1,372 matches
-
sovietică nu existau permisii. Infanteriștii și tanchiștii au Întors soarta luptei În trei ani teribili, printr-o serie neîntreruptă de marșuri și bătălii În vestul Uniunii Sovietice, prin Rusia și Ucraina. Pe parcurs, au avut parte de dovezi consistente ale atrocităților comise de nemți. Tratamentul aplicat de Wehrmacht prizonierilor de război, civililor, partizanilor și, În general, oricui le ieșea În cale (când au avansat spre Volga, până la porțile Moscovei și Leningradului, precum și Înapoi, În retragerea lor cruntă și sângeroasă) lăsase urme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu au fost aduși În fața tribunalelor de denazificare create În martie 1946 și conduse de nemți, sub ochiul atent al Aliaților. Civilii germani au fost duși În vizite obligatorii În lagărele de concentrare și puși să privească pelicule ce ilustrau atrocitățile naziste. Profesorii naziști au fost concediați, bibliotecile reaprovizionate, iar proviziile de hârtie au fost atribuite de Aliați unor noi proprietari și editori, cu vederi indiscutabil antinaziste. Chiar și aceste măsuri s-au lovit de o opoziție considerabilă. La 5 mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stabiliseră numeroase contacte cu Vestul pe vremea când activau În MOI, ceea ce a trezit bănuielile lui Stalin și li s-a imputat ulterior. Comitetul Antifascist Evreiesc din URSS fusese instruit În timpul războiului să stabilească legături cu Vestul pentru a dovedi atrocitățile naziste - mai târziu, acuzațiile penale au fost elaborate pornindu-se de la aceste activități. Comuniști germani ca Paul Merker, care a petrecut anii războiului În Mexic, comuniști slovaci ca viitorul ministru de Externe Clementis, care a lucrat la Londra, și cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Foreign Affair (Scandalul internațional, 1948), o producție americană În regia lui Billy Wilder, emigrat din Austria, și Die Mörder sind unter uns (1946) de Wolfgang Staudte, remarcabil la vremea sa fiindcă era singurul film german ce aborda implicațiile morale ale atrocităților naziste (fără a pronunța Însă cuvântul „evreu”). Trei dintre aceste filme, Roma, città aperta, Paisa și Germania anno zero, Îi aparțin lui Roberto Rossellini. Filmele neorealiste realizate Între 1945 și 1952 i-au propulsat, pe el și pe Vittorio de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întunecată de confruntări civile. În anii de după al doilea război mondial, comuniștii din Partidul Comunist Elen (Kommounistiko Komma Ellados - KKE) au terorizat satele pe care le controlau; În memoria multor greci Înspăimântați, stânga radicală a rămas asociată cu represiunea și atrocitățile. După ce comuniștii au renunțat la luptă, În octombrie 1949, a fost rândul stângii să suporte persecuții sistematice. Partizanii din timpul războiului (inclusiv mulți care luptaseră Împotriva nemților În primii ani) au fost În deceniile următoare Împinși În exil. Cei rămași
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ultimii ani ai secolului XX unioniștii și membrii IRA au ajuns la un compromis nu este fiindcă extremiștii din ambele tabere s-au Înduioșat. Așa cum masacrele din Bosnia și Kosovo au determinat intervenția străinilor, la fel ciclul fără capăt de atrocități și contraatrocități din Ulster nu numai că a diminuat simpatia comunităților locale față de militanții Înarmați care pretindeau că le reprezintă, ci a obligat Londra, Dublinul și chiar Washingtonul să intervină mai energic și să solicite măcar un acord temporar Între
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mare eroare a lui Hitler: Într-un sondaj de opinie din 1952, aproape doi din cinci adulți din RFG nu ezitau să declare că era „mai bine” să nu existe evrei pe teritoriul Germaniei. Faptul că În imediata vecinătate reperele atrocităților naziste erau relativ absente a Înlesnit astfel de poziții: naziștii avuseseră grijă să amplaseze principalele lagăre ale morții departe de „Vechiul Reich”. Ceea ce nu Înseamnă că proximitatea În sine este o garanție a sensibilității. Faptul că la Dachau, o suburbie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nazismului trebuia nu Îngropată, ci menținută trează. Iar atenția se Îndrepta tot mai mult asupra genocidului și „crimelor Împotriva umanității”, În locul „crimelor de război”, cu care fusese asociat până atunci național-socialismul. O nouă generație Începea să descopere natura și amploarea atrocităților naziste. Revistele populare ca Stern și Quick nu mai aveau cum să minimalizeze importanța lagărelor, așa cum o făcuseră În anii ’50, ori să Îi elogieze pe naziștii „buni”. În conștiința publică se Înrădăcina ideea că trecutul recent al germanilor era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al Rezistenței inaugurat la Sighet În 1997 (finanțat În parte de Consiliul Europei) nu reușește să facă Întotdeauna distincția Între victimele comemorate. De Înțeles, poate: la urma urmei, o trăsătură specifică a experienței est-europene este și aceea că autori ai atrocităților fasciste au putut să devină, și chiar au devenit, frecvent și cu o mare ușurință, victime ale comunismului. Comentatorii est-europeni care susțin „echivalența” invocă În argumentații cultul „victimei” din cultura politică occidentală de astăzi. Am trecut de la istoria Învingătorilor la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de identitate. Dar în ce a scris mai bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează un echilibru ireproșabil între umorile epice (dacă pot fi numite așa), jonglând dezinvolt cu pateticul, grotescul și sentimentalul, grandilocventul, seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul Isus, magnificul, București, 1995
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
elementul decorativ, aurul constituind o expresie a luxurii, pentru că în economia simbolică a decadenței actul atroce se desfășoară pe fundalul luxurei întreținând cu acesta tensiunea necesară a contrastelor. Frumusețea Judithei și bogăția faraonică a generalului cartaginez realizează un contrast cu atrocitatea. Această bogăție asociată nudității voluptoase a femeii constituie un afrodisiac suplimentar în jocul puterii și a simbolurilor ei, iar o parte din motivele decorative dobândesc o conotație sexuală ca în tabloul lui Edvard Munch, Madona (1894). Se pot observa o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se vrea reluată sub semnul solar al unei ultime Elade, "alba-dreapta Isarlâk" la Ion Barbu, separată însă de orice contingență istorică și redusă la o insulă utopică a fericiților esteți de unde se poate contempla în voie, neimplicat și securizat, spectacolul atrocităților, aflat întotdeauna pe "celălalt mal". În ecuația apocalipsei decadente, rolul barbarilor este jucat de slavi, de popoarele orientale și, prin extensie, la Alexandru Bogdan-Pitești, și de cele balcanice. Nu este exclus ca patricianul estet, patron al artelor, să-i fi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
capul acestei Salomei, prin capelură și banda de mătase care-l încojoară decorativ, și singurul amănunt vestimentar, aparține unei femei contemporane din înalta societate bucureșteană. Criticul subliniază apartenența sculpturii la simbolism într-un mod aproape literar, reconstituind momentul psihologic ulterior atrocității comise. Tot în registrul simbolist se situează și efortul de a transcrie o état d'âme prin sugestia unei stări aproape extatice în care criticul discerne un cocktail decadent: senzualitate, fantezie și maladiv. Sigmund Maur subliniază în Salomeea și o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scos în afara acestui cadru de armonie voluptuoasă, obiectul acestei contemplații pare să nu o tulbure cu nimic pe frumoasa fiică a Herodiadei. Storck regăsește aici ceva din acea decadentă contingență a contrariilor, un contrast ceva mai difuz dintre frumusețe și atrocitate, chiar dacă obiectul actului sângeros este împins spre margine, ca limită a liniilor de forță ale corpului nud. Salomeea, cu atitudinea odaliscei, cunoscută în pictura romantică, își contemplă opera; figura ei denotă cruzime prin asianizarea expresiei și nicidecum abandonul somnolent al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că în urma unor asemenea instigări, a propagandei antievreiești virulente și a măsurilor antisemite inițiate și aplicate de autoritățile militare române în colaborare cu cele germane, în timpul operațiunilor militare desfășurate în Basarabia, Bucovina de nord și Transnistria s-au înregistrat numeroase atrocități îndreptate împotriva populației evreiești 52. Inclusiv retorica antisemită a mareșalului Ion Antonescu s-a radicalizat treptat după izbucnirea conflictului sovieto-german. Amploarea pierderilor înregistrate de armatele române pe câmpul de luptă, respectiv rezistența înverșunată, pe alocuri chiar fanatică, opusă de trupele
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Intră în armată cu gradul de sublocotenent (1914), participă la primul război mondial. Comandant al Regimentului 75 Infanterie (01.11.1940-01.04.1941); comandant al Regimentului 6 Vânători (01.04.1941-19.11.1942), calitate în care a fost implicat în atrocități comise împotriva populației evreiești; dispărut pe câmpul de luptă la 19.11.1942. Dat dispărut la 19.06.1946, a fost arestat de autoritățile comuniste la 03.10.1947 și condamnat la 26.06.1948 la muncă silnică pe viață
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
un an în urmă, acesta avertizase comisia că-și va retrage sprijinul dacă emigrarea nu se îmbunătățește 1951. Opoziția a luat și ea cuvîntul în fața comisiei. În fruntea acesteia se afla Laszlo Hamos, care a prezentat un raport amplu despre atrocitățile cumplite practicate de guvernul român împotriva ungurilor. Hamos a primit un sprijin neașteptat. Comitetul de Coordonare a Organizațiilor Ungare din America de Nord și Comitetul Transilvaniei au trimis, pentru prima oară, un reprezentant. Istvan Gereben a prezentat o declarație a lui Louis
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
exprima acum plîngerile în mod pubic. Iscînd conflictul cel mai fățiș din cadrul țărilor blocului sovietic, emisiunile televiziunii ungare criticau "cultul personalității" lui Ceaușescu 2413. În decembrie 1986, "New York Times" arăta că fiecare dintre cele două țări a adunat relatări despre atrocitățile comise în cealaltă, sub forma unor întîmplări din Transilvania 2414. În aceeași lună, "East European Reporter" a publicat un interviu cu Karoly Kiraly, care rămăsese în România după criticile pe care le adusese guvernului în 1978. Răspunzînd la întrebările privind
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
-o până la refuz în perioada târzie a național-comunismului și care îi împiedica manifestarea plenară, factorul etnic a explodat în anii dintâi de după răsturnarea regimului, evocând pe alocuri cultul etnicității care a dat specificul fanaticismului naționalistic al interbelicului românesc. Pe fondul atrocităților înfăptuite în numele purității etnice în cadrul războiului civil din fosta Iugoslavie, care a relevat încă o dată potența distructivă a crezului etnicist, resurgența etnicului românesc a fost potolită prin introducerea în programele de învățământ a "educației civice" ca sedativ la adresa țâșnirilor etnicității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Jurisdicția asupra stabilirii vinovăției criminale revine în totalitate tribunalelor, iar consecința pentru vinovăția criminală este pedeapsa, conform principiilor justiției retributive; b) vinovăția politică, a doua formă de vinovăție, cade în sarcina tuturor cetățenilor statului politic al cărui guvernământ a comis atrocități criminale. Jaspers insistă asupra faptului că fiecare cetățean este co-responsabil pentru faptele de care se face responsabil guvernul țării sale, și de aceea fiecare cetățean trebuie să poarte responsabilitatea politică pentru consecințele acțiunilor guvernului țării sale. "Fiecare este co-responsabil pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în timpul celui de-al Treilea Reich" (Judt, 2005, pp. 271-272), într-un tulburător exemplu de blamare a victimei. Acesta era climatul postbelic german în care Jaspers a pledat pentru necesitatea de asumarea a responsabilității și recunoaștere a vinovăției germane pentru atrocitățile și tragedia cauzate de regimul nazist. Eforturile de responsabilizare morală depuse de Jaspers nu au atins coarda etică a Germaniei postbelice. După cum arată și datele prelevate din diverse sondaje realizate în anii '40 și '50, germanii nu erau dispuși încă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lor. În ciuda reticenței inițiale și a tentației de eschivare morală care a marcat Germania postbelică, Holocaustul a fost recunoscut în cele din urmă ca reprezentând perigeul moral al umanității, fiind unanim acceptat ca eveniment caracterizat de unicitate istorică și climaxul atrocității umane. Reglarea conturilor cu trecutul nazist, un proces inițiat abia în anii '60, a condus către ceea ce ulterior s-a transformat în "obsesia față de trecut" care a introdus conștiința publică germană în "cămașa de forță a Holocaustului". În acest context
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]