5,138 matches
-
și semnificație; actul ilocuționar care se realizează în limbaj, cu alte cuvinte, „a spune ce se face”; actul perlocuționar, care se produce prin limbaj, adică „a face ce se spune”. Locutorul urmărește, prin actul perlocuționar, să obțină anumite efecte la auditoriu, să-l influențeze într-un anumit mod. Plecând de la această situație, putem vorbi de argumentare ca strategie perlocuționară, deoarece locutorul, construind o secvență discursivă de tip argumentativ, urmărește adeziunea interlocutorului, auditoriului la teza argumentată. Argumentarea poate fi dezvoltată pe două
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
urmărește, prin actul perlocuționar, să obțină anumite efecte la auditoriu, să-l influențeze într-un anumit mod. Plecând de la această situație, putem vorbi de argumentare ca strategie perlocuționară, deoarece locutorul, construind o secvență discursivă de tip argumentativ, urmărește adeziunea interlocutorului, auditoriului la teza argumentată. Argumentarea poate fi dezvoltată pe două traiectorii, una mai rațională și mai precisă, surprinsă și prin sintagma “a convinge”, alta mai „afectivă” sau estetică, numită și persuadare. În practica discursivă întâlnim și o serie de construcții discursive
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și o serie de construcții discursive care doar ne dau impresia că ar vehicula un conținut cognitiv, în realitate ele nefiind decât forme goale, „licențe lingvistice”. Rolul lor este doar acela de stimul, însă și acesta ilicit, scopul fiind manipularea auditoriului în beneficiul emitentului. Aceste secvențe lingvistice sunt surprinse prin sintagma „limbă de lemn”. Ea este specifică mișcărilor ideologice, având rol propagandistic, dar o întâlnim și în afara aparatului ideologic, ca falsă limbă reală utilizată de diverse persoane. Ca strategie performativă poate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este a lumii la limbaj, în sensul că interlocutorul (și prin el lumea) este cel care trebuie să reacționeze adecvat la cele emise în secvența discursivă. Intenția locutorului, la acest nivel, este una practică, de a determina anumite efecte la auditoriu, de a-l influența prin discursul produs, iar prin acesta de a transforma însăși lumea. Capitolul 1 LIMBAJUL NATURAL CA INSTRUMENT AL COMUNICĂRII Motto: „Onoare-a oamenilor, Sfânt LIMBAJ Discurs profetic și podoabă, Lanț mândru-n care face pași Zeul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
relevantă pentru încercarea lui Austin. Cu toate acestea, faptul că limbajul relevă o dimensiune acționalistă nu este o noutate, deoarece încă din antichitate retorica a pus-o în evidență, „căci ce înseamnă să produci, prin tehnica discursului, diverse efecte asupra auditoriului, dacă nu să acționezi prin limbaj?” (Romedea, 1999:17). Prin urmare, performativitatea este „marca oricărei intervenții discursive ce stă sub semnul retoricului”, accentul căzând pe „impactul pe care discursul îl are asupra auditoriului său, rezultatul obținut prin punerea în scenă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
produci, prin tehnica discursului, diverse efecte asupra auditoriului, dacă nu să acționezi prin limbaj?” (Romedea, 1999:17). Prin urmare, performativitatea este „marca oricărei intervenții discursive ce stă sub semnul retoricului”, accentul căzând pe „impactul pe care discursul îl are asupra auditoriului său, rezultatul obținut prin punerea în scenă a unei intervenții discursive” (Sălăvăstru, 1996:61, 98). Întreprinderea retoricii tradiționale a avut în centrul atenției, în special un aspect, anume cel perlocuționar, din spectrul teoriei actelor de limbaj, care conține și aspecte
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
rezultate; acesta este actul perlocuționar”. (Ricoeur, 1999:99). Dimensiunea perlocuționară a limbajului nu este o descoperire recentă, ea a fost stabilită și exploatată de oratorii și retoricienii antici, căci ce înseamnă să produci, prin tehnica figurilor retorice, diverse efecte asupra auditoriului, dacă nu să produci acte perlocuționare. Retorica era considerată încă din antichitate o “artă a persuasiunii” prin discurs. Actele perlocuționare pot fi “eficiente și ineficiente, în funcție de relația dintre efectul real produs de un act și cel scontat de emițător.” (Bidu-Vrânceanu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
spiritelor la tezele care li se prezintă în vederea asentimentului lor”, argumentul fiind “un răspuns dat pentru a persuada sau pentru a convinge”. Pentru Jean-Blaise Gize, argumentarea este “un ansamblu de strategii discursive ale unui orator A, care se adresează unui auditoriu B în vederea modificării, într-un sens dat, a judecății lui B asupra unei situații S”. Oliver Reboul consideră argumentul, “o propoziție care, adusă într-o anumită situație de interlocuție, face să se admită o altă propoziție”. (apud Sălăvăstru, 1996: 283
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
convingătoare” sau “persuasivă”, altfel spus argumentarea ca și convingere și argumentarea ca persuadare. Această distincție o regăsim la Perelman și Olbrechts Tyteca, care afirmau: “ne propunem a numi persuasivă o argumentare care nu pretinde a avea valoare decât pentru un auditoriu particular și de a numi convingătoare aceea care este gândită să obțină adeziunea oricărei ființe raționale.” (apud Sălăvăstru, 1996:206). Convingerea este valabilă pentru toți, persuadarea ține doar la unii pentru că toți avem aceleași principii logice dar nu toți avem
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
acte discursive nu ține atât de “natura auditorului” cât mai ales de “materia” și “forma materiei” vehiculate de cele două acte argumentative și puse în slujba tezei, ideii susținute dar și de dimensiunea primă - pur rațională sau cognafectivă - vizată în auditoriu. Convigerea, ca act argumentativ, pune în joc, în special, argumente bazate pe fapte, și exemple precum și o serie de operații logice (inferențe, raționamente, deducții, inducții, implicații, disjuncții), așadar mecanisme de ordinul raționalității și vizează în special dimensiunea rațională a interlocutorului
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
astfel avortat, semnele, cuvintele devin simple semnale, stimuli pentru serii de acte ilegitime. Astfel, limba de lemn este, mai curând, un fenomen discursiv patologic, iar dimensiunea ei perlocuționară este una ilegitimă deoarece influența și efectele pe care le suscită la auditoriu nu doar că nu sunt conștientizate de acesta, ci mai mult sunt chiar în dauna intereselor și libertății lui. Cel sau cei care uzează de limba de lemn vizează o schimbare la nivelul psihocomportamental al auditoriului și, prin aceasta, o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
care le suscită la auditoriu nu doar că nu sunt conștientizate de acesta, ci mai mult sunt chiar în dauna intereselor și libertății lui. Cel sau cei care uzează de limba de lemn vizează o schimbare la nivelul psihocomportamental al auditoriului și, prin aceasta, o modificare a relației acestuia cu lumea, transformarea lumii sociale și fizice prin implantarea unei mentalități, iar toate aceste transformări nu sunt atât în beneficiul destinatarului cât în al locutorului. De aceea, limba de lemn poate fi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
început, prin noutate, apoi prin repetare, dar și prin retoricitate (ritm, rimă, melodicitate) are, în special, rol mobilizator. În concluzie, discursul ideologic și propagandistic se înscriu în categoria actelor perlocuționare de discurs, urmărind în mod deosebit suscitarea anumitor efecte la auditoriu și mai puțin reflectarea unor stări de lucruri, înscriindu-se astfel, mai curând, în dimensiunea performativă a discursivității decât în cea referențială sau constatativă. Problema este că, de cele mai multe ori, discursul ideologic și propagandistic ia forme ilegitime sau chiar patologice
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
-se astfel, mai curând, în dimensiunea performativă a discursivității decât în cea referențială sau constatativă. Problema este că, de cele mai multe ori, discursul ideologic și propagandistic ia forme ilegitime sau chiar patologice, deoarece influența și efectele pe care le determină la auditoriu nu numai că nu sunt conștientizate de acesta, ci, mai mult, ele sunt chiar în dauna intereselor și libertăților acestuia. Grupul emitent, uzând de discursul ideologic și propagandistic, intenționează o schimbare la nivelul mentalității auditoriului, iar prin aceasta o transformare
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pe care le determină la auditoriu nu numai că nu sunt conștientizate de acesta, ci, mai mult, ele sunt chiar în dauna intereselor și libertăților acestuia. Grupul emitent, uzând de discursul ideologic și propagandistic, intenționează o schimbare la nivelul mentalității auditoriului, iar prin aceasta o transformare a lumii sociale și chiar fizice, dar toate acestea nu atât în beneficiul destinatarului, cât mai ales în cel al emitentului, de aceea discursul ideologic și propagandistic ia, de obicei, forma „persuasiunii clandestine”. 4.3
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lor în contexte discursive noi, inadecvate literalității lor. „Analiza divergențelor” indusă de starea de paradox, care este de fapt o încercare de „întemeiere a legăturii dintre elementele opuse”. Pentru C. Sălăvăstru prezența metaforei în discurs „sporește eficacitatea lui asupra sensibilității auditoriului”, oferă „mai multă energie expresiilor discursului” și produce un „<<șoc-cognitiv>> în conștiința auditoriului”, acesta fiind pus în situația de a reflecta „asupra adevăratului <<tâlc>> al expresiei”. (idem:212). Deși decodarea are loc la nivel cognitiv, limbajul (mesajul) metaforic seduce relativ
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de paradox, care este de fapt o încercare de „întemeiere a legăturii dintre elementele opuse”. Pentru C. Sălăvăstru prezența metaforei în discurs „sporește eficacitatea lui asupra sensibilității auditoriului”, oferă „mai multă energie expresiilor discursului” și produce un „<<șoc-cognitiv>> în conștiința auditoriului”, acesta fiind pus în situația de a reflecta „asupra adevăratului <<tâlc>> al expresiei”. (idem:212). Deși decodarea are loc la nivel cognitiv, limbajul (mesajul) metaforic seduce relativ ușor straja critică a „gândirii raționale” accesând din plin sensibilitatea asediatului iar stările
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
altele, considerate încercări ale modernității târzii, repun accentul pe funcția retorică sau performativă dar pe alte aspecte și cu alte conotații. Dacă acceptăm premisa că „cel puțin ca intenție, orice discurs ce stă sub semnul retoricului urmărește să <<facă>> din auditoriul său <<altceva>>, atunci vom putea accepta și concluzia că „prin aceasta el se manifestă ca un discurs educațional”, formativ. (Sălăvăstru, 1995:211-212). În modernitatea târzie, rolul discursivității nu este altul decât cel formativ, de emancipare și edificare, în timp ce în copilăria
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
care le rostește. Oare numai tibetanii și hindușii cunoșteau puterile ascunse ale sunetelor special alese ? Investigând vechile cântece gregoriene, dr. Leonard G. Horowitz și dr. Joseph S. Puleo aveau să descopere șase frecvențe ce păreau să aibă efecte deosebite asupra auditoriului. Continuându-și studiile asupra acestor sunete, cei doi aveau să facă o serie de descoperiri extrem de interesante, precum faptul că toate aceste frecvențe toate sunt divizibile cu trei, apoi prin adunarea cifrelor fiecărei frecvențe obținem din primele trei cifrele 9
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
furnizează servicii prin culegerea de informații care constau în ascultarea unor categorii de angajați foarte diferiți din punct de vedere al educației, al inteligenței, problemelor cu care se confruntă, al modului de a reacționa și a relaționa. Din acest motiv auditorii, în fiecare tip de misiune asumată, încep cu stabilirea relației de comunicare care trebuie să aibă esențe pozitive. 1.2. Comunicarea în procesul de audit Comunicarea ca funcție trebuie să construiască o conexiune bazată pe încredere. Stilul de comunicare în cadrul
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
cultură; nu acționează ca auditor în cadrul echipei de audit; • Auditor în curs de formare - persoană care însoțește echipa de audit pentru a acumula experiență în aplicarea procedurilor de audit; • Ghizi - sunt membrii desemnați de auditat pentru a pune în legătură auditorii cu interlocutorii lor și de a facilita comunicarea și înțelegerea reciprocă, fără a influența sau interfera în desfășurarea auditului. Principalele scopuri pentru folosirea grupurilor: • distribuirea muncii; • gestionarea și controlul muncii; • rezolvarea problemelor și luarea deciziilor; • prelucrarea informațiilor; • acumularea informațiilor; • testarea
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
mai scurt timp posibil. Se poate observa ca opțiune că, fie se utilizează doi oameni timp de patru zile, sau patru persoane timp de două zile. Alegerea soluției optime va depinde de disponibilitatea auditorilor, preferința auditatului și costul auditului calității. Auditorii în curs de formare pot fi incluși în echipa de audit, dar fără ca aceștia să desfășoare activități nesupravegheate sau independente. Ca urmare a selectării echipei de audit, clientul procesului de audit și entitatea auditată poate solicita înlocuirea membrilor echipei de
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
care se află față în față, fie unul absent): DEFINIȚIE ȘI TRĂSĂTURI Monologul este o formă de comunicare orală sau scrisă, care constă în expunerea în mod direct de către un emițător a unor gânduri, idei, atitudini, sentimente etc. în fața unui auditoriu sau receptor care rămâne pasiv din punct de vedere verbal până la sfârșitul respectivei comunicări. Într-un monolog, comunicarea este unidirecțională. Monologul este, conform definiției din DEX, ,, o scenă dintr-o lucrare dramatică în care un personaj, fiind singur pe scenă
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
și peroratio) TEHNICI DE CONSTRUIRE A MONOLOGULUI: monologul trebuie să țină seama de următoarele aspecte: alegerea tipului de limbaj potrivit, corectitudine, coerență din punct de vedere logic, claritate, ritmul și tonalitatea să fie adecvate, să se mențină contactul vizual cu auditoriul, ideile să nu fie prea multe, să se știe exact ce se dorește a fi spus. MĂRCILE SPECIFICE MONOLOGULUI SCENIC SUNT: stilul direct, enunțul la persoana I introdus printr-un verb dicendi sau de gândire, cuvintele de accentuare, adverbele interogative
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
sau neoficial; * Descrierea orală prezentarea unor obiecte, fenomene sau personaje prin intermediul limbajului * Monologul argumentativcu scopul de a demonstra o opinie * Povestirea oralăse prezintă o înșiruire de întâmplări * Monologul informativ transmiterea într-un număr cât mai mare de informații către un auditoriu; Monologul ARGUMENTATIV 1. ENUNȚAREA IPOTEZEI (PREMIZA) alcătuirea unui enunț care conține teza, ideea ce urmează a fi demonstrată; exprimarea propriei opinii față de acesta prin justificarea răspunsului, un preambul al argumentării (o pregătire pentru argumentele solide cu care venim să întărim
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]