 1786, anume că: "Platon mulțumea Dumnezeului său că s-a născut în vremea lui Socrate și eu îi mulțumesc că m-a adus sub acest regim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la culcare. Nu ca voi care munciți din greu și risipiți la fel... dar de ușor. Mereu vrând mai mult decât vă trebuie. 9. Vânătoare Cică 25% din vânatul pe patru picioare Îmi scapă, iar 90% din zburătoare așișderea. Prima aserțiune e corectă, dar pe a doua s’o creadă cine-a zis-o: nu-mi scapă nici o vrabie... Paradoxal? Nicidecum. Și iată de ce: Ce are patru picioare e - interesant pentru mine - șoarecele. Care e un mamifer, ca și mine. Înzestrat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mari actori, sinteze privind ansamblul unor stagiuni. Încă în 1955, N. Barbu a avut realul curaj de a scrie că "o tendință ce trebuie combătută cu toată fermitatea (îngăduiți limba de lemn; o cultivă tocmai pentru a-și putea permite aserțiunea ce urmează, total în răspăr cu indicațiile oficiale) este valorificarea unei lucrări literare după criteriul singular al temei." Cere "îndrăzneală și stil în arta regiei", atenționează asupra "lucrurilor mărunte cu efecte hotărâtoare", observă că "regizorii acordă prea mică atenție rostirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
insinueze imaginea grandioasă de fluviu înspumat a literaturii române". Care, de fapt, potrivit analizei necruțătoare și iconoclaste a lui Negrici, n-ar fi mai mult decât un pârâiaș nevolnic. În fine, pentru a pune punct risipei de citate, o ultimă aserțiune, rezumată într-o frază așezată deasupra oricărei îndoieli: "permanență", "actualitate", "ai noștri" favorizează dezertarea spiritului critic, opresc roata timpului, fixează prezentului limite și bariere schimbării singurul lucru cu adevărat sigur în lumea literelor". Să nu se creadă că întreaga carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ne amintim din păcate prea rar. Revenind la Bucovina, în acei mulți ani cu relativă liniște și condiții bune din punct de vedere economic și social, s-au dezvoltat anumite similarități la toate etniile bucovinene. Niște exemple banale ilustrează această aserțiune. Expresia "Ahi, pacati"! a fost folosită de toate etniile din Bucovina, dar Ahi era polonez și Pacati era numele primului călău din Cernăuți. Care bucovinean nu cunoștea jocul de cărți Taroc? Inclusiv copiii cunoșteau acest joc, care putea stârni mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
primei generații (133 de subiecți). Părinții (prima generație) au demonstrat o identificare etnică mai puternică decît copiii lor (a doua generație). în general, similaritatea culturii gazdă și a culturii emigranților referitoare la dimensiunea individualism-colectivism crește probabilitatea bunei adaptări. O asemenea aserțiune dovedește cum, bunăoară, emigranții veniți dintr-o cultură colectivistă într-una individualistă pot întîmpina dificultăți mai mari în adaptarea la noua cultură decît alții, veniți tot dintr-o cultură individualistă. Cu cît distanța culturală este mai mare între cele două
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
baza unei grile structurate anticipativ. Expuși la același stimul, oamenii prelucrează în mod diferit informația care le parvine din mediu în funcție de experiența anterioară, astfel încît una și aceeași stimulare senzorială poate genera două impresii complet diferite. Pentru a experimenta această aserțiune în registrul senzorial, următorul experiment este pilduitor (așa-numitul paradox Berkley): se umple un vas cu apă aflată la o temperatură potrivită și se așază simultan, vreme de jumătate de minut, una dintre mîini sub un jet de apă rece
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]