3,106 matches
-
terminate înainte de a începe, îi apare în 1981. Este inclus în culegerea colectivă Desant ’83, alături de Mircea Nedelciu, George Cușnarencu, Ioan Lăcustă, Constatin Stan, Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu ș.a., scriitori care vor ilustra optzecismul. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Vatra”, „Ateneu”, „Tomis”, „Contrapunct” ș.a. A semnat și Andrei Tomșa. I s-au acordat mai multe premii, din partea revistelor „Luceafărul” (1980), „Ateneu” (1981), „Amfiteatru” (1985). Sub un titlu provocator, primul volum al lui P. însumează, s-ar putea spune, teste de abilitare
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
Ioan Lăcustă, Constatin Stan, Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu ș.a., scriitori care vor ilustra optzecismul. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Vatra”, „Ateneu”, „Tomis”, „Contrapunct” ș.a. A semnat și Andrei Tomșa. I s-au acordat mai multe premii, din partea revistelor „Luceafărul” (1980), „Ateneu” (1981), „Amfiteatru” (1985). Sub un titlu provocator, primul volum al lui P. însumează, s-ar putea spune, teste de abilitare prozastică, atestând o surprinzătoare maturitate. Deținător al tuturor secretelor de meșteșug, autorul „povestirilor terminate înainte de a începe” experimentează, ca mai
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
din Constanța (1974-1976) și ca profesor de liceu, ducând apoi, ani în șir, o existență de boem incurabil. Și-a luat doctoratul în filologie. Debutează cu versuri la „Iașul literar” în 1960, colaborând cu critică și versuri și la „Argeș”, „Ateneu”, „Orizont”, „Tomis”, „Viața românească”, iar cu publicistică la „Dobrogea nouă”. Cronicile literare, publicate ani în șir în „Tomis”, îl anunțau ca pe unul dintre cei mai înzestrați comentatori ai anilor ’70. Volumul de debut al lui P., Exilul imaginar (1968
PROTOPOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
din închisoare, urmează cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” (1960-1964). Face un stagiu la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, iar din 1965 este actor la Teatrul „Constantin I. Nottara” din București. Debutează în 1964, cu poezie, la revista „Ateneu”, colaborând apoi la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „România literară”, „Contemporanul”. Lirica lui R., modernă prin limbaj și tehnică, este purtătoarea unei stări de spirit romantice în ceea ce privește viziunea asupra sensurilor poeziei și a rosturilor actului creator. Încă de la debut - Casca
RADOF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
din grupul de studenți și tineri scriitori care întemeiază cenaclul Echinox (1967) și revista cu același nume, unde este redactor (1968-1973) și unde va debuta, semnând uneori și Lia Negru, trece apoi la „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”. Mai colaborează la „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața studențească”. Dispariția prematură a frânt evoluția unui talent „de superioară înzestrare” (Ioana Em. Petrescu), R. fiind un critic ce s-a ilustrat convingător prin eseurile, cronicile și recenziile risipite în paginile publicațiilor la care a colaborat. Așa încât
RADU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289094_a_290423]
-
uneori sub pseudonimul A. Fotinos, cu articole, eseuri și traduceri la „Studii de literatură universală”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Cronică”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași”, „Orizont”, „Ateneu”, „Transilvania”, „Tomis” ș.a., precum și la periodice din Grecia și Cipru („Nea synora”, „Tomes”, „Kainourghia epohi”, „Ipirotiki estia”, „Logotehniki dimiourghia”, „Gramata kai tehnes”). Deține premiul „Valoarea culturală” acordat de Uniunea Literaților Greci (1984) și Premiul revistei „Cronică” pentru promovarea literaturii românești
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
lui A. Vojen îi aparține poezia Eureka; G. Tutoveanu, Cincinat Pavelescu, Barbu Lăzărescu și alții sunt prezenți tot cu versuri. A. Nora și Constantin Nottara dau câte o nuvelă, iar lui Bogdan Ionescu i se tipărește o conferință ținută la Ateneul Român, Formarea lumilor din Univers. Nemulțumiți că „graiul adevărat românesc este mereu bătut de valurile străinismului”, redactorii propun rubrica „Pagini uitate” (deschisă de publicarea Predosloviei lui Grigore Ureche), văzută ca mijloc potrivit de îmbogățire a limbii, ce trebuie căutată „mai
REINVIEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289168_a_290497]
-
relație specială are, în cadrul colaborărilor sale la reviste literare, cu I. L. Caragiale. Încă din 1896 trimite ziarului „Epoca”, pentru rubrica „Litere-Arte-Știință”, coordonată de I. L. Caragiale, un articol critic la adresa lui G.I. Ionnescu-Gion, Un caz de literatură patologică - Marea frescă istorică a Ateneului Român. Cu exemplele oferite aici, Caragiale realizează o parodie ucigătoare în „Epoca literară”, sub titlul Literatura patologică. Între profesor și scriitor se stabilește o frățească prietenie în timpul campaniei electorale a lui Take Ionescu. Apoi, în „Noua revistă română” se reproduce
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
regulă cu studii critice, în numeroase publicații, printre care „România literară”, „Caiete critice”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Contrapunct” (unde în 1990 și 1991 a susținut, alături de Ion Bogdan Lefter, cronica literară), „Dialog”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Transilvania”, „Euphorion” ș.a. După 1994 devine colaborator al mai multor reviste și membru al unor organizații științifice din SUA. Ceremonia textului cuprinde patru studii ample despre opera lui G. Bacovia, B. Fundoianu, Emil Botta și Nichita Stănescu, în care analiza
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
versuri, comentarii critice și eseuri la „Glasul Bucovinei”, „Junimea literară”, „Cuget moldovenesc” (Bălți), „Glasul singurătății” (Dorohoi), „Grai moldovenesc” (Iași), „Înmuguriri” (Piatra Neamț), „Orion” (Rădăuți), „Pana literară” (Rădăuți), „Fapta” (București, 1943-1947), „Obzer” (Iugoslavia), „Die Zeit” (Viena), „Iașul literar”, „Astra”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Ramuri”. Există două etape distincte în lirica lui M., despărțite de o tăcere editorială de peste trei decenii. Debutul în cadrul grupării de la „Iconar” indică zona de sensibilitate în care gravitează poetul. Cu identitate imediat remarcată în epocă (ecouri favorabile apar
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
la „Curierul românesc” și editor al suplimentului cultural al ziarului „Meridianul românesc” din Anaheim, California (SUA). Debutează cu poezie în ziarul „Flacăra Iașului” (1959). Colaborează la „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Tribuna României”, „Curierul românesc”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Ateneu” și în publicațiile românești din SUA. Primul volum de versuri al lui M., Repaose, apărut în 1969, conține, „în loc de prefață”, un fragment din articolul Poezie semnat de G. Călinescu în 1962, la rubrica „Cronica optimistului” din „Contemporanul”. Criticul îl remarcase
MURGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
pare, pe la 1887, ar fi urmat Conservatorul din București în aceeași clasă cu basul George Folescu, precum și celebra Schola Cantorum a lui Vincent d’Indy. S-ar fi numărat, de asemenea, printre fondatorii Operei Române și a concertat pe scena Ateneului Român, însă a cântat și în corul Societății Carmen ori în câteva coruri bisericești. Cu înclinație spre aventură și boemă, atras și de poezie, și de gazetărie, având la un moment dat chiar veleități politice, a schimbat numeroase profesiuni. Ajutor
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
-șef al revistei „Bucovina literară”. În 1996 revine în Cluj-Napoca ca inspector la Inspectoratul pentru Cultură al județului. Debutează în 1957, cu versuri, la „Tribuna”, continuând să publice poezii, proză, cronică literară și plastică în „România literară”, „Familia”, „Steaua”, „Orizont”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Astra”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Bucovina literară” ș.a. Primele volume - Pe adresa copilăriei (1969), Versuri de vacanță (1973) - se adresează copiilor. Din 1974 va renunța la acest tip de poezie. Versurile din culegerile Cel din urmă (1974) și
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
epocii vechi și premoderne, în spiritul unei elaborări caracterizate prin rigoarea investigației și elevația scriiturii. Colaborează cu versuri, articole, eseuri și studii la ,,Cronica”, ,,Iașul literar”, ,,Convorbiri literare”, ,,Symposion”, ,,Anuar de lingvistică și istorie literară”, ,,Arlechin”, ,,România literară”, „Dialog”, ,,Tribuna”, ,,Ateneu”, ,,Literatură și artă” (Chișinău), ,,Neeuropa” (Luxemburg) ș.a. Versuri i-au apărut în antologii publicate în Bulgaria, SUA, Polonia, Coreea de Sud etc. Deține Premiul pentru critică al revistei ,,Convorbiri literare” (1981) și Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1982). Intrarea în poezie M.
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
A inițiat Societatea Unirea în 1879 și a fost membru în Comitetul central al Ligii Culturale. A desfășurat o notabilă activitate culturală la Ploiești, unde este numit profesor. Înființează Societatea Corpului Didactic, alte câteva societăți economice și populare și un ateneu popular, în care ținea conferințe duminicale - despre teatrul lui Corneille, despre literatura populară, despre dor ș.a. În 1885 obține licența în litere cu teza Încercare asupra fabulei în genere și în parte despre fabula română. Pleacă în Belgia să-și
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
Geologie, secția geofizică, a Universității din București, absolvită în 1985. Debutează în 1992, la revista „Tomis”, iar prima carte, romanul Vestitorul, îi apare în 1997. Colaborează la „Tomis”, unde este redactor, apoi la „Ex Ponto”, dar și la „Euphorion”, „Vatra”, „Ateneu”, „Calende”, „Timpul” (Iași), „Analele Dobrogei” ș.a., publicând versuri, fragmente de roman, eseuri sau articole de teorie și critică literară. Vocația critică și eseistică i-a fost remarcată, opinându-se că P. este și un bun teoretician al literaturii postmoderne. A
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
Vocația critică și eseistică i-a fost remarcată, opinându-se că P. este și un bun teoretician al literaturii postmoderne. A fost distins cu Premiul pentru debut la Salonul Cărții de la Cluj-Napoca (1997) și cu Premiul „G. Bacovia” al revistei „Ateneu”. Dacă s-ar încerca fixarea romanului Vestitorul în tabloul literaturii recente, ar fi repartizat în categoria romanului postmodernist apocaliptic, milenarist și escatologic grav-burlesc. E, într-un fel, un postmodernism pynchonian prin convergență spontană. Sunt depistabile, în Vestitorul, elemente, strategii și
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
Iași. În 1991 obține titlul de doctor în științe medicale. Un an mai târziu ocupă funcția de medic-șef la Clinica de Neurologie a Spitalului „Sfânta Treime”din Iași. Încă din studenție publică versuri, proză, eseuri și reportaje în „Cronica”, „Ateneu”, „Vatra”, „Steaua”, „Ramuri”, „Convorbiri literare” ș.a. Semnează și cu pseudonimele Petre Șiță, Octavian Laurențiu și Dan Bogdan Anghel. Prima carte, Sideralia, îi apare în 1979. Pentru P. poezia nu înseamnă neapărat imagine, ci încercare de determinare aproape matematică a unor
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
aproape jumătate de an director general al Teatrului Național din București. Tot scurt timp, în 1927, va fi director al instituției teatrale din Chișinău. A fost membru al Societății Scriitorilor Români (1919), al Societății Autorilor Dramatici Români (1923) și al Ateneului Român. Fascinat de timpuriu de teatru, P. ucenicește îndelung transpunând în românește piese ale unor dramaturgi iluștri, dar versiunile sale, chiar dacă au fost reprezentate, nu rămân în fondul repertorial activ. Cauza rezidă în insuficienta înzestrare poetică și în capacitatea redusă
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
-și licența târziu, mult după terminarea studiilor. Debutează la „Iașul literar” în 1956, unde, în același an, va fi angajat ca redactor, iar prima carte, placheta Chemarea primăverii, îi apare în 1959. A colaborat cu versuri, traduceri și recenzii la „Ateneu”, „Familia”, „Flacăra Iașului”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. În 1968 i se acordă Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru volumul Concert minus unu. P. este unul dintre poeții din jurul revistei „Iașul literar”, reprezentant al liricii patriotice, scrisă
PETRESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288785_a_290114]
-
Literară și Folclor, condus de G. Călinescu. Debutează în 1956, la „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, cu un eseu despre opera Hortensiei Papadat-Bengescu, în care urmărește evoluția scriitoarei de la „psihologism, senzualism, lirism” la „realismul social”. Colaborează la „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Viața românească”. Deprinzând de timpuriu - la îndemnul și după modelul lui G. Călinescu - disciplina documentării, P. se devotează cercetării arhivistice, atât pe cont propriu, cât și în calitate de colaboratoare apropiată
PIRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288824_a_290153]
-
director a fost până la încetarea publicației, în 1910. Debutează cu versuri în „Jurnalu pentru toți” (1879), revistă scoasă la Iași de Emanoil Arghiropol. Diverse articole și încercări critice i-au apărut în „Convorbiri literare”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Ateneul român”, „Vieața nouă”, „Viața socială”. Cronicile și recenziile le-a semnat și cu pseudonimele D. Carpat, A. Costin, O. Leandru, O. Lian, Lucenzio, Nap, I. Nestor, Don Paez, D. Riveanu, El. Rovin, Sanzio, E. Serea, Silver sau Sirius. Către sfârșitul
PETRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
iar din 1999 la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în revista „Luminița” (1957), iar prima carte, Proza lui Camil Petrescu, îi apare în 1981. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Echinox”, „Astra”, „Vatra”, „Ramuri”, „România literară”, „Ateneu”, „Tomis” „Orizont”, „Literatorul” „Supliment literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Caiete critice”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Apostrof” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele Agneta Ganea, Ileana Ulmu. P. desfășoară o activitate intensă în presa literară, deținând rubrici permanente în „Steaua”, „Transilvania” (cronica traducerilor
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
și recenzii la „Revue de langues romanes”, „Actes du Congrès de la Latinité”, „Mélanges Louis Michel”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Anuarul de lingvistică și istorie literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Limbă și literatură”, „Iașul literar”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare” ș.a. Depășind stricta abordare istorico-literară, în cursurile universitare și în cărțile sale P. urmărește mereu direcțiile de evoluție ale unei perioade ori sensurile specifice ale unei opere și, totodată, semnificațiile generale ale faptului istoric și biografic. Materialul, colectat
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
lucrat la Biblioteca Centrală din București și, după preluarea acesteia de Academia Română, a fost funcționar aici, între 1901 și 1933. Figură cunoscută a boemei bucureștene, bun cozeur și rafinat meloman, participa la ședințele cenaclului de la „Literatorul” (din 1888), conferenția la Ateneul Român despre Poezia decadentă (1890), colabora cu versuri la revista lui Macedonski și la toate publicațiile de orientare modernă ale timpului: „Generația nouă”, „Românul literar”, „Liga literară”, „Revista literară”, „Vieața nouă”, „Ilustrațiunea română”. În 1891 îi succedă lui Mircea Demetriade
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]