1,924 matches
-
Iluziile au acea specifică diafanitate otrăvită a macabrului inevitabil: „Apoi Îți scoteai singură câte un ochi și Îl puneai alături./ Pentru zilele În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase și departe de casă”. Nostalgia normalității temperate și domestice? Doar acutizează vibrația, ca un vuiet, vaietul fără leac al elegiei sardonice: „De-aș avea și eu o traumă ca pojarul,/ o răpăială de ploaie de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și deprimată. Glasu-i dulce este adesea gâtuit. Are o nuanță de teamă. În coșmarurile ei, pământul se despică și o înghite tăcut. În toiul acestei frici îl întâlnește pe Tang Nah. El se îndreaptă spre ea pe strada zgomotoasă, la asfințit. Îi zâmbește, se oprește, își scoate țigara dintre buze și se prezintă. Soarele tocmai a apus. Cerul e acoperit de nori roșiatici. Sunt într-o dispoziție groaznică. Însă bărbatul din fața mea e un jurnalist cunoscut. Face parte din personalul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dimineață, pe terenul unei școli din localitate, exersează tehnici de luptă. Se prea poate ca armele lor să fie primitive, însă sunt conduși de un zeu. După câteva săptămâni, fata își va face apariția pe dealul lipsit de iarbă. La asfințit, lângă râu, va sta pe o piatră și va privi undele. Își va uda părul negru și lucios și va cânta opere. Deși are douăzeci și trei de ani, arătă de șaptesprezece în ochii localnicilor. Fata are cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aleargă în câmp, se ascunde pe o insuliță din mijlocul unui lac înconjurat de ierburi înalte. Titlul este Heleșteul Familiei Sha. Am ajuns pe un loc înălțat, desupra unui heleșteu unde eram acoperit de iarba înaltă. M-am ascuns până la asfințit. Soldații mă căutau. I-au obligat pe niște țărani să-i ajute să mă găsească. S-au apropiat de multe ori, de două ori atât de aproape, că mai că aș fi putut să-i ating. Cumva, grație sorții, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de trei ani jumătate și un cutremur. Între timp, mama și tata își reproșaseră tot ce era posibil, iar postul de radio interzis ceruse zilnic, la noi în sufragerie, libertate pentru poporul nostru. Vară de vară, ciorile părăseau câmpia în asfințit, ca să se strângă în oraș seara și praful acoperea frunzele arborilor cu o pulbere fină. An după an, în august, orașul mirosea a friptură și nenumărate mâini învârteau prin aer stegulețele de hârtie, până aproape de blocul nostru. La început, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dormeau în iarbă niște soldați, cu cascheta drept pernă. Pe cer s-au ivit ciorile. Vara, ele zburau în fiecare zi, dis-de-dimineață, la țară în lanurile de grâu, departe de șosele, unde se îndopau făcând gălăgie și ciondănindu-se. La asfințit se întorceau în oraș, la fel de gălăgioase. Umpleau cerul, parcă ar fi fost o paradă militară a ciorilor. Veneau cu sutele și în valuri. Așa trebuie să fi arătat cerul în timpul războiului, când se apropiau bombardierele huruind, m-am gândit. Ariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zidurile Bisericii Evanghelice. Din turnul Înalt planează stoluri de porumbei. Lângă Podul minciunilor, un pictor, student În practică, pune pe un carton umbra cărămizie a acoperișurilor ce se văd Înspre Turnișor, Înspre Gara Mică. Aceeași lumină grea ducându-se spre asfințit. Cumperi acuarela. Cu o sută de lei. Încă umedă o admiri așezat la o masă pe terasa micului bar. Bei un nechezol. E ca și cum ar fi o cafea naturală, e ca și cum ai fi În Occident. Deschizi carnețelul și scrii: Impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se oprise în fața conacului domnesc. Ajunseseră. Era 28 mai 1703, seara; plecaseră din București după liturghie în ziua de 3 mai; un drum pe care spătarul îl străbătea în cel mult șase zile durase douăzeci și cinci de zile. Soarele scăpăta spre asfințit. Domnul, coborând din rădvan, îi șopti lui Ștefan că vrea să fie examinat în următoarele clipe de doctorul Pylarino. Intră în conac, urmat de principalii boieri și se retrase singur cu doctorul în odaia care fusese destinată pentru a-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu se piseze unul pe celălalt până or ajunge două grămăjoare de colb evreiesc. Într-o sâmbătă, pe la începutul lunii mari, după un concurs de atletism din New Brunswick, organizat la nivel statal, Heshie s-a întors la liceu spre asfințit și de-acolo a ieșit imediat pe corso, s-o sune pe Alice și să-i spună că a luat locul trei pe stat la aruncarea suliței. Ea i-a zis că n-o să-l mai poată vedea niciodată, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Mama pare să aibă senzația că am fost catapultați drept în lumea bună. O bună parte din viață și-o dedică acum ștergerii și lustruirii lamelelor jaluzelelor; peste zi se bagă pe după ele și le șterge cu cârpa, iar la asfințit se uită prin jaluzelele ei curate-lună la zăpada de afară, la ninsoarea care s-a pornit la lumina felinarului din stradă și începe să-și tureze mașina de făcut griji. De obicei, trec doar câteva minute până când neliniștea îi ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
refuz nimic. Dar, până la un nou ordin dat de șefii mei, prizonierii rămân unde sunt, adică în custodia mea. Mult după ora opt seara, când Marius părăsește în sfârșit clădirea Marelui Stat Major, discul roșu-portocaliu al soarelui coboară încet, către asfințit. Aerul uscat dă impresia că toată umezeala ploii rapide și scurte de iulie, care tocmai sfârșise, se evaporase ca și când nu ar fi fost. Un val jilav de transpirație îi lipește neplăcut cămașa de spinare. Pornește grăbit spre casă, cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se spune, dar zâmbește la auzul vocii prietenoase. Novăceanu îi ciufulește ușor părul, apoi explică prin semne preotului că trebuie să plece. În timp ce sublocotenentul se furișează afară, părintele face semnul binecuvântării. Deus tibi benedicas, miles 114! Ziua se îndreaptă către asfințit, dar rugurile incendiilor întârzie noaptea. Acalmia suspectă, întreruptă doar de acel bombardament, continuă. Puținul timp petrecut pe front îl învățase pe tânărul ofițer că astfel de clipe sunt înșelătoare, pot prevesti izbucnirea unor confruntări și mai violente. Sau, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marian Malciu De ce nu vii? Te caut în cugetul curat Și cu simțirea-mi plină De tot ce-i bun și nepătat... Te caut în asfințit de soare Și-n umbra nopților Ce-mi prind privirile pe geam Uitate-n depărtarea lină A amintirilor... De ce nu vii? Te caut, năpădit de dor, În așternuturi Ce mă primesc în alb imaculat Să-ți simt în treacăt mângâierea
Celei ce nu mai este by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/501_a_726]
-
curbura, pierzându-se în înălțimea celor cinci etaje. Nu era o priveliște plăcută, și nici utilă; soarele lipsea în cea mai mare parte a zilei, iar senzația de claustrofobie era pregnantă. Dimineața era cât de cât în regulă, dar la asfințit umbra spiralei devenea amenințătoare, ca un tirbușon gigantic gata să sfredelească grădina de la parter. Sunam și nu știam niciodată dacă soneria producea vreun sunet, fiindcă firul electric traversa curtea, ocolea o anexă și se pierdea în holul mare, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
soarelui, realist și unul, ca și adevărul. "Midi, roi des étés"1 - obiectul și expresia - nu există pentru ele. 1 "Amiaza, regina verilor" (Leconte de Lisle, Midi) (fr.). ...E târziu. Pe fereastra deschisă intră răcoarea sfârșitului de noapte. Luna în asfințit stă pe culme cu fața mare întoarsă spre noaptea pe care o părăsește. Azi-dimineață am întîlnit pe Adela! E aici de două zile! E cu mama ei și cu "coana Anica". N-am mai văzut-o de trei ani. În
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și glumind, versul antic, închinat Venerei: "Pămîntul așterne flori suave sub pașii tăi" și-i spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. Ea mă sfida cu frumusețea ei. (Știa bine că tonul glumeț era o măscă ipocrită!) Dar deodată cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului, mistreț uriaș și hidos, cu capul luminat de soarele care se-ndrepta spre fundul zării. Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfârșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere și neliniște. Adela îmi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
așa cum nu iubeam ora de limba rusă, care mi se părea aspră, aridă și care era la antipodul nostru de frumos, așteptam orele de muzică, ca pe o mângâiere și o desfătare fără seamăn: „Zările de farmec pline/ strălucesc în asfințit/ Cântă mierlele-n tufiș/ Și din codru noaptea vine pe furiș/ Pe furiș!”. Și ce mai cântam noi, cu suflețelele aureolate de dorul plecării spre un liman necunoscut și fermecător, iar ora se sfârșea prea repede, și venea ora de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
prieten adevărat, așa, pe viață, bun de pus la rană când îl doare, dar de nădejde și la bucurie, când fericirea trece din noi și trebuie să ajungă și la inima aceluia. Ce părere aveți? Peisaj rural Soarele scăpăta spre asfințit, dar arșița era încă mare. D.N.-ul șerpuia prin sat și se pierdea undeva, după deal. Asfaltul era ornat cu câteva baligi aburinde, ca niște plăcinte uriașe de poale-n brâu, ce deveneau din ce în ce mai mici și care se micșorau din ce în ce mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
oficiale, cuvântul „barabule” nu poate fi întrebuințat. VACA Sunător ca sticla, grâul copt e plin de lăcuste care sfârâie zorite în timp ce, alături, păpușoaiele tac. într-un trifoi clocotește prepelița iar ciocârlia cântă în slava cerului. Soarele de după-amiază luminează peste asfințit cu o lumină blândă deasupra spicelor plecate. Vâjâind, trec doi corbi prin văzduh : vju-vju-vju La fântânița lui Costan țârâie un pui de vrabie. Deasupra vitelor se rotește, în vârtej negru, un roi de muscuțe, zuzuind subțire. De-un timp, pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
înțelese că, în deplină înțelegere cu feciorii ei, baba fusese alungată de nurori. Ea îl asigură pe Zalomir că tot nurorile l-au omorât pe perceptor. îi ceru câțiva gologani de tutun. Dezgustat, Zalomir se depărtă. Când soarele clipea în asfințit deasupra omătului, procurorul se întoarse la gazdă. Sunând aspru, vântul ridica în orizont turnuri de negreață. La noapte iar avea să se stârnească viscol. APE MARI După viscolele iernii care au astupat casele în nămeți, vara a plouat câteva săptămâni
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în țarnă. Dar capra cum îi capra : ba se cațără pe-un păducel, ba se bagă sub o tufă, dă pici, dă pe dincolo, până se lehămetește sfântul Petrea și de capră și de dumnezeire. Iar când da soarele în asfințit, duce babei capra și se înfățoșează lui Dumnezeu : - Ia-mi, Doamne, dumnezeirea și sloboade-mă pe-o săptămână, să mă duc să- mi hodinesc ciolanele oleacă. Baba Păscărița îi tălmăcea Săndulesei o rudenie pe care aceasta n-o știa bine
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ceva care să te Înveselească? zise Diane dând drumul la muzică. Vocea profundă, șoptită, a lui Sade răsună În mașină, cântând Smooth Operator. — Doamne, strigă Kitty râzând. Ăsta e ultimul cântec pe care-aș vrea să-l ascult acum! Spre asfințit, mașina părăsi dealurile superbe și se târî Înapoi În traficul aglomerat din centru. Cerul Își schimbă hainele strălucitoare cu altele În tonuri de gri și albastru Închis. — Ce faci În noaptea asta? Întrebă Kitty. E sâmbătă, vrei să mergi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fel de om aș fi eu? Mă vor plăcea? Matthew se Înfioră, nu-l Încânta deloc ideea. Îi era teamă, bănuia Kitty, că, dacă ar fi un personaj dintr-un film, n-ar fi eroul care se pierdea călare În asfințit, ci personajul care ducea o viață Încurcată, o viață greu de Înțeles de către oamenii obișnuiți, prizonierii slujbelor lor de opt ore. Îi era teamă că oamenii nu l-ar Înțelege. — Dar asta ar Însemna să mă căsătoresc, să am doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
canion mare, precum cel unde locuia Matthew. Merse până acolo, dar acum se afla din nou În Los Angeles, fericită, surprinsă să vadă cupluri frumoase care făceau dragoste În poziții acrobatice pe trotuar, În miezul zilei. 23 Călărind Împreună spre asfințit sau Zbor la răsărittc "23 C\l\rind `mpreun\ spre asfin]it sau Zbor la r\s\rit" Închid ochii și-ntreaga lume a murit; Îi deschid și totu-n jur e iar Însuflețit (Cred că mintea mi te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bine, ce mai, de-aia și cred că echipa lui a dat șase goluri sau așa ceva, dintre care el vreo patru. Mi se pare însă trasă de păr partea cu pedepsirea gândacului ăluia zburător, care se-arunca de pe blocuri după asfințit împreună cu gașca lui. Nu contest că băieților le creșteau aripi și zburau în voie, tot ce se poate, în Drumul Taberei s-au văzut multe (ați auzit cred de Oltcitul roșu abandonat ani întregi prin față pe la Materna, din volanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]