3,288 matches
-
dusese pe Sylvie la prima lor întâlnire. Încă-și mai amintea toată harta, mai limpede cu ochii închiși. Când ajunse deasupra dealurilor încrețite din Pennsylvania, interludiul său din Nebraska începu deja să i se pară un simplu deficit trecător. Când ateriză pe LaGuardia, era din nou el însuși. Passatul lui îl aștepta în parcarea pe termen lung. Nebunia colectivă, fragilă, de pe Long Island Expressway nu i se păruse niciodată mai familiară sau mai frumoasă. Și la capătul cel mai îndepărtat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
corpului, apoi lăsându-se mult în jos, un șal potrivit la nesfârșit pe umeri uituci. Gâturile se întind în timp ce picioarele atârnă în urmă, iar la mijloc, mica umflătură a trupului, ca o jucărie de copil suspendată între sfori. O pasăre aterizează la șase metri de postul de observație. Își scutură aripile, cu anvergura mai mare decât Weber. În spatele ei se prăvălesc alte câteva sute. Și popasul lor pe câmpul ăsta izolat e un spectacol modest, o nimica toată în comparație cu apogeurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cărei existență o prezisese ea - și unul pentru planeta ei de origine, Yalerta. Și numai când preliminariile fuseseră evaluate ca fiind satisfăcătoare, Leej își direcționase prezicerea spre o localizare din cealaltă galaxie. "...Această planetă pe care eu și Enin am aterizat atât de neașteptat, ar putea fi una dintre localizările test preliminare, unde nimeni nu fusese de fapt vreodată - să fi fost Pământul? Să fi fost Yalerta? Să fi fost planeta aceea necunoscută?" Evident, n-avea să fie posibil să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se relaxă într-un zâmbet ușor: - Este o problemă foarte complicată, spuse el, o să mă gândesc ce e mai bine să se facă, din punctul meu de vedere. Când, un minut mai târziu, Crang deschidea ușa de la intrare, un roboplan ateriză pe alee la cincisprezece picioare mai încolo. Când atinse solul, se deschise o ușă și vreo zece bărbați în uniformă săriră jos. Se împrăștiară și ocupară poziții de-o parte și de alta a ușii. După moda veche, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o bucată de hîrtie din buzunar și, aplecîndu-se peste șaua bicicletei, a făcut o barcă, de fapt, mai degrabă o pălărie ascuțită, cu degetele lui dolofane. A încercat să o arunce în apă, dar n-a ajuns prea departe. A aterizat aproape de țărm, dar totuși destul de departe pentru a o vedea mișcîndu-se sălbatic, înainte și înapoi, pe valuri și abia înaintînd. Pe vîntul ăsta, culoarele cu numere mici sînt avantajate", a spus Schneiderhahn. Apoi s-a adunat. "Dar noi avem avantajul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
păru să se topească într-o pastă fără formă. Vederea i se tulbură în orbirea groazei. Impactul avionului la aterizare îl scutură, aducându-l într-o stare cât de cât normală. Cu picioarele tremurând, ieși din avion și văzu că aterizase pe acoperișul unui edificiu. Privi curios în jur. Părea important să păstreze o imagine a cadrului. Își dădu seama că nu mai avea nici o șansă. Reticent. Îi lăsă pe cei trei preoți să-l conducă spre o scară. Zări un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
rapidă, de ansamblu, își fixă atenția asupra curții. Într-un moment de agonie, memoriză structura superficială a unui element de pavaj. Apoi, considerând că și-a atins scopul își dădu drumul de la șapte metri înălțime pe podeaua cimentată a celulei. Ateriză în patru labe, decontractat fizic, dar cu spiritul încordat ca o bară de metal. Exista o zonă exterioară cu care putea să scape cu ajutorul facultăților speciale ale creierului său secund, dar mai trebuia să se decidă ce va face după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
timp să-și aducă aminte că planeta asta era compusă din oceane întinse presărate cu insule, și o navă aeriană apăru plutind deasupra copacilor, în stânga. Avea vreo cincizeci de metri lungime, un bot scurt și o grosime de zece metri. Ateriză ușor în fața lor. O lungă pasarelă îngustă lunecă înspre ei. Atinse nisipul la picioarele tinerei femei. Ea urcă degrabă. Îi strigă peste umăr: - Repede! Gosseyn trecu pragul, iar ușa se închise și mașina începu să urce. Viteza cu care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu gândul la ceea ce spunea Leej când alergau prin hățișurile insulei Discipolului: "Rulotă", spusese. O aerulotă. Își reprezentă viața ușoară dusă de acești prezicători de atâția ani pe această lume de insule și mări. Să plutești alene prin aer, să aterizezi când ai chef, unde dorești; să îmbarci pe oricare dintre ființele inferioare pe care vrei să o domesticești, să iei oricare obiect pe care-l poftești - o parte din firea omului aspira la acest fel de viață fără griji. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și se trezea transportat la o sută sau o mie de ani-lumină depărtare, aproape instantaneu... Nava se odihnea pe o pajiște. În timpul celor patruzeci de minute cât dură observarea, ieșiră din umbră două aerulote. Nu sosiră în același timp și aterizară ușor lângă un punct luminos care trebuia să fie deschizătura unui sas. Gosseyn se gândi că era vorba de voluntari: ceea ce-l interesa era faptul că, de fiecare dată, aerulota pleca înainte ca voluntarul să fie lăsat să urce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă: - Câți veniți? Gosseyn ridică un deget, pentru Leej, și-i zise să răspundă. - Unu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic. Cerul era înnorat și noaptea era precum cerneala. - Vei ateriza pe un mic drum cam la un kilometru de această parte a Templului Zeului Adormit, zise el. Îl descrise în detaliu, estimând amplasările diverselor pâlcuri de pomi și dând o imagine a cotului drumului, întemeiată pe amintirile precise ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un kilometru de această parte a Templului Zeului Adormit, zise el. Îl descrise în detaliu, estimând amplasările diverselor pâlcuri de pomi și dând o imagine a cotului drumului, întemeiată pe amintirile precise ale lui Ashargin. Zborul lor continuă în tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva pași și apoi, un popas. Așteptă ca avionul să-și ia zborul aproape silențios - un vârtej de aer și șuierul lejer al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
numele de Zeu Adormit. Strămoșii au ajuns fără de amintiri și, foarte repede, au uitat împrejurările sosirii lor. Lupta pentru viața, aspră i-a pus la grea încercare. Navele care le-au transportat zac îngropate și uitate sub aluviunile veacurilor. Am aterizat mai târziu, iar a mea nu este încă îngropată. Pretutindeni, urmașii lor au construit imagini eronate ale evoluției lor, fondată pe studiul faunei noii lor patrii. Nu și-au dat încă seama că orice viață tinde spre mișcare, iar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Uneori se oprea și o întreba: — Ai adormit? Vrei să continui? — Nu, Duncan, spunea Ruth, te rog să continui, dar în cele din urmă adormea. Iar noaptea următoare îi zicea: Continuă povestea, Duncan! — Bine. Unde m-am oprit noaptea trecută? — Aterizaseră... aterizaseră pe Venus. — Nu, nu. Plecaseră de pe Venus și se îndreptaseră spre Mercur. — Asta nu-mi amintesc, Duncan. Bineînțeles că nu-ți amintești. Ai adormit. N-am de gînd să-ți mai spun povești dacă nu vrei să asculți. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se oprea și o întreba: — Ai adormit? Vrei să continui? — Nu, Duncan, spunea Ruth, te rog să continui, dar în cele din urmă adormea. Iar noaptea următoare îi zicea: Continuă povestea, Duncan! — Bine. Unde m-am oprit noaptea trecută? — Aterizaseră... aterizaseră pe Venus. — Nu, nu. Plecaseră de pe Venus și se îndreptaseră spre Mercur. — Asta nu-mi amintesc, Duncan. Bineînțeles că nu-ți amintești. Ai adormit. N-am de gînd să-ți mai spun povești dacă nu vrei să asculți. Da’ n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aici sînt cu toții morți. Apoi încearcă în Asia, și acolo e unul singur în viață și trăiește într-un oraș din Rusia. Așa că se urcă în avion și zboară în Rusia. Totul e mort în calea lui: plante, animale, totul. Aterizează în Rusia și se dă jos. Totul e distrus, bineînțeles, dar se strecoară pînă îl aude pe celălalt umbînd printr-o clădire. Nu mai văzuse de opt ani un om și înnebunise de singurătate și spera să schimbe o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cum soseau alți oameni, rînd pe rînd, și cum se postau în cerc în jurul luminii focului. După ce se vor strînge zece-doisprezece, vor auzi o bătaie puternică de aripi; o formă întunecată ar trece pe deasupra lor și a pămîntului și ar ateriza pe vîrful înnegurat, iar mesagerul se va îndrepta spre ei cu cheia în mînă. Focul se stinse, iar el se răsuci și se uită în jos la Glasgow. Nu se vedea nimic solid, ci numai lumini - felinarele ca niște coliere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intrat la apă. — Și-i antic - uită-te la rugină! Și cu toate astea se află pe un drum modern. Va trebui să mergem împrejurul lui. Sări între car și roata desprinsă, și genunchii i se afundară în nisip. Rima ateriză alături, își lăsă rucsacul să cadă și se prăbuși lîngă el, zicînd: — Noapte bună! Dar nu poți dormi aici. — Spune-mi unde o să găsești un loc mai bun. El ezită, dar spațiul îngust îi proteja de aerul rece și nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pleda în fața unui fel de parlament al lumii dintr-un oraș ideal care are ca model Edinburgh-ul sau Londra sau, probabil, Parisul, dacă pot șmecheri o bursă de la Scottish Arts Council∗ să merg acolo. Spune-mi, azi-dimineață cînd ai aterizat, ai văzut Turnul Eiffel? Sau Big Ben-ul? Sau o stîncă pe care se ridica un castel? — Nu. Provanul seamănă mult... — Stai! Nu-mi spune. Ficțiunile mele anticipează deseori experiențele pe care se bazează, dar nici un autor n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
orizontul cețos. Cât cuprindea cu privirea nu se mai vedeau denivelări în teren în direcția aceea. Faptul avea importanță, căci acum îi era clar că pe acolo se putea ajunge la vilă numai pe calea aerului. Desigur, era posibil să aterizezi la vreun kilometru, doi ― cum probabil o făcuse și el ― și apoi să vii pe jos către vilă. Dar sosirea pe cale aeriană până în acel punct era absolut necesară. Situația în sine nu era tocmai încurajatoare. Cerul cețos era pustiu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să vii pe jos către vilă. Dar sosirea pe cale aeriană până în acel punct era absolut necesară. Situația în sine nu era tocmai încurajatoare. Cerul cețos era pustiu, dar în orice clipă se putea trezi că un roboplan plin cu dușmani aterizând chiar pe terasă. Gosseyn inspiră profund. Aerul își păstrase prospețimea de după ploaie și-i dădu forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a naturii îi mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trebui să doarmă la poalele vreunui copac, când ieși la loc deschis într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să se întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se imobiliză. De dincolo de lumină răsună o voce: ― Gilbert Gosseyn, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
avea un randament puțin peste 90‰, rivalizând în consecință cu motorul electric, cu turbina cu aburi, cu propulsia atomică în transporturile spațiale și cu pompa aspirantă din gama mașinilor perfecte. Apăsând contactele adecvate, lui Gosseyn nu-i fu greu să aterizeze drept în balconul apartamentului Patriciei Hardie. I-ar fi plăcut să-i facă mai întâi o vizită Mașinii jocurilor, dar pentru moment era exclus. În mod sigur Mașina era păzită ca bijuteriile Coroanei, pe vremuri, dar nimănui nu-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
răsună vocea lui Jim Thorson: ― All right, Gosseyn, aruncă-ți armele și lasă-te percheziționat. Nu era nimic de făcut. Ceva mai apoi, după ce soldații intrați îl dezarmaseră, robotul se retrase. Și Jim Thorson intră în cameră. 27 Ambasadorul Ligii ateriză pe planeta sălbăticiunilor pe platforma superioară a unui bloc metalic. Fără grabă se apropie de parapetul imensei construcții și stingherit, contemplă jungla care se întindea zece kilometri mai jos. ― Presupun ― își zise ― că va trebui să particip la vânătoarea organizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]