1,877 matches
-
aveau loc : rotatul are un ou, puii călătorului sunt de-acuma mari. Mehală zâmbea, iar la Purim cumpăra zahăr candel lui Iuju. Iuju se domesticise, mergea la havră și parcă acuma semăna cu toți copiii. CUM SE NAȘTE BASMUL La asfințit orașul părea cufundat în orele de ieri. Prin albiile unor râuri legendare trenul ca un țipar se strecura între sălcii ca niște brațe ieșite din pământ. N-aș spune că în jur se întâmpla ceva misterios. Vagoanele scârțâiau plictisitor. Timpul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
caniculei. Să citesc, nu sunt capabil, n-am starea necesară. Într-un proiect mai vechi decât "Asybaris" (părăsit și acela), descriam arderea pe rug a unor vrăjitoare. Înainte de a fi aruncate în flăcări, erau puse să danseze. Dansul începea la asfințitul soarelui și dura până în zori. Dacă reușeau să nu se oprească, mai câștigau o zi de viață. Spectacolul trebuia să continue până ce, epuizate, se prăbușeau. Din când în când, orchestra își bătea joc de bietele femei întețind ritmul, obligîndu-le să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și gustul cutremurător al desfrînării ideilor de ieri ce nu pot năvăli peste ziua de azi, când noaptea strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare, din celofan nedesfăcut cu sigilii de carton codificate, să vâneze greșelile viitorului negeluit, vânturat într-o îmbrățișare surdă.
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
faci nici o ispravă ca pianist. — Beethoven, Îi spuse Susan, Încîntată, privind grădinița Însorită care se potrivea de minune cu ceaiul din India și viorile țigănești cu instalație stereofonică și fără țigani, În aerul acela proaspăt și În lumina soarelui la asfințit. Juan Lucas se văzu cu perucă, i-ar fi fost silă, dar triumfă gluma făcută de Susan și ei aproape că i se uscase părul și-și scoase basmaua de mătase; Îndată Îi căzu pe frunte șuvița minunată, curată, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rând-o. Băiatul scoase din sertar punga de hârtie cu mărunții dinți sidefii, propriii lui dinți de copil, și-i lipi, în două șiruri ordonate, pe fălcile diavolului. Răma seră, privindu-se-n ochi, Victor și diavolul de hârtie, până ce asfințitul își prelungi limbile de flacără în odaie. Cine sunt eu? Acum câțiva ani, răscolind prin vrafurile mele de CD-uri, am dat de unul ce cuprindea teste de personalitate sub forma unor joculețe amuzante, intuitive, frumos colorate, de ți-era
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
înteleg că prietenul meu Costash avea o iubită, dar nu mi-o puteam imagina. Nuștiu de ce însă, ea se ferea să nu fie văzută. Așa se explica prezența celor două cești de cafea pe masă. Soarele plecase de mult către asfințit, noaptea începea să se lase. În duminica aceea, înotasem mult și tot timpul mă gândeam la propunerile lui, neputându-mi vreodată imagina că eu i-aș putea face tatălui meu asemenea propunere. Generalul de brigadă era ferm, cu o înaltă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
părinții pe care i-am adorat, am iubit frații mei și nu m-am îndoit nicio clipă că mă voi poticni în viață. Am fost răsfățat de parfumul florilor, am fost fascinat de ciripitul păsărilor ce își etalau culorile în asfințitul soarelui și am fost atras de mirosul de pește și de nuferi. Hoinărind pe malurile bălților și râurilor am simțit emoții puternice în răsărit și apus de soare, descoperind locuri fantastice. Setea de frumos și aventură mi-a purtat pașii
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
cald botul - ale cărui ventuze minuscule începură să golească de id celulele omului. După vreo trei minute, o umbră trecu prin fața ochilor lui, care străluceau de plăcere. Ridică speriat capul și zări o mică aeronavă ce se apropia din direcția asfințitului. O clipă, rămase împietrit de spaimă, apoi se ascunse înapoia unei movile de moloz. Când își ridică din nou privirea, naveta zbura încetișor spre stânga, dar Corl pricepu că-i dădea ocol și că s-ar fi putut întoarce. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ajungi ori de unde vii. De la un perete la altul, pe străduțele precum niște vene, se zbăteau plase mari de păianjen, iar în ele - tristețea lui Dumnezeu. Omar - împăratul acestor tăceri - stătea ghemuit lângă rezervorul de apă și număra orele până la asfințit. Dar parcă fusese în altă viață. Azi, Omar - cavalerul atâtor neliniști trimise să moară în locuri străine - rămăsese în câmp, adormit, cu fața sub platoșele albite ale norilor... Dintr-odată, în vis, îi țâșni sucul roșu de ash-e anar, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
amuțea și o tulburare necunoscută începea să frământe câmpul, liniștea din preajmă, obiectele. Prin benzinărie trecea doar câte un șofer de camionetă, iar garajul era închis. Nu era nici dimineață, nici noapte, ci doar lâncezirea istovitoare a timpului scurt dintre asfințit și căderea nopții. Atunci demonii lumii treceau prin el precum peștii printr-un năvod. Neliniștea devenea ca un zid pe care nu putea să-l străpungă. Nici tablourile nu îi mai păreau altceva decât urma unor ferestre zidite, de nepătruns
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cum trebăluiește. După ce începuse măsurătorile, scriind pe pământ zvastici, sinusoide și semne, toți cei care se opreau la garaj ori intrau în bistrou bănuiau că o luase razna. Angajase mai mulți neghiobi și munceau cot la cot până când, la un asfințit, descărcară iedera. Erau tufe mari, cât un stat de om, de un verde închegat și întunecos. Le înfipse în amalgamul de linii, curbe și zvârcoliri, până ce o inimă albă apăru ca un miez în pâine, în mijlocul labirintului. Chiar acolo, în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Și el, și Godun au fost luați prin surprindere: era vorba de o linie nouă, pentru trenuri expres, care se îndreptau către mare. Ei le-ar fi văzut doar în treacăt, câte două pe zi, unul dimineața, devreme, altul - la asfințit, dar tot nu puteau să-și închipuie cum asta le-ar schimba viața. Nu mă pot bucura pentru atât, îi spusese Godun. Trenul ăsta va fi precum lama unei patine care zgârie gheața și gata, nimic mai mult! Omar, în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deschisă, svîrle floarea astă, 105Dar să nu stai în valea desperării Ce-n a ta cale tu vei trece-o sigur. El iar porni în lumea întîmplărei, Bolnav de dor și de-a iubirei friguri. Dădu de-o vale -n asfințitul serei, 110Prin crenge negre umbre se configur. Întunecoasă-i, cum o simt doar orbii Și fîlfîiesc prin aer rece corbii. El de pe cal se dete. În pădure Șoptește frunza, ramuri stau de sfaturi 51 {EminescuOpVI 52} 115Și somnul nu voiește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
omor. Ce vroia de la mine? Să-i cer iertare că o respinsesem? Îi zâmbeam însă, ori treceam mai departe ca să-i arăt, măcar astfel, că nu gustam gluma ei. Așteptam cu groază venirea serii. Cum începea să coboare soarele spre asfințit, intram în panică. Știam ce mă aștepta. Aveam plumb topit în picioare, în mâini, în pleoape, dar pe măsură ce marea se înnegrea, panica punea stăpânire pe mine. Uneori mă retrăgeam în cameră devreme. Renunțam și la masă, înghițeam în grabă un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după el, din curiozitate, până ce am auzit un lătrat de câine undeva în față. Atunci n-am mai avut curaj să merg mai departe. Am cotit și am ieșit pe marginea bălții, unde lumina scăzută a soarelui ce cobora spre asfințit aurea pata neagră a ierburilor arse și trestiile. Cine s-ar fi gândit că o asemenea zi se va sfârși rău? În clipa aceea parcă totul conspira să-mi dea senzația fericirii. Peste două ceasuri, la azil, am aflat de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orașul prăfuit, chemând în tăcere seri și dimineți ale țării lor pe care numai ei singuri le cunoșteau. Ei își hrăneau atunci durerea cu semne imponderabile și cu mesaje tulburătoare, cum ar fi un zbor de rândunele, o rouă a asfințitului sau acele raze ciudate pe care soarele le părăsește uneori pe străzile pustii. În fața acestei lumi exterioare care te poate întotdeauna salva din orice, ei închideau ochii, încăpățînați cum erau să mângâie himerele lor prea reale și să urmărească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Rieux se apleacă și-i strânge umărul. Nu, zise el. Ca să devii un sfânt, trebuie să trăiești. Luptă! ÎN TIMPUL ZILEI, FRIGUL, CARE FUSESE VIU, A MAI SCĂZUT, DAR CA SĂ FACĂ LOC, DUPĂ-AMIAZĂ, AVERSELOR VIOLENTE DE PLOAIE ȘI DE GRINDINĂ. LA ASFINȚIT CERUL S-A ÎNSENINAT PUȚIN ȘI FRIGUL SE FĂCUSE MAI PĂTRUNZĂTOR. RIEUX S-A ÎNTORS ACASĂ SEARA FĂRĂ SĂ-ȘI SCOATĂ PALTONUL, A INTRAT ÎN ODAIA PRIETENULUI SĂU. MAMA TRICOTA. TARROU PĂREA SĂ NU SE FI MIȘCAT DELOC, DAR BUZELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
semnal luminos de genul SFÂRȘIT. După ce am terminat o carte nu am senzația că am ajuns la sfârșit. Așa că Încep una nouă. Armanoush a clipit, fără să-și dea seama cât de frumoasă părea În lumina palidă a soarelui la asfințit. Și-a așezat rucsacul pe fotoliul bunicii și s-a apucat să-l golească asemeni unui copil nerăbdător să vadă o grămadă de jucării noi. Cărțile curgeau una după alta: El Aleph și Alte Povestiri, Conjurația imbecililor, Un Joc Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceva care să te Înveselească? zise Diane dând drumul la muzică. Vocea profundă, șoptită, a lui Sade răsună În mașină, cântând Smooth Operator. — Doamne, strigă Kitty râzând. Ăsta e ultimul cântec pe care-aș vrea să-l ascult acum! Spre asfințit, mașina părăsi dealurile superbe și se târî Înapoi În traficul aglomerat din centru. Cerul Își schimbă hainele strălucitoare cu altele În tonuri de gri și albastru Închis. — Ce faci În noaptea asta? Întrebă Kitty. E sâmbătă, vrei să mergi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fel de om aș fi eu? Mă vor plăcea? Matthew se Înfioră, nu-l Încânta deloc ideea. Îi era teamă, bănuia Kitty, că, dacă ar fi un personaj dintr-un film, n-ar fi eroul care se pierdea călare În asfințit, ci personajul care ducea o viață Încurcată, o viață greu de Înțeles de către oamenii obișnuiți, prizonierii slujbelor lor de opt ore. Îi era teamă că oamenii nu l-ar Înțelege. — Dar asta ar Însemna să mă căsătoresc, să am doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
canion mare, precum cel unde locuia Matthew. Merse până acolo, dar acum se afla din nou În Los Angeles, fericită, surprinsă să vadă cupluri frumoase care făceau dragoste În poziții acrobatice pe trotuar, În miezul zilei. 23 Călărind Împreună spre asfințit sau Zbor la răsărittc "23 C\l\rind `mpreun\ spre asfin]it sau Zbor la r\s\rit" Închid ochii și-ntreaga lume a murit; Îi deschid și totu-n jur e iar Însuflețit (Cred că mintea mi te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
omor. Ce vroia de la mine? Să-i cer iertare că o respinsesem? Îi zâmbeam însă, ori treceam mai departe ca să-i arăt, măcar astfel, că nu gustam gluma ei. Așteptam cu groază venirea serii. Cum începea să coboare soarele spre asfințit, intram în panică. Știam ce mă aștepta. Aveam plumb topit în picioare, în mâini, în pleoape, dar pe măsură ce marea se înnegrea, panica punea stăpânire pe mine. Uneori mă retrăgeam în cameră devreme. Renunțam și la masă, înghițeam în grabă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
după el, din curiozitate, până ce am auzit un lătrat de câine undeva în față. Atunci n-am mai avut curaj să merg mai departe. Am cotit și am ieșit pe marginea bălții, unde lumina scăzută a soarelui ce cobora spre asfințit aurea pata neagră a ierburilor arse și trestiile. Cine s-ar fi gândit că o asemenea zi se va sfârși rău? În clipa aceea parcă totul conspira să-mi dea senzația fericirii. Peste două ceasuri, la azil, am aflat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îndatorire a cuiva care s-a infiltrat cum trebuie“, comentam eu, „este să-i denunțe ca infiltrați pe cei printre care s-a infiltrat“. Belbo spusese: „Mi-aduc aminte o Întâmplare petrecută la ***. Îl Întâlneam Întotdeauna pe bulevard, cam pe la asfințit, pe un anume Remo, parcă așa Îl chema, la volanul micului său Fiat Balilla negru. Mustăți negre, păr negru, creț, cămașă neagră și dinți negri, oribil de cariați. Și se săruta cu o fată. Iar mie mi-era scârbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
colindat prin diferite camere, e miros de umezeală, mă gândeam chiar să pun În funcțiune preotul Într-unul dintre dormitoare. Dar n-are sens să-ți Încălzești patul În iunie, imediat ce deschizi ferestrele, intră aerul călduț al serii. Imediat după asfințit nu era lună. Ca și la Paris, atunci, sâmbătă noaptea. A răsărit foarte târziu, o văd doar așa, prizărită cum e - mai mică decât la Paris -, abia acum, ridicându-se Încet deasupra colinelor mai joase, Într-o vâlcea dintre Bricco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]