1,498 matches
-
mare: cu aproximație, 1850-1989. Genul de proză practicat de V. este legat în mod evident de literatura feminină - romane în care se vorbește mult (chiar în gând), în care se fac analize psihologice, se relatează mereu despre alte personaje (glasul auctorial face portretul cvasicomplet al unui personaj înainte ca acesta să intre în scenă), în fine, romane în care e regăsită împlinirea vieții în treburile de zi cu zi. Rămas-bun are ca punct de pornire vânzarea casei părintești a doctorului Daniel
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
medic și lucrează în cadrul unui institut de cercetări, majoritatea personajelor sunt scriitori, pictori, muzicieni, elita culturală dinainte de 1989. Pentru a-i caracteriza, autoarea „inventează” o cântăreață, Stela Dobrian, care îi invită pe toți la masă. Ținta disprețului și a ironiei auctoriale este pictorița de talent, „produsul de lux al comunismului”, Sabina Josan, care, după ce a beneficiat de burse, călătorii în străinătate, cărți publicate în timpul regimului comunist, acum joacă rolul victimei reprimate. O figură memorabilă e „protectorul” Petruț Grigorescu, „cu mutra lui
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
multe elemente care par să nu își găsească utilitate în arhitectura textului, dar creează atmosfera unei lumi în continuă și abruptă transformare, cu o identitate pe cale de dispariție. Deși situațiile sunt încărcate de un dramatism acut, atingând uneori paroxismul, implicarea auctorială, de altfel programatic abandonată, nu este vizibilă, rezultând doar din selecția evenimentelelor plasate în prim-plan, din decupaje și din felul în care sunt asamblate. Perspectiva narativă este însă omniscientă, textul răspunzând formulei realiste. Tema - prăbușirea unei clase sociale ce
ZARIFOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290713_a_292042]
-
limba ca sistem (discursul suprapunîndu-se parțial conceptului de "vorbire" ca act individual). Pe de altă parte, E. Benveniste situează discursul în opoziție cu povestirea (récit și histoire), arătînd că aceasta constituie gradul zero al enunțării, prin aparenta absență a vocii auctoriale, pe cînd discursul presupune coprezența interlocutorilor implicați; cu această accepție se produce deja o specializare a termenului discurs, care se individualizează în cîmpul conceptual al științei limbii cu accepțiunea de activitate enunțiativă în relație cu actori sociali, aflați, de regulă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unități adecvate, care vor rămîne stabile pe parcursul analizei și 3) compararea rezultatelor. Împărțirea corpusului în unități ce vor servi ca bază de comparație se face după parametri diverși, în funcție de scopul cercetării, variabilele cele mai frecvente fiind coordonata temporală și cea auctorială. Instrumentele de lucru sînt de obicei informatizate, existînd softuri și aplicații informatice specializate care permit o analiză statistică detaliată a textelor (calculul frecvențelor și al cofrecvențelor, al distanțelor și al probabilităților, analiza factorială a corespondențelor) și posibilități variate de vizualizare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și definit pentru prima oară de G. Genette (în 1979), deși realitatea exprimată de el fusese descrisă cu mai mulți ani înainte. Analiza inițială s-a limitat la genurile discursive în care se manifestă, sub o formă sau alta, eul auctorial: titluri, dedicații, epigrafe, prefețe, note, interviuri, dialoguri. Ulterior, a apărut sintagma paratext auctorial, aflată în opoziție cu paratextul editorial, ce include elementele textuale a căror responsabilitate este preluată de editor sau de colaboratorii acestuia (care concep coperta, supracoperta etc.). De la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de el fusese descrisă cu mai mulți ani înainte. Analiza inițială s-a limitat la genurile discursive în care se manifestă, sub o formă sau alta, eul auctorial: titluri, dedicații, epigrafe, prefețe, note, interviuri, dialoguri. Ulterior, a apărut sintagma paratext auctorial, aflată în opoziție cu paratextul editorial, ce include elementele textuale a căror responsabilitate este preluată de editor sau de colaboratorii acestuia (care concep coperta, supracoperta etc.). De la început, termenul paratext se află în relație cu alți doi termeni: peritextul (genurile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
termeni: peritextul (genurile discursive care înconjoară textul unui volum: colecția, coperta, numele autorului, titlul, textul de prezentare, dedicația, epigraful, prefața, intertitlul, nota) și epitextul public sau privat (producțiile care însoțesc cartea din exterior: interviuri, dialoguri, corespondență, jurnal intim). Dacă paratextul auctorial ține mai mult de domeniul poeticii, paratextul editorial se încadrează unei tentative de redefinire lingvistică a conceptului: prin urmare, așa cum susține Ph. Lane, paratextul se compune dintr-un ansamblu eterogen de practici și de discursuri avînd un interes comun: a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
singurătatea emitentului în fața suprafeței speculare, ne dăm seama că perpetuarea scriiturii diaristice nu este altceva decât o continuă defulare a unui psihotic ce nu-și găsește liniștea. Acestea ar fi implicațiile inter-frame ale romanului, cuprinse între marginile vagi ale parantezelor auctoriale. Se simte din plin lectura aplicată cu atenție textelor lui Eco (a se citi nota din jurnalul lui M., unde acesta citează din Opera aperta, pentru a exclama contrapunctic și dezamăgit că la noi încă se discută despre geniu, măiestrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
adecvat cu situația dată, reușind să compromită momente critice cum este sinuciderea și afectând gravitatea atunci când sunt surprinse dezbrăcate în sufragerie. Se înțelege de aici că fundamentala lor nepotrivire în lume ține de un program existențial și de o poetică auctorială. Ei sunt profesioniști ai ratării, chiar dacă se dovedesc ageamii când e vorba de o sinucidere ca la carte. După cum și autorul se plasează voluntar, prin seriozitatea umorului său metafizic, în răspărul unei literaturi vesele, cu preocupări etice și sociale, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
o propoziție (exclamativă) de genul: „În viața mea nu m-am rugat atît de fierbinte!” Apare acum întrebarea dacă aceste evaluări să fie exterioare acțiunii sau să aparțină secvenței de acțiuni. Labov optează pentru comentarii interioare, care ar evita paternalismul auctorial. Dar și aici apare întrebarea dacă aceste pasaje nu ridică peste măsură frecvența unor comentarii proleptice care, pentru un cititor atent și avizat, ar distruge suspansul... Într-o narațiune „naturală”, unde preocuparea dintîi a naratorului este să asigure veridicitatea evenimentelor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vom întoarce la ceea ce este firesc și convențional în reprezentarea vorbirii cînd vom analiza discursul liber indirect în Capitolul 5. Atunci cînd cititorul întîlnește o accelerare relativă sau o încetinire a prezentării, va interpreta frecvent schimbarea ritmului ca o indicație auctorială sau naratorială asupra marginalității (pe de o parte) sau a centralității și importanței (pe de altă parte) a ceea ce este prezentat. Evenimentele sau conversațiile mai importante sînt redate în detaliu, cele mai puțin importante sau de fundal apar sub formă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
unei persoane. Pe scurt, imaginile pe care le avem despre autori sînt întotdeauna contrafăcute, așa încît toți autorii devin, dacă îi putem numi astfel, „autori deduși”. Dar avem capacitatea și ar trebui să separăm aceste imagini de realitatea producției narative auctoriale: chiar dacă ar putea fi importante în receptarea narațiunii și în teoria critică, ele sînt irelevante pentru producția narativă. Autorul implicat are un rol real în procesul narativ, ca produs al receptorului, dar nu este unul principal sau măcar necesar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
implicată însă și în conturarea unui binom revers - Joseph și psihiatrul său Dobrowolsky. Amprenta comic-grotescă a acestui personaj, autentică și fin conturată, se impregnează în aproape toate planurile narative ale romanului, ca o emblemă a neputinței și a eșecului. Intenția auctorială este, în mod cert, autoironică, deoarece în universul ficțional al psihiatrului Ion Vianu trebuie să existe o oglindă ce deformează și descompune, un fals ascultător ce mormăie și ațipește în timpul travaliului psihanalitic. Joseph uzează de tehnici narative elaborate pentru a
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
scris cu intenția de a dezvălui doar atât cât, în contraparte, rămâne ascuns și neînțeles. Detectivul ce-și propune să rezolve cazul, făcând lumină între atâtea umbre și semne, reprezintă, în tradiția detective story-ului, includerea în lumea narativă a instanței auctoriale. Adevărul întâmplării rămâne inaccesibil, chiar dacă revelarea lui devine, în conștiința detectivului, o miză ultimă, la fel de gravă ca o dorință ultimă din testament. Povestea lui Besfort Y. și a Rovenei St. poate fi citită ca o metaforă, însă nu neapărat în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Orlando, ajunsă la maturitatea vârstei de treizeci și sașe de ani, întoarsă sub stejarul adolescenței sale, intuiește cum e să fi trăit totul. "Dilemateca", anul VIII, nr. 84, mai 2013 Zuckerman over & out Nathan Zuckerman deține rolul compex de alter-ego auctorial în nouă dintre romanele lui Philip Roth și pare epuizat, însingurat și încolțit de bătrânețe. Fantoma iese din scenă* este, în cel mai autentic stil Roth, o carte despre neputință și înfrângere. Fără a avea mizele și anvergura unei capodopere
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
jumătăți de secol XX, totul susținut dar și comentat cu păreri, idei, teorii chiar, ce ating - ca și În textele sale ample de ficțiune - zone Învecinate epicului contemporan: sociologie, politologie, filozofie; de fapt, o eseistică fără pretenții, sub scutul sincerității auctoriale, ca o mărturie asupra sa, dar și a secolului și a contemporanilor săi. „Întoarcere a aceluiași fenomen”, dar, bineînțeles, nu a oricăruia, ci a celui, cum e cazul exemplului pe care l-am dat din biografia mea (mai accidentată, mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de sine, cu toate că avea rezervată o catedră la o importantă universitate, fiind oricând primit cu brațele deschise la orice mare universitate europeană. Apariția celor două somități clarifică, în parte, situația personajului, dar o tehnică a amânării, la care apelează naratorul auctorial, face ca destinul lui Daniel Durban, cuprinzând și o esențială poveste de dragoste, pentru ca încununarea personajului să fie deplină, să prelungească suspansul. În consecință, după plecarea celor doi oaspeți inopinați, la Iași, cu promisiunea că Durban îi va urma peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mult sau mai puțin grosolan față de textul său, dar în mod sigur se autopercepe ca alteritate a textului, toată analiza lui Codreanu se centrează pe un fel de maltratare a fiecărui autor prin obsesia pe care și-a centrat monologul auctorial. Codreanu folosește aforismele drept paravan, scuză pentru o critică pertinentă, dat tăiată iute prin procedeul aforistic. Dovedește că multe pretenții ale criticii, în special autohtone, sunt doar prejudecăți. Pentru a face critică nu e nevoie de un aparat critic bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mare decît asemenea Eve, Onești ora 8,05, ilustrată color: gara lumina în soarele dimineții, semnalul de plecare la șefa de tură, șirurile de bănci roșii pe designul fațadei, obiectivul le subție, se înșiră fără murmur, solemnitatea restabilirii de zi auctorială, la podul peste Trotuș două căruțe cu țigani, prima dată cînd vezi că face cu mîna, salută spre tren, s-a deghizat filo-țigancă în propaganda etniei? DN 12 A paralel, șoferul încastrat în tablă gonește foc în patru timpi, aberațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a făcut copil cu ea, ah, concepție la 53 de ani! stai în cumpene cu jindul respectiv, cel care vorbește, la 57 de ani, la Tîrgu-Neamț, la 58 de ani! trupa de băieți plecăm în plin mediu lingvistic, fenomenalul în auctorial, îl chema Constantin Rață, ba nu, Valentin! cizmar de meserie, subalternul meu la birou, reverie în vrie știința monologului, uite cum am înnoptat eu, eu trebuie să ajung la Tulcea, să dorm în seara asta! vînd tropi în piața Du
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
textual care se întinde înaintea lui va fi răsplătit pentru efortul său. Alte surprize conceptuale îndosite în paginile volumului stau a fi descoperite. * * * Același imperativ moral al aducerii aminte apasă și asupra autorului cărții de față. Asumându-mi această calitate auctorială, găsesc necesară amintirea numelor "celorlalți semnificativi" față de care mă simt îndatorat intelectual. Capul de serie al acestui index nominum magistrorum este, neîndoielnic, prof. univ. dr. Petru Iluț, călăuza mea intelectuală, pe urmele și prin perspectiva căruia am filtrat conceptual și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
scopul radiografierii hermeneutice a torsiunilor suferite de memoria românească în național-comunism, vom analiza un grupaj de manuale puternic consonante în mesajul pe care îl difuză: Istoria Patriei: manual pentru clasa a IV-a (Almaș și Petric, continuat ulterior în formula auctorială Almaș și Fotescu, ediția princeps apărută în 1957, reeditat anual până în 1989 inclusiv) și Istoria României: manual pentru clasa a VIII-a (Dragne et al., 1971), completate de trilogia Istoria antică și medie a României: manual pentru clasa a VIII
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
perioada regimului comunist nu apar pe copertele cărților, ci doar pe pagina de gardă. Însă, dată fiind "științificitatea" materialismului dialectic, ce rost ar și avea să apară numele autorilor, devreme ce glasul obiectiv al marxism-leninismului nu are nevoie de "portavoci" auctoriale pentru a se face auzit? Fiind produsul absolut al științei obiective, istoria României nu are nevoie de autori. În anii '80 se conturează noua logică național-comunistă de periodizare a trecutului românesc: • Istoria antică a României (sic!) (din cele mai vechi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este unul de excepție, iar întreaga lucrare are un mare caracter de originalitate. O maieutică ciudată în care, în fond, cei doi autori sunt, împreună, acel Socrate care ne împinge să descoperim fiecare adevărul nostru. O intuiție de mare forță auctorială a celor doi universitari ieșeni, dar mai ales o lectură emoționantă și angajantă. Vasile Sebastian DÂNCU Introducere Încă o carte despre comunism. Literatura de la noi nu duce lipsă de lucrări pe această temă, de la volumele de mărturii ale foștilor deținuți
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]