6,930 matches
-
castigat mores”(râzând se îndreaptă moravurile) este valorificat la cote maxime în creația epigramistică a lui Teodor Barbu. Ridicolul înfățișat sub formă literară în creația autorului îndeamnă nu la disprețuirea celui vizat ci la amuzamentul cititorului și la reflecția acestuia aspra unor criterii de comportare. Zâmbetul produs de gluma versificată constituie o notă esențială a epigramelor lui Teodor Barbu. G. Călinescu definea epigrama astfel: „Epigrama este un strănut literar” Nu știm dacă i se potrivește și lui Teodor Barbu, dar credem
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
zid și i-au șoptit femeii: - Nu-l crede, tot ce ai este trecutul tău, adică noi, pe când ziua de mâine nu știi dacă va mai veni. El le-a privit cu dispreț și le-a spus pe un ton aspru: -De astăzi înainte vă iau dreptul a mai vorbi și influența pe această femeie pe drumul păcatelor. Ați chinuit-o destul cu duhul răutății voastre! Ajunge! Veți sta tăcute și nemișcate până când femeia acasta va face din nou un păcat
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
pe fereastră, afară-i pustiu Iar noaptea se lasă așa cum o știu ...rece, sticloasă, iluzie mută, umbre pierdute în iarna cea slută Și ninge Tânguie codrul, departe în zare Viscolul spulberă alb pe cărare ...rece, năvalnic, pătrunde-n ființă crivățul aspru al iernii căință Și ninge Stele-nghețate sub frunte înfloresc Iar degete albe pe geam amorțesc ...rece, tăioasă, își trage cojocul iarna revarsă-n capricii tot jocul Și ninge Se-aude cum arde focu-n odaie Aruncă duios și molcom văpaie
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
mi-e dor... Mi-e dor să chem ploaia. Mi-e dor să-mblânzesc vântul. Să încalec fluturi ca să fur cheile Raiului. Mi-e dor de mirosul de gutui. Mi-e dor de picioarele mele înghețate în opinci și ciorapi aspri de lână, din vremea când mergeam la colindat pentru un pumn de nuci și o straiță de mere. Mi-e dor de părinții mei tineri. Mi-e dor de mâinile bunicii mele frământând pâine. De mâinile bunicului meu frământând pământul
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
văzut-o deseori, Nimfă a iubirii mele, Adorabilă cometă Printre sclipitoare stele. Orbitoare strălucire Pe obrazul ei adună, Eclipsând, în constelații, Stelele din lumea bună. Când cu mersu-i de regină, Uneori, se plimbă-agale, Blonzi luceferi se înclină, Respirând cu încântare. Aspră, dânsa îi privește, In mândria sa, semeață. Luna, martor, definește: Adorabilă mireasă! Referință Bibliografică: ACROSTIH (4) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate
ACROSTIH (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364587_a_365916]
-
știu versul. Mi-e dor de cum ma ascundeam Într-o capita sau în lan De grâu, cu boabe aurii Cu cartea lui la căpătai Privind înaltul cerului Albastru de seninul lui. Mi-e tare dor acum de Putna, Cu pietrele aspre de rău, Călcate sub pașii apăsați, Pe care parcă-i aud azi. Mi-e dor de Teiul din Copou, De gazdă lui, casa Pogor, De Creangă bun amicul lui, De bojdeuca Țicăului, De unde ar fi văzut El Gândindu-se cu
DOR DE POET de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361300_a_362629]
-
poartă acest veșmânt oficial. Părul blond, tenul deschis și bavețica albă contrastau puternic cu acel negru al robei ce-i conferea purtătoarei un plus de prestanță. Părea mult mai sobră și mai înaltă. Expresia feței se schimbase radical. Devenise mai aspră. Cel puțin așa a văzut-o Violeta în acel moment, îmbrăcată. S-a pierdut puțin și a privit-o din nou cu teamă. Nu părea hotărâtă să mai vorbească. - Hai, spune! Îmi stă așa de urât în robă, încât nu
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
aceasta, ca să moștenim viața cea nesfârșită. Călătoriile acestea sunt cu necazuri, dar odihna este fericită. Călătoriile acestea sunt cu întristare, dar răsplătirea este cu bucurie. Călătoriile acestea sunt pline de osteneală, dar sălașul este desfătat. Călătoriile acestea simt: pocăința, postul aspru, rugăciunea, umilința, privegherea, smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească, defăimarea trupului, îngrijirea sufletului, culcare pe jos, nespălarea, foamea, setea, mâncarea uscată, goliciunea, milostenia, lacrimile, plânsul, suspinările, plecarea genunchilor, răbdarea ocărilor și a prigonirilor, suferirea răpirilor, osteneala cu mâinile, primejdiile, a fi
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
sfințitor în el. Însă nu doar cei căzuți în păcat sunt încercați, ci și cei înaintați în viața duhovnicească. La aceștia, încercările sunt urmări ale râvnei și stăruinței pe calea desăvârșirii. Pentru aceștia, ne spune Sfântul Isaac, necazurile sunt mai aspre și mai tari și izvorăsc din toate părțile 30. Lucrarea virtuții este grea și însoțită de necazuri, de aceea drumul vieții este considerat „drumul răstignirii”31, ale cărui căi sunt aspre și valuri înfricoșătoare. Pentru cei înaintați spiritual, „reaua pătimire
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Pentru aceștia, ne spune Sfântul Isaac, necazurile sunt mai aspre și mai tari și izvorăsc din toate părțile 30. Lucrarea virtuții este grea și însoțită de necazuri, de aceea drumul vieții este considerat „drumul răstignirii”31, ale cărui căi sunt aspre și valuri înfricoșătoare. Pentru cei înaintați spiritual, „reaua pătimire” și suferințele duhovnicești devin o cale a crucii, a apostolatului, a muceniciei - spune Părintele Ioan Cristinel Teșu. Oricât ar încerca cineva să evite și să se ferească de aceste încercări, ele
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
nu vezi că nu rentează? Până n-oi vedea banii, te declar lipsit de orice dar. Și într-o violență de limbagiu neobișnuită, făcu aluzii la religia bancherului, care nu era a noastră. Ca să-l împiedic de la cine știe ce vorbă mai aspră, i-am mai scris amicului și această din urmă glumă: Văzând că nu te mișc-avântul, Nici verva mea prietenească, Eu tac, și ție-ți dau cuvântul: - Vițelul d-aur să vorbească! Succesul a fost neîntrecut; judecătorul m-a declarat genial
PATRU EPIGRAME de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361462_a_362791]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DOR ROTUND Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Aprins de înțelesuri ochiu-mi resoarbe tainic luminile regale din secole păgâne în încercarea aspră de-A Fi și de-A RĂMÂNE o patrie de Albe, o patrie de grâne nevoia de unire se preumbla prin sate heraldică-mpăcare cu munții și cu marea caizi perfizi și spâni însângerară zarea sfințitei glii române jertfită prin
DOR ROTUND de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361504_a_362833]
-
altă cale s-au întors în țara lor, a poruncit masacrarea celor patrusprezece mii de prunci, de doi ani și mai jos, după vremea aflată de la magi. Ioan a crescut în pustie în condițiile cele mai austere: purta o haină aspră de păr, încins cu o curea de piele, se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Viața lui curată, credința lui puternică, propovăduirea lui cu glas de tunet: Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu, a făcut ca el
SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363829_a_365158]
-
primul boț al fructului, crud și acru, strepezitor de dinți, urmat de pârgul rumeniu, lucios, aproape de plesnet!... Pentru ce toată această strădanie? Un firicel de apă i se prelinse pe bărbie. Se scărpină nervos. Îi crescuse barba, țepii scurți și aspri ai bărbăției lui. - Mă întorc mâine la Viena, rosti pe neașteptate fără să intre în salon și fără să i se adreseze pe nume. Ți-am rezervat o cameră la Sheraton, în celălalt capăt al falezei. Fă-ți bagajul, pleci
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
și case mai mari te gudurai ca un cățel când treceau pe lângă tine mirosind a lavanduri străine nu-ți mai plăcea sudoarea mea nu mai mirosea a rouă și a pâine caldă palma mea nu te mai putea mângâia devenise aspră și bătăturile de sapă ori de coasă nu te mai alintau așa că și eu m-am lăsat sedus de cucoane perverse profitam de averea lor iar ele de carnea mea ecologică înnebuneau de nechezatul de armăsar pursânge prea sătule de
MĂ UIT LA POZA TA ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363903_a_365232]
-
de război, o va pipăi peste tot, în toate ascunzișurile văzute și nevăzute ale cărnii ei albe, cum făcea cu fetele de la târgul de sclave; o să-i devoreze buzele, strigând: om la apă! o să-i țină coapsele în palmele sale aspre de atâta lopătat pe oceanele nesfârșite ale pământului ăsta blestemat; o să-i înțepe obrajii ăia de sfântă cu barba lui încâlcită de toate furtunile de gradul 9(nouă) pe scara beaufort; o să-i lingă sânii ăia țanțoși cu toate brizele
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ASPRU ȘI ÎNTUNECAT TRECUT Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1019 din 15 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului În vreme nu mai știi iubire de sine aluneci în supunere moartea altora te afunzi adânc în viață în apă limpede zici
ASPRU ŞI ÎNTUNECAT TRECUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362921_a_364250]
-
o ezitare o povară acceptată doar soarele răsărea așa în fiecare zi ignora pleava comunistă acceptată de tine omule este grozav să îi fi credincios din păcate cui voi în ce ați crezut în ce credeți plânge timpul rabdă pământul aspru și întunecat trecut stupid și de neînțeles present încremenire verticalitate lipsești prăbușire vise fragile speranța uimirea zeilor. Referință Bibliografică: Aspru și întunecat trecut / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1019, Anul III, 15 octombrie 2013. Drepturi de Autor
ASPRU ŞI ÎNTUNECAT TRECUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362921_a_364250]
-
grozav să îi fi credincios din păcate cui voi în ce ați crezut în ce credeți plânge timpul rabdă pământul aspru și întunecat trecut stupid și de neînțeles present încremenire verticalitate lipsești prăbușire vise fragile speranța uimirea zeilor. Referință Bibliografică: Aspru și întunecat trecut / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1019, Anul III, 15 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ASPRU ŞI ÎNTUNECAT TRECUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362921_a_364250]
-
ori Dumnezeiesc - / Nu i-am dat voie să moară”, remarcându-se frenezia trăirii poetice a existenței , ceea ce este AUR în poezia lui Labiș. Sau, cum vorbește George Călinescu despre candoarea lui autobiografică, în versurile: „Mângâie-mi părul. Astăzi mi-i aspru și sărat, / Aproape-ntotdeauna a fost la fel, îmi pare ... / De colburi nins, cu vânturi și ploi amestecat, / În zgura de la trenuri scăldat și-n stropi de mare. Ce larg mă simt și lacom și niciodată plin! / Sorb prin pupile
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Sorb prin pupile lumea și-n taină cu auzul, / Nepotolit ca-n fața paharelor de vin / Ce-mi scapără-n mustață stropi limpezi ca hurmuzul. / Am strâns atâtea drumuri în mine ca pe-un ghem, / Tam-tamuri de copite în mine aspre sună / Dar tot mi-e dor de ducă, spre mine încă chem / Acele panglici albe pudrate-n colb de lună.” Entuziasmul său juvenil a alunecat, consecință a îndoctrinării din acea școală de scriitori, exprimându-se convingător și naiv în versuri
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
spre orizont, iubire-aș pune întâi a soarelui pentru o nouă zi și-a lunii răsărită din genune cu teama ei adâncă de-a lipsi în vârf de munți aș pune bucuria acelor care-n primul drum spre stele cărarea aspră le-a fost temelia de-a reuși în a-ndrăzni spre ele iar peste nori, în tușe, cutezanța a mii de aripi frânte pentru zbor ar contura credința și speranța că mintea te ridică peste nor ne cheamă îngerii spre
NE CHEAMĂ ÎNGERII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362996_a_364325]
-
doilea jilț se află undeva în lateral. Încăperea este invadată de lumină suficientă de la torțele aflate în colțurile camerei, dar și de cele care sunt prinse de coloanele ce susțin plafonul. În spatele mesei se află un bărbat puternic cu trăsături aspre ale feței care scrie ceva într-un manuscris. Cei doi tineri se opresc în mijlocul încăperii.De alături, se ridică din jilț CONTESA, o femeie frumoasă, dar cu o figură încruntată. Le iese în întâmpinare cercetându-l pe tânăr cu priviri
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
apăsătoare. În cele din urmă CONTELE DRACULA se ridică și înaintează spre ei cu pași rari și o privire gravă. Tânărul rămâne nemișcat. În fața sa se oprește un bărbat puternic cu o mustață mare, ochi de vultur și o față aspră. Pare un caracter ferm cu care nu este de glumit. Contele îl studiază din cap până în picioare, iar Paloș simte că se topește ca un sloi de gheață sub văpaia acelor priviri. PRINȚESA: Tată!... Adică domnule Conte... Contele îl privește
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
pe seară să se întoarcă, dar nu apare de nicăieri. - Fată proastă ce ești, cum se poate una ca asta? Doar ți-am dat-o sub supraveghere, știai bine că e nebună! Pronunțase cel din urmă cuvânt pe un ton aspru, care sfredelea bine auzul celui ce-l asculta. În câteva clipe s-a dat alarma. Din rezerva șapte de la etajul trei, dispăruse bolnavul cu numele de Ilona Romanescu. Nu prezenta un pericol așa cum nu prezenta nici garanția că se va
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]