14,210 matches
-
cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat sau sărac, fericit sau nefericit urma să fie. Viața mișuna sub ochii săi atenți, iar poveștile care umblau, legendele care apăreau și dispăreau de la un anotimp la altul puteau fi un indiciu asupra preocupării lui K.F. de a-și cultiva imaginea, amintirea, trecutul, mai ales trecutul. Cine stăpînește trecutul poate struni viitorul", își spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-și menține poziția în mijlocul canalului, astfel că nici măcar un înotător discret n-ar fi putut să se strecoare neobservat. Nici Tapú Tetuanúi, nici prietenii săi nu închiseseră ochii de mai bine de treizeci de ore, dar, cu toate acestea, ramaseră atenți și tăcuți, hotărâți să se arunce asupra bestiei, dacă aceasta s-ar fi ivit. Dar nu o făcu. Marea armata a stelelor străbătu cerul pe deasupra capetelor lor, iar ei își petrecură timpul studiindu-le încă o dată traiectoria, încercând să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
felul. Cea mai neplăcută dintre ele constă în a-i lega de o gleznă, a-i aruncă în apă și a-i trage în urmă vasului, înghițind apă, timp de mai bine de zece minute. Trebuia, într-adevăr, să fie atenți la mării rechini, dar, cum nu observară nici unul prin preajmă, ziua se scurse între râsete și cântece, ceea ce le prinse foarte bine unor oameni care, în general, duceau o viață destul de monotona. Până acum, Oceanul Pacific își respectase numele sonor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și vânturile din zonă, căci, de fapt, ei se află în Primul Cerc, în timp ce noi ne aflăm în cel de-al Cincilea. Își scarpină gânditor sprânceană, ceea ce însemna că nu se simte stăpân pe situație. Va trebui să fim foarte atenți la cele mai mici detalii, încheie. Foarte, foarte atenți. Îngrijorarea nedisimulata a Navigatorului-Căpitan părea pe deplin justificată, căci Marara se găsea din nou foarte aproape de linia ecuatorului, si un curent puternic îi împingea spre est, în timp ce alizeele, atât cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
află în Primul Cerc, în timp ce noi ne aflăm în cel de-al Cincilea. Își scarpină gânditor sprânceană, ceea ce însemna că nu se simte stăpân pe situație. Va trebui să fim foarte atenți la cele mai mici detalii, încheie. Foarte, foarte atenți. Îngrijorarea nedisimulata a Navigatorului-Căpitan părea pe deplin justificată, căci Marara se găsea din nou foarte aproape de linia ecuatorului, si un curent puternic îi împingea spre est, în timp ce alizeele, atât cele din nord, cât și cele din sud, își pierduseră, încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
va reveni la suprafață. Dacă înoată de-a dreptul către plajă, e semn că insula e nelocuita, în schimb, dacă rămâne în larg, înseamnă că există oameni pe insulă, și atunci nu se va apropia decât după căderea întunericului. Așteptară atenți și cu sufletul la gură, pana cand Vetéa Pitó, care se cățărase până în vârful catargului principal, le arăta capul micuț al țestoasei, care găsise o trecătoare în reciful de corali și înota liniștită înspre interiorul lagunei și în direcția unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
soarele își trimitea prima sclipire la răsărit și până când se despărțea de lume, cu acea ultima rază verde, treizeci de perechi de ochi fixau orizontul, deși pe timpul nopții se retrăgeau în adăpostul sigur de sub platformă punții, lăsând doar patru santinele, atente la cel mai mic semn care ar fi putut sosi dinspre mare. În fine, după mai bine de o săptămână, Miti Matái renunța la exilul sau voluntar și se întoarse la realitatea lumii înconjurătoare. —E foarte posibil să sosească mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în timp ce vâslașii erau pregătiți pentru cazul în care ar fi trebuit să se depărteze în grabă. De fapt, exploratorii erau cei mai buni doi înotători ai insulei Bora Bora și primiseră ordinul să se apropie de țărm, dar să rămână atenți și să se întoarcă la cel mai mic semn de pericol. Așa cum era de așteptat, nerăbdătorul Octar nu încerca să-i atace, ci se mulțumi să le poruncească oamenilor lui să se ascundă și mai bine, ca să nu-i simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
om nevinovat împins la sinucidere, la care vom adăuga povestea ei despre trăitul pe stradă. Tragedia soțului ei. Răpirea moștenitoarei braziliene. La naiba cu ideea de-a inventa monștri. Aici nu trebuie decât să ne uităm în jur. Să fim atenți. În obiectivul camerei sale sale, Agentul Ciripel dă caseta înapoi și o urmărește pe Lady Zdreanță spunându-și povestea pe scenă. Spunând-o din nou. Marioneta noastră. Evenimentul din scenariul nostru. Contele Calomniei își derulează reportofonul și o auzim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
burta crăpată a domnului Whittier e biletul nostru de intrare. Un cec în alb. Un permis de liberă trecere. O savuram cu toții. Absorbeam evenimentul. Digeram experiența într-o poveste. Într-un scenariu. În ceva care se poate vinde. Am privit atenți la felul în care pântecele lui ca un dovleac s-a mai dezumflat nițel când diafragma i-a cedat din cauza presiunii. I-am studiat fața, cu gura deschisă larg, cu dinții mușcând în gol în căutarea aerului. — Hernie inghinală, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-și piardă amorțeala în alunecarea piezișă a norilor. Sub adierea vântului, copacii își scuturau frunzele iar Luana cobora privirile către ei și pornea un dialog imaginar cu fiecare creangă în parte. Mai apoi, dădea fuga în dreptul ușilor închise și căuta, atentă, să perceapă zgomotele dinăuntru. Teribilă dezamăgire când regăsea aceeași neînțeleasă adormire. Într-o zi, descoperi o șansă de umplere a orelor goale. O văzu pe mătușa Anda stând cu cartea în mână. Ochii i se mișcau cu o regularitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana s-a acomodat imediat, le-a cucerit pe fete cu sinceritatea gândului și a sufletului ei. În pauze, în timp ce Mara și Bogdan se plimbau prin curte purtându-și povestea de iubire, Luana se alătura grupului de adolescente și asculta atentă povestirile legate de micile idile din viața acestora. La mijlocul lui octombrie au întrerupt școala pentru a munci cu elan tineresc pe tarlalele patriei, într-o activitate colectivă și susținută de practică agricolă. Spre marea lor nemulțumire, au fost repartizați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se postă în fața ei și-i spuse galeș: Domnișoară, ce-ar fi să mergem împreună, duminică, să ducem ziarul la tipografie? Putem lua, apoi, o cameră la hotel, bem ceva, ne simțim bine și ne întoarcem cu trenul de seară. Atentă la ceea ce făcea, Luana nu realiză sensul cuvintelor. Îl puse să repete și bărbatul repetă cu seninătate. Ea se înroși și începu să urle. Îl făcu în fel și chip, ridicând caietul de pe care copia să i-l izbească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mănânce. Femeia nu răspunse. Se lovise de îndărătnicia ei de-a nu vorbi imediat după ce-și revenise. Neștiind ce și cât își amintește din cele ce i s-au întâmplat, își petrecu zile întregi povestindu-i, cu o grijă atentă, înșiruirea de evenimente prin care trecuse. Rezemată de perna moale, Luana fixa un punct al camerei, părând că nu aude ceea ce-i spunea. Ștefan persista în a-i vorbi, în a spera c-o va revedea plină de viață ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bea dar simțea o dorință nebună să uite, să se detașeze de situația încâlcită în care se afla. Privirea stinsă a soțului ei, ochii afundați în orbite, o dăduseră peste cap. O întorcea pe dos și prezența acestui bărbat frumos, atent și îndrăgostit, de care nu se putea ține deoparte, pe care-l implica și obliga să sufere alături de ea. Se uita la el, în timp ce se amețea cu licoarea dulce, cum stă cuminte pe scaunul din fața ei, ascunzându-și dezamăgirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
își frecă fruntea cu putere, strânse grămadă hârtiile de pe masă și se uită iarăși la ea. Ochii lui căutau să-și adune fărâmele de lumină împrăștiate. Cum a fost întrevederea cu Veber? Un tip îngrozitor de previzibil dar trebuie să fim atenți. E mai pretențios ca o fată bătrână. La sfârșitul săptămânii vine să-i prezentăm câteva idei. Ai anunțat echipa? Imediat ce am ajuns. În regulă. Ce mai spune agenda pentru ziua de azi? Luana strânse carnețelul la piept. Inspiră puternic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-mi Dede. Marcată și inspirată de această întrevedere, Luana îi pregăti o surpriză care, cu siguranță, avea să-l țină departe de ea. La întâlnirea cu reprezentantul unei mărci de antiperspirant pentru bărbați, în timp ce Voicu își expunea proiectul, Luana privi atentă reacțiile clientului. Când lumina se aprinse, acesta dădu să se îndrepte spre directorul de creație și să-i strângă mâna. Dar ea nu-l lăsă să-și termine gestul. Îl privi pe Bariu și spuse cu încredere. Am o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
hotel, în pragul camerei ei, mai înainte de a se retrage, Bariu o întrebă: Spune-mi, Luana, cum ai făcut ca paharul acela să aibă tente de albastru? Zâmbi. Plini de infatuare și încredere în sine, bărbații erau atât de puțin atenți la detaliile din jur! Cu siguranță, nu o vrăjitorie... În timp ce "Mister Big", așezat în dreptul ferestrei, era preocupat doar să-și arate dezaprobarea față de sexul meu nepotrivit, o femeie în rochie albastră a luat loc la masa din spatele lui. Lumina amurgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stătea cu coatele pe tejgheaua barului, cu spatele la Încăpere. Fixa șirurile de sticle aranjate pe peretele Îmbrăcat În oglinzi, părând că studiază fiecare etichetă. Nu luase decât o coca-cola, cu toate insistențele ei. Nici măcar o bere Bintang. Margaret era de obicei atentă să nu treacă peste limitele impuse de tradiție, Însă cu Din era altceva. Era musulman, e drept, Însă trăise opt ani În Europa și nu voia să-l trateze ca pe un provincial oarecare. Se gândea că, dacă rămân să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dreapta: președintele, ambasadorul Howard P. Jones, generalul Nasution). A scrutat imaginea tulbure. În fundal erau câteva persoane, printre care a deslușit figura de neconfundat a lui Bill Schneider, cu părul rar Încă de pe atunci, Însă bine pieptănat, cu ochi vioi, atenți la fiecare amănunt. Arăta ca În ziua de astăzi, fără doar și poate că viața la tropice Îi priise. S-a frecat la ochi. Se făcuse târziu, camera se Întuneca rapid din pricina amurgului albăstriu. A așezat ziarele la Întâmplare și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ai să te Îndrăgostești fără ndoială. Ce-a vrut să zică el când...? — Când a zis de data asta, a zis că de data asta n-o să-ți ceară nimic care să te deranjeze. — Așa a zis? N am fost atentă. — Ce s-a Întâmplat ultima oară? — Habar n-am despre ce vorbești. — Comunicarea non-verbală stă la temelia societății. Ce crezi tu că ești pe cale să comunici În momentul ăsta? Circulația se oprise. Un băiețel fără cămașă, În picioarele goale, cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asta, scumpul meu! Am Înțeles, Îmi pare rău, mămico. Nu cred că mai pot să termin mâncarea. E prea mult pentru mine. Ești sigură, mami? Arată foarte bine. Iar a mea e delicioasă. Nu, nu, de altfel trebuie să fiu atentă la siluetă. Îmi pare rău, mami, n-o să-ți mai pun niciodată Întrebări de spre toate astea. Te rog să mă crezi. De cealaltă parte a sălii, perechea de chinezi din ascensor, cu mâinile Întinse și cu degetele unuia mângâind
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Haide, mami, hai să mergem! Am avut eu grijă de totul. Te rog, nu spune asta, n-ai de ce, zău că nu-i nimic. Oricum, tu Îmi dai Întotdeauna atât de mulți bani de buzunar! Ia mă de braț, fii atentă, se Închid ușile. Uită te la ceas, e târziu. Fii liniștită, o să conduc cu grijă. 13 Când a sunat telefonul, Margaret era sigură că e Bill Schneider. El a zis: „Am noutăți“. Ea l a ascultat câteva minute fără să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
voce ușor iritată, ca și cum răspunsul ar fi fost de la sine Înțeles. Maică sii i-au trebuit câteva clipe bune ca să-și revină. — Ei bine, a zis ea În cele din urmă, s-ar zice c-o să fie amu zant! Fii atentă să n o iei razna, doar știi cum sunt parizienii! Mâna i-a zvâcnit de parcă bastonașul ar fi fost un bici sau o cravașă. Studenții au Început să chicotească. Copacii țeseau un peisaj de petice aurii și arămii. Frunzele Începuseră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cum, în casa profesorilor Alexe, o atrăseseră cuvintele lor laudative și o oarecare faimă ce se crease în jurul acelei perechi. Și astfel, instalată pe un colț al canapelei, încercând să distingă titlurile de pe cotoarele cărților aflate in rafturile din apropiere, atentă și la ce se discuta, putea să se simtă, fără nici o remușcare, fiindcă nimeni n-o forța să arate odată ce poate, pentru câteva momente, CINEVA. Dar amabilitățile lor, rostite cu emfază, convingător, la fiecare vizită, stârniră în mintea Carminei acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]